„Cele mai insuportabile zile au fost acelea în care nu am putut scrie. Simțeam dezordinea în interiorul meu, nu numai în minte ci și în toate organele și celulele din care sunt alcătuit.”
„Am avut milioane de cititori, da, chiar milioane care au crezut în mine, mi-au fost recunoscători că le-am întreținut speranța, încrederea în altă lume, în faptul că poate fi și altfel, că țara asta merită un alt destin.”
Augustin Buzura – fragmente de jurnal
La Muzeul Național al Literaturii Române se încheie în această perioadă expoziția „Buzura despre Buzura”. Vizualul expoziției mai poate fi privit pe fațada clădirii.
Ileana Marin, curatorul expoziției: Expoziția „Buzura despre Buzura” reconstruiește traseul intelectual al scriitorului și medicului psihiatru Augustin Buzura din documentele inedite păstrate în arhiva familiei. De la foile de observație în care studentul la medicină adăuga detalii de scriitor la lucrarea de diplomă Shakespeare în psihiatrie, de la scrisorile unor cititori care țin să-și exprime solidaritatea cu critica socială a romanelor la aprecierile private adresate de critici de profesie, expoziția sondează responsabilitatea pe care scriitorul Buzura și-a asumat-o cu prețul unei continue frământări. Fragmentele din jurnalul încă nepublicat al scriitorului alături de documentele din Dosarul Securității (1974-1988) dezvăluie o permanentă chestionare a rolului unui scriitor într-o lume în care libertatea de expresie este îngrădită. De o importanță majoră pentru istoria literaturii române din perioada comunistă sunt și notițele luate la una din ședințele Consiliul Uniunii Scriitorilor din România (de la sfârșitul anilor ’70) la care participaseră Marin Preda, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Geo Bogza, D.R. Popescu, Eugen Barbu, între alții. „Buzura despre Buzura” aduce la suprafață partea puțin cunoscută a unei personalități care a stârnit dezbateri cu privire la poziționarea ideologică de după 1989.
