Un volum surprinzator – nu numai în recolta anului trecut, si nu numai ca debut –, ci în ansamblul ultimilor cinci-zece ani. La fel de bun ca primul Sociu, ca Novac sau ca, sa zicem, Coman, complex ca jungla psiho-socio-culturala, greu de situat într-o linie lirica, fiindca are si consistenta de prozator; fara stângacii, facilitate, morga. Barbian în taietura gramaticala si în obraznicia amorului pentru Vlahia, vinde un aliaj post-cinic de stari si referinte, unde idilismul perspectivei seaca sau învie brusc, ca o cataracta la contactul cu spectrele altei lumi: „afara/ catarându-ne pe cutii goale de amigo/ lumina se evapora încet si lasa racoare în ochi“. Sudat în foi suprapuse, nu lasa sa se vada cui îi e dator, dar îi va îndatora, probabil, pe multi.
Florentin Popa, Trips, heroes & love songs, Casa de editura Max Blecher, Bistrita, 2013