Într-un azil de refugiați din Olanda, se întâlnesc prin anii 1980 o româncă și un ungur din Transilvania. Se ajută între ei frățește, ca oamenii proveniți din aceleași locuri. Dar în procesul de adaptare evoluează diferit. Traume vechi le marchează destinele și deschiderea spre lume. În contactul cu alte popoare – olandezi, surinamezi, negri din Ghana, unguri din Budapesta, greci ajunsi la un moment dat în Cuba, israelieni – se crează alte legături decât cele locale. Identitatea devine fluidă. Sau nu devine. La fe,l acceptarea sistemului. Si…ca în tragedia greacă, părțile în conflict sunt în legitimă apărare.
