Art Basel Paris: milioane de dolari, un târg închis înainte de termen

Art Basel Paris 2026 și-a închis porțile vineri, cu două zile înainte de data anunțată. Marile galerii raportaseră deja vânzări de milioane de dolari, în timp ce protestele din Franța au dus la anularea ultimelor zile ale târgului și au dat peste cap programul cultural al capitalei. Printre participanți s-au numărat și două galerii românești, Plan B și Catinca Tăbăcaru Gallery.

Pe 23 octombrie, la ora 19.00, organizatorii au anunțat că Art Basel Paris nu se va mai deschide în weekend, deși târgul trebuia să continue până duminică, 25 octombrie. Decizia a fost motivată de riscul unor noi manifestații și de necesitatea protejării vizitatorilor, expozanților și lucrărilor. Pentru cele 211 galerii din 41 de țări, pregătirile și cheltuielile erau deja făcute. Cei care își rezervaseră weekendul pentru târg au rămas cu mai puțin timp pentru vizită.

Tensiunile se acumulaseră de mai multe zile. Protestele împotriva costului vieții, a problemelor din educație și a serviciilor publice degeneraseră în unele locuri în confruntări, jafuri și distrugeri. Pe 17 octombrie, în timpul montajului, zona Grand Palais fusese temporar blocată. În zilele următoare au fost instalate bariere anti-vehicul, iar măsurile de securitate au fost întărite. Președintele Emmanuel Macron anunțase că pentru sâmbătă vor fi autorizate doar manifestațiile sindicale aprobate.

Și alte evenimente culturale au fost afectate. Sculptura monumentală a Alicjei Kwade, instalată în fața Grand Palais, a fost retrasă din programul public. Galeria Hauser & Wirth își închisese spațiul din Paris în sâmbăta precedentă, din precauție, iar Jeu de Paume anulase vernisajul expoziției lui Stan Douglas. Sâmbătă, 24 octombrie, au rămas închise și Luvrul, Muzeul d’Orsay și Muzeul Picasso.

Vânzări de milioane de dolari

Înainte de anunțul privind închiderea, mai multe galerii raportaseră tranzacții importante. Hauser & Wirth a vândut picturile „Rokokotisch” (1965), de Gerhard Richter, și „Der Hirte” (1965), de Georg Baselitz, pentru aproximativ zece milioane de dolari fiecare. La David Zwirner, o lucrare de Richter s-a vândut cu 8,5 milioane de dolari. White Cube a raportat vânzarea a două lucrări de Julie Mehretu, fiecare la 7,85 milioane de dolari, iar Pace a plasat o lucrare de Jean Dubuffet pentru peste cinci milioane de dolari.

Potrivit observațiilor publicate de Ocula, vânzările din prima zi au fost mai puțin spectaculoase decât în 2025, când câteva galerii anunțaseră tranzacții de peste 20 de milioane de dolari. La Paris s-au încheiat afaceri importante, dar nu s-au repetat cele mai mari vânzări ale ediției precedente.

Unul dintre prețurile care au atras atenția a fost cel cerut pentru „Nu étendu (Lolotte)” (1917), de Amedeo Modigliani, prezentată de Pace Di Donna Schrader: peste 100 de milioane de dolari. Suma reprezenta prețul solicitat, nu o vânzare confirmată.

În aceeași perioadă, la Sotheby’s, pictura „Iris”, de Claude Monet, a fost adjudecată pentru 50 de milioane de euro, stabilind un record pentru o lucrare vândută la licitație în Franța. Potrivit raportului Art Basel și UBS, piața franceză de artă ajunsese în 2025 la 4,5 miliarde de dolari, cu 9% mai mult decât în anul precedent. Franța era a patra piață de artă din lume și cea mai mare din Uniunea Europeană.

La Londra, înainte de târgul parizian, Hauser & Wirth vânduse o lucrare de Modigliani pentru 15 milioane de dolari, la Frieze. Succesiunea celor două târguri a concentrat într-un interval scurt întâlnirile dintre galerii și colecționari.

Art Basel nu a publicat un total al vânzărilor pentru ediția din acest an. Cifrele disponibile provin de la galerii și descriu tranzacții individuale; ele nu arată cât s-a vândut în întregul târg.

Cine a pierdut din închiderea anticipată?

Costurile participării sunt ridicate, iar cele mai multe cheltuieli sunt făcute înainte ca târgul să se deschidă. Unii expozanți au indicat că un stand poate costa peste 100.000 de euro. Anularea ultimelor zile a redus timpul disponibil pentru întâlniri și vânzări, inclusiv pentru colecționarii care vin la Paris doar în weekend, din Belgia, Germania sau alte țări apropiate.

Diferența dintre nivelurile de preț se vede în tranzacțiile anunțate. P.P.O.W a vândut „La Iglesia de Dios” (1986), de Martin Wong, pentru 1,75 milioane de dolari unei instituții americane. La Blue Velvet, „Curval” (1976), de Sibylle Ruppert, a fost cumpărată cu 350.000 de euro de o colecție privată din Polonia. La Magnin-A, o lucrare de JP Mika s-a vândut cu 6.700 de euro. Pentru galeriile care lucrează cu asemenea prețuri, fiecare zi de târg poate conta. Nu știm ce vânzări ar fi adus weekendul anulat, dar cheltuielile de participare rămâneau aceleași.

