Printre evenimentele de maximă importanță organizate de Augustin Buzura ca președinte al ICR (pe atunci Fundația Culturală Română) a fost conferința „România și românii în știința contemporană”. Laureatul premiului Nobel, biologul George Emil Palade, la ultima sa vizită în România, a fost co-președinte al comitetului de organizare. Aceasta s-a desfășuratContinuă lectura

Conturând o atmosferă socială sumbră și cuprinzând referințe la evenimente politice inconvenabile regimului comunist, romanele lui Augustin Buzura au fost supuse permanent diferitelor forme ale cenzurii. În cazul romanului „Refugii”, ceea ce ridica cele mai mari probleme regimului era introducerea unui personaj secundar, inginer de mine, care se ascunde, dinContinuă lectura

Devenit scriitor, Augustin Buzura, analizează tristețea și bucuria de a trăi, devenind din tămăduitor al unui singur bolnav, tămăduitor de neam. În romanele sale analizează structura omului în singurătate și suferință, realizând o operă de destructurare a singurătății și suferinței. În revista „Cultura” publică editoriale care merită să fie înmănunchiateContinuă lectura

Ignorând prejudecățile asupra șanselor de reușită ale ecranizărilor, sugestiile și sfaturile diverșilor pasageri prin cultură, regizorii au apelat frecvent la literatura clasică și contemporană, astfel că, în momentul de față, nimeni nu mai poate nega un adevăr: marea majoritate a filmelor de referință, succesele incontestabile ale cinematografiei noastre sunt ecranizările:Continuă lectura

Nu mi-a fost dată vocația criticului, deci mă apropii de acest volum pe un palier strict subiectiv. Pentru stadiul incert în care se află în momentul de față fenomenul cultural în țară (și în lume), cartea aceasta are pentru mine o valoare aproape terapeutică. Este o demonstrație a felului cumContinuă lectura

Angela Martin, Conștiință și cuvânt. Eseuri despre romanele lui Augustin Buzura (Colecția Bibliotheca, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2019) – fragment – În articolul său „Ultima singurătate”, regretatul Mircea Iorgulescu considera proaspăt apărutul Raport asupra singurătății un „roman cu ștreangul morții de gât”(1). Știa bine criticul ce știa, fiind pe atunciContinuă lectura