Pe 22 septembrie 2026, Augustin Buzura ar fi împlinit 88 de ani. Scriitorul a lăsat în urmă una dintre operele importante ale prozei românești postbelice, dar și un model de implicare în viața culturală, de la revistă și instituții culturale până la proiecte dedicate literaturii și educației. O parte din acest program continuă astăzi prin Fundația Culturală Augustin Buzura.
Augustin Buzura s-a născut la 22 septembrie 1938, la Berința, în Maramureș, și a absolvit Facultatea de Medicină din Cluj, cu specializarea în psihiatrie. A ales însă literatura și publicistica. A fost redactor la revista Tribuna, președinte al Fundației Culturale Române, apoi președinte al Institutului Cultural Român și membru titular al Academiei Române. În 2005 a fondat revista Cultura, pe care a condus-o până la sfârșitul vieții.
Un scriitor citit de milioane de oameni
Opera lui Buzura înseamnă șapte romane: Absenții (1970), Fețele tăcerii (1974), Orgolii (1977), Vocile nopții (1980), Drumul cenușii (1988), Recviem pentru nebuni și bestii (1999) și Raport asupra singurătății (2009). Li se adaugă volumele de nuvele, publicistica și cărțile de dialog și reflecție. Opera sa a fost tradusă în numeroase limbi și a circulat mult dincolo de spațiul românesc.
Romanele au apărut într-o perioadă în care literatura era, pentru o parte importantă a publicului, și un mod de a înțelege realitatea în care trăia. Buzura a scris despre frică, vinovăție, compromis, abuz, memorie, responsabilitate și despre raportul dificil dintre individ și societate. A făcut-o inclusiv atunci când oricare dintre aceste teme erau considerate incomode. De aici și forța de identificare pe care cărțile sale au avut-o asupra cititorilor.
El însuși vorbea despre milioane de cititori care îi citiseră cărțile și în care găsiseră speranța că lucrurile pot fi altfel. Mărturia face parte din documentele publicate de Cultura după moartea scriitorului.
Dar succesul de public nu este singurul motiv pentru care romanele lui Buzura rămân relevante. Ele au construit un univers în care problemele sociale și istorice sunt urmărite prin experiența individuală. Personajele sale nu sunt simple ilustrații ale unei epoci. Sunt oameni care încearcă să înțeleagă ce li se întâmplă și ce responsabilitate au față de propriile alegeri.
De la literatură la instituții
Pentru Augustin Buzura, cultura nu s-a limitat la activitatea de romancier. El a fost, de asemenea, implicat în construcții instituționale de mare anvergură.
În 1990 a devenit președintele Fundației Culturale Române, instituție care avea să fie transformată ulterior în Institutul Cultural Român, al cărui președinte a fost până în 2005. Academia Română îl menționează între personalitățile care au pus în practică strategii de promovare a culturii române în străinătate.
În 2005 a fondat revista Cultura. Alegerea nu era întâmplătoare. Revista oferea un spațiu pentru literatură, arte, idei și dezbatere publică, într-o perioadă în care presa culturală își căuta noile forme și noul public. La aproape două decenii de la apariția primului număr, Cultura continuă să fie publicată de Fundația Culturală Augustin Buzura.
O fundație care îi continuă programul cultural
Fundația Culturală Augustin Buzura a fost înființată în 2017 și are între obiective atât promovarea operei scriitorului, cât și susținerea culturii, artei și educației. În ultimii ani, activitatea sa s-a concentrat în jurul unor proiecte care duc mai departe câteva dintre direcțiile în care Buzura a crezut: accesul la cultură, apropierea literaturii de public, educația prin cultură și dezvoltarea gândirii critice.
Un exemplu este 5 minute de literatură, o platformă care propune lecturi scurte, adaptate timpului și obiceiurilor de consum cultural contemporane. Proiectul a fost recompensat cu Premiul AFCN pentru Promovarea Culturii Scrise în 2023 și, ulterior, cu Premiul I la secțiunea Artă și Cultură a Galei Societății Civile 2024. Platforma a pornit de la o idee simplă: literatura trebuie să poată ajunge la cititor și în afara formelor tradiționale de lectură.
Fundația a dezvoltat și proiecte de educație informală, programe care pun literatura și arta în relație cu noile forme de expresie și inițiative adresate tinerilor. În Literatură și Transmedia, de exemplu, elevii au pornit de la texte literare pentru a realiza producții vizuale, lucrând cu regizori, scriitori și profesori. Într-un alt program, România Mobilementary, educația prin practici artistice a fost folosită pentru ca tinerii din comunități rurale să își documenteze propriul mediu social și cultural.
Literatura ca memorie a locurilor
Cel mai recent program al Fundației, Locuri de poveste – Geografia romanului românesc, adaugă o direcție nouă acestei activități.
Proiectul pornește de la marile romane ale literaturii române și revine în locurile în care acestea își plasează acțiunea. Ideea este de a urmări, în paralel, lumea descrisă de literatură și comunitățile care există astăzi în acele spații: ce s-a schimbat, ce a rămas și cât din memoria literară a locului mai poate fi regăsit în prezent.
Seria cuprinde zece filme documentare și trece prin universurile unor scriitori precum Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, Cella Serghi, Camil Petrescu, Marin Preda, Duiliu Zamfirescu, Ionel Teodoreanu și Augustin Buzura. Pentru filmul dedicat lui Buzura, echipa a ajuns deja în spațiile literare din Vocile nopții, inclusiv în zona Râului Doamnei, locul fictiv în care este plasată acțiunea romanului. Proiectul este cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Este, într-un fel, și o revenire la una dintre preocupările esențiale ale lui Buzura: aceea de a înțelege omul prin locul, timpul și societatea în care trăiește. Numai că instrumentele sunt altele. Romanul este completat acum de documentar, de arhivă, de interviu și de observația directă.
La 88 de ani de la nașterea lui Augustin Buzura, acesta este poate unul dintre cele mai concrete moduri de a vorbi despre continuitate. Nu doar prin reeditarea cărților, în perioada imediat următoare, sau prin evocarea autorului, ci prin proiecte care încearcă să facă literatura accesibilă unor cititori noi și să recupereze memoria culturală a unor locuri.
O operă literară poate continua să existe prin cărți. Un proiect cultural continuă însă și prin instituțiile, oamenii și inițiativele pe care le pune în mișcare. În cazul lui Augustin Buzura, cele două forme de continuitate se întâlnesc astăzi în activitatea Fundației care îi poartă numele și în revista Cultura, fondată de el în urmă cu mai bine de două decenii.
La 22 septembrie, data nașterii sale, comemorarea poate fi astfel și o privire asupra prezentului: asupra unei opere care continuă să fie citită și asupra unui program cultural care continuă să producă proiecte.