Alexandru Muşina, Dactăr Nicu & his skyzoid band,

Poem în proză sau proză în strofe albe, volumul postum al lui Alexandru Muşina pune de-un dumnezeu postmodern şi de clica lui cyber, care licăreşte la intervale regulate asupra unei umanităţi nomade prin visul expirat al capitalo-comunismului. Dacă Mr God e un şef de scară cu BMW alb decapotabil şi-o Pamelă drept divină soaţă, atunci Lumea e „o reclamă pentru ceva care nu se mai fabrică de mult”, fiindcă s-a consumat şi nu mai dă reverii. Acuma lucrurile stau altfel: popoarele planetei dau năvală „în cartierul nostru” nu ca să fure, ca altădