Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Capital digital și decalaje sociale. Scurte reflecții pe marginea unui raport de cercetare

Capital digital și decalaje sociale. Scurte reflecții pe marginea unui raport de cercetare

Am scris la un moment dat aici în Cultura că România vrea să fie modernă, în pas cu Europa, țara noastră propunându-și ca prioritate viitoare tocmai digitalizarea educației, cu un deziderat la cote înalte, respectiv dezvoltarea unui ecosistem educațional digital de înaltă calitate. Dar cum se poate face asta când observăm bine că inegalitățile de venit se traduc în inegalități în ceea ce privește capitalul digital și de aici întărirea și nu diminuarea inegalităților sociale? Rămâne un mister, unul pe care nu-l pot dezlega, din păcate, guvernanții noștri.
Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală a publicat studiul „Tendințe ale consumului cultural în pandemie” – ediția a II-a (coordonatoare Carmen Croitoru și Anda Becuț Marinescu) – vezi link-ul de la final. Această ediție a fost realizată în perioada 01 octombrie 2020 – 01 decembrie 2020 și cuprinde două categorii majore de informaţii culese, respectiv (i) caracteristici socio-demografice și (ii) tema consumului cultural în perioada iulie-octombrie 2020, plus estimările de consum cultural în următoarele luni. Prin urmare, sondajul relevă prognoza de consum cultural în contextul pandemiei Covid 19.
Sunt trei capitole ce compun studiul: Tendințe ale consumului cultural public în contextul pandemiei COVID-19 – Analize comparative 2019-2020. Artele spectacolului și practicile de consum în perioada pandemiei – Între dorința de participare și teama de îmbolnăvire. Capital digital și decalaje sociale – Evoluția practicilor de consum cultural non-public în perioada pandemiei.
În rândurile de mai jos vom face scurte considerații vizavi de rezultatele studiului. Prin consum cultural public autorii fac referire la acele activități care se desfășoară în afara locuinței. Datele au fost culese în perioada 15-28 octombrie 2020, iar celelalte analize au la bază comparația cu datele obținute în prima ediție a studiului, precum și cu datele din „Barometrul de Consum Cultural 2019”.
Ceea ce este previzibil, pandemia a afectat foarte mult artele spectacolului (teatre, cinematografe etc.) și mai puțin activitățile cu specific non-artistic. Peste 90%, chiar 95% dintre respondenți au declarat că în ultimele patru luni de dinaintea realizării studiului nu au participat la activități culturale de tip vizitat muzeu, mers la bibliotecă, spectacole de muzică, teatru în spații închise și în aer liber etc. Cum era de așteptat, activitățile non-artistice au stat mai bine, de la întâlnirile cu prieteni și rudele (66% da vs. 34% nu), mersul la biserică (51% vs. 49%), plimbările prin parcuri sau zone verzi (40% vs. 60%), mersul la restaurant în aer liber (38% vs. 62%) sau excursiile în afara localității (35% vs. 65%). Dat fiind contextul, este de mirare cum a supraviețuit acest sector cultural, mai ales cei care nu fac parte din plasa de siguranță dată de stat. România oricum ocupă locuri în subsolul clasamentului la consumul cultural, prioritatea principală pentru români fiind serviciile TV. Într-o țară cu analfabetism funcțional la cote înalte, românii sunt pe ultimul loc în Europa la consumul de carte. Potrivit datelor statistice de la Eurostat, 93,5% dintre cetățenii României nu cumpără nici măcar o carte pe an.
Tendințele generale în consumul cultural non-public indică faptul că procentul persoanelor care s-au uitat la televizor în intervalul iulie-octombrie 2020, unul foarte mare, de peste 85%, depășește cu mult procentul celor care au citit cărți, fie în format pe hârtie (30%), sau electronic (18%). Prin urmare, televizorul rămâne activitatea preferată a românilor și în pandemie. La fel de previzibil, aproape două treimi din cei chestionați au declarat că folosesc internetul în fiecare zi.
În acest punct, rolul capitalului digital într-o societate ce devine din ce în ce mai informatizat-informațională capătă un rol însemnat. Iată de ce „capitalul digital este înțeles ca potențial de utilizare a tehnologiilor și de transformare a abilităților de lucru cu dispozitivele digitale în avantaje materiale sau simbolice care se extind dincolo de mediul online” (p. 63). Relevanța teoretică a conceptului de capital digital, ne spun autorii studiului, a prins contur destul de târziu, odată cu dezvoltarea unui mod de conceptualizare ce a preluat înțelegerea formelor de capital în termenii propuși de Pierre Bourdieu – vezi conceptul de capital simbolic. În concluziile capitolului „Capital digital și decalaje sociale. Evoluția practicilor de consum cultural non-public în perioada pandemiei”, autorii ne spun că datele lor converg în a susține faptul că pandemia se răsfrânge asupra sistemului de stratificare și mobilitate socială, contribuind și ea foarte mult la o nouă redefinire a modurilor în care apar și se structurează inegalitățile sociale. Datele confirmă alte analize din spațiul european, subliniind că „efectele pandemiei s-au resimțit mai acut la nivelul unor categorii sociale (femeile și persoanele cu venit sub 1.500 de lei), fapt care s-a reflectat în practicile de consum cultural în spațiul domestic” (p. 101). Tot aici se notează că cei cu venituri sub 1.500 de lei au utilizat internetul pentru a urma cursuri și pentru a citi cărți sau materiale de specialitate într-o proporție semnificativ mai redusă decât persoanele, spre exemplu, cu venituri de peste 4.500 de lei. Iată cum se creează o interdependență între capitalul economic și capitalul digital în conturarea inegalităților sociale.
Problema cea mai mare cu aceste analize este că ele rămân simple date depozitate într-un sertar. Nu am văzut luări de poziție în presa cotidiană, mai mult, nu sunt reacții din partea politicului, ca să nu mai vorbim de implementarea unor politici publice care să privească extinderea accesului la noile tehnologii, acestea, după câte observăm, contribuind și ele la adâncirea decalajelor din societate. Iar după cum arată studiul la care facem referire, femeile și persoanele cu venituri de sub 1.500 lei/lună (femeile sunt tot categoria dominantă printre salariații care câștigă aceste sume mai mici de 1.500 lei) sunt cele mai afectate.

 

Un comentariu la „Capital digital și decalaje sociale. Scurte reflecții pe marginea unui raport de cercetare”

  1. Pingback: Fotocentrismul - participare artistică

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.