Foarte interesant e, în romanele Dorei Pavel, comportamentul naratorului, nu mai puţin „deviat” decât cel al protagoniştilor. „Perversiunile” narative, manifeste în nevoia permanentă de a răsturna orizontul de aşteptare – fie că e vorba de lovituri de teatru propriu-zise sau de declicuri psihologice spectaculoase – ridică permanent miza romanelor. Do Not Cross nu face nici ea excepţie de la o formulă ce riscă să devină marcă înregistrată prin amestecul de formule şi de registre stilistice aparent incompatibile: roman-parabolă, thriller senzaţionalist, pastişă freudiană, psy gotic ş.a.m.d. Un singur lucru rămâne totuşi cert: avem nevoie de mai mulţi scriitori îndeajuns de sadici încât să însceneze cititorului astfel de perversiuni narative.
Dora Pavel, Do Not Cross, Editura Polirom, Iaşi, 2013