Mihai S. Rusu despre „Politicile simbolice ale spațiului public…”

„Mi-am dat seama că politicile memoriei și ale identității se joacă nu numai în conținutul manualelor școlare, ci și în geografia simbolică a spațiului public. ” (Mihai S. Rusu)

On topic cu Mihai S. Rusu

„Cartea mea despre Sibiu ca oraș memorial articulează, de fapt, un program mai vast de cercetare pe care l-am inițiat în urmă cu cinci-șase ani. Atunci, interesul meu pentru investigarea politicilor memoriei, focalizat până în acel moment pe analiza discursurilor despre identitatea națională, a luat o turnură geografică: mi-am dat seama că politicile memoriei și ale identității se joacă nu numai în conținutul manualelor școlare, ci și în geografia simbolică a spațiului public. Mai precis, ideea centrală pe care am început să o construiesc este că denumirile de locuri (incluzând aici numele de străzi, școli, instituții culturale, stadioane etc.) și monumentele publice (statui, busturi, plăci comemorative) constituie vectori importanți ai memoriei istorice și identității politice. Anterior, analizasem, pe baza unui eșantion național, atitudinile sociale față de redenumirea străzilor și înlăturarea statuilor petrecute după schimbarea de regim din 1989. Volumul dezvoltă și aprofundează cercetarea pe care am făcut-o la nivel național într-un singur oraș, pe care îl supune unei analize mult mai amănunțite, chiar cu pretenții de exhaustivitate. Însă, cu toate că este prinsă în această genealogie, cartea poate fi citită și ca o monografie de sine stătătoare: analizele care o compun deconstruiesc critic peisajul memorial al unui oraș cu un trecut multifațetat – toponimia urbană, monumentele de for public, plăcile comemorative care decorează fațadele clădirilor istorice – și scot la iveală multitudinea de relații de putere care îl subîntind, fie că este vorba de identități etnice (românizarea treptată a spațiului urban prin înlăturarea germanității orașului) sau de gen (hegemonia masculină asupra geografiei simbolice a orașului și invizibilitatea cvasi-totală a femeilor).”

Pentru a scrie această carte, a trebuit să răspund unei serii întregi de provocări. Prima cu care m-am confruntat a fost interdisciplinaritatea: pentru a conceptualiza într-o manieră coerentă și convingătoare „peisajul memorial” care formează obiectul analitic al cărții, a trebuit să găsesc o formulă prin care să îmbin sociologia politică, geografia culturală, antropologia urbană și istoria locală. Apoi, metodologic, analizele desfășurate asupra peisajului memorial al Sibiului au presupus utilizarea unor seturi diverse de date, de la documente de arhivă și alte publicații istorice (planuri, hărți și ghiduri turistice ale orașului) până la date cantitative obținute prin derularea unui sondaj pe bază de chestionar și observații etnografice făcute cu ocazia inaugurării unor monumente și a contestării lor. Când dispui de o bogăție atât de mare de date, provocarea constă în a le integra într-o structură argumentativă cât mai coerentă posibil. În fine, am conceput și scris această carte pentru a avea o calitate duală: pe de o parte, analizele pe care le-am făcut asupra nomenclatorului stradal și a peisajului monumental al orașului sunt întru totul replicabile, ceea ce conferă volumului o aură de obiectivitate științifică. Ceea ce nu face, însă, ca volumul să fie „neutru axiologic”, adică liber de valori în accepțiunea weberiană a termenului. Dimpotrivă, rezultatele analizelor obiective pe care le desfășor îmi servesc drept premise factuale pentru a formula revendicări ideologice: de exemplu, stabilesc prin calcule statistice cât de inegal este nomenclatorul stradal al Sibiului din punctul de vedere al genului persoanei comemorate (235 străzi numite după bărbați comparativ cu 4 străzi numite după femei). Iar apoi, în baza asumării unor valori civice – cum este cea a egalității de gen – argumentez că o fostă Capitală Europeană a Culturii (titlu pe care Sibiul l-a purtat în 2007) trebuie să implementeze măsuri prin care să adreseze această invizibilitate toponimică a femeilor în spațiul public.”