O parte importantă a întâlnirilor comerciale are loc înainte de deschiderea pentru public, în zilele de previzualizare rezervate colecționarilor și profesioniștilor. De aceea, unele galerii au putut anunța vânzări înainte ca majoritatea vizitatorilor să intre în Grand Palais. Pentru public, weekendul era însă momentul în care putea parcurge standurile în propriul ritm, reveni asupra unor lucrări și descoperi artiști pe care nu-i cunoștea.

Măsurarea succesului prin vânzări lasă în afara bilanțului această experiență. La Art Basel, accesul la colecționari și întâlnirile cu aceștia fac parte din miza comercială a târgului. Pentru public, lucrurile sunt mai simple: să ajungă în fața unei lucrări și să aibă timp s-o privească. Închiderea anticipată a redus această posibilitate.

Karim Crippa și programul cultural

Ediția din 2026 a fost prima condusă de Karim Crippa, specialist elvețian în comunicare și artă contemporană. S-a alăturat Art Basel în 2018, a coordonat comunicarea târgului de la Paris și a lucrat ca editor senior pentru platforma editorială globală Art Basel. În noiembrie 2025 a devenit director al ediției pariziene. Anterior, lucrase cu Thyssen-Bornemisza Art Contemporary din Viena, Haus der Kunst din München și galeria Duve din Berlin.

Anul acesta, târgul a avut 32 de galerii participante pentru prima dată. Programul public s-a desfășurat și în alte spații ale capitalei. La Palais d’Iéna, regizoarea și scenarista franceză Alice Diop, cunoscută pentru filmul „Saint Omer”, distins cu Marele Premiu al juriului la Festivalul de la Veneția în 2022, a prezentat „Geste de Consolation”, prima sa expoziție, realizată la invitația Miu Miu.

Miu Miu este casa italiană de modă fondată în 1993 de Miuccia Prada, care susține de mai mulți ani proiecte cinematografice cu regizoare contemporane. „Geste de Consolation” a reunit film, fotografie, sculptură, poezie, dans și muzică și a abordat felul în care femeile de culoare au fost reprezentate de-a lungul timpului. Prezentarea de la Palais d’Iéna a adus în programul târgului un proiect aflat la granița dintre cinema și arta contemporană.

Galeriile românești la Paris

În sectorul principal au participat Plan B, cu spații la Cluj-Napoca și Berlin, și Catinca Tăbăcaru Gallery, activă între București și Harare.

Plan B a prezentat lucrări de Mihai Olos, Adrian Ghenie, Ciprian Mureșan și Achraf Touloub. Printre acestea s-au aflat un autoportret realizat de Ghenie în 2026 și o lucrare de mari dimensiuni inspirată de mutarea artistului la Roma. În orașul italian, Ghenie are deschisă expoziția „Capricci romani”, la Palazzo Poli, până la 15 noiembrie. Aceasta reunește lucrări inedite pe hârtie și carton, realizate în dialog cu peisajul și memoria Romei.

La încheierea târgului, Plan B se afla încă în discuții cu potențiali cumpărători. Galeria nu anunțase o vânzare confirmată pentru lucrările prezentate la Paris.

Catinca Tăbăcaru Gallery a participat pentru prima dată în sectorul principal al ediției pariziene, după ce în martie luase parte la Art Basel Hong Kong, în secțiunea Echoes. Proiectul său, „Have No Doubt of the Omnipotence of a Free People”, curatoriat de Raphael Guilbert, a reunit 18 artiști din România și Zimbabwe, printre care Ion Grigorescu, Ciprian Mureșan, Nona Inescu, Rachel Monosov și Terrence Musekiwa. Galeria a raportat vânzări către colecționari din Croația și Italia, fără să dezvăluie valorile tranzacțiilor.

Nona Inescu, prezentă în proiect, explorează în practica sa relațiile dintre corp, natură și materie. Lucrările ei au fost prezentate în contexte internaționale, iar participarea la Paris adaugă o nouă apariție într-un târg important.

Alte galerii internaționale au prezentat artiști cu legături biografice cu România. Lucrări de Constantin Brâncuși au fost incluse în oferta Pace Di Donna Schrader și White Cube, iar Victor Brauner a fost reprezentat de Pace Di Donna Schrader. Galeria Vallois a prezentat lucrări de Daniel Spoerri, născut la Galați și cunoscut pentru contribuția sa la arta obiectului și pentru legătura cu mișcarea Fluxus.

Ce rămâne după ediția din 2026

Rezultatele publicate de galerii confirmă că s-au făcut tranzacții importante, de la lucrări de milioane de dolari până la vânzări de câteva mii de euro. Fără un bilanț oficial, nu se poate stabili volumul total al vânzărilor și nici ce afaceri ar fi putut fi încheiate în weekend.

Pentru piață, zilele de previzualizare au oferit deja ocazii de vânzare și întâlniri cu colecționarii. Pentru cei care își rezervaseră weekendul ca să vadă Art Basel, timpul a fost prea scurt. Într-un târg în care fiecare stand presupune costuri mari și fiecare lucrare are nevoie de publicul ei, închiderea anticipată a lăsat două experiențe foarte diferite ale aceleiași ediții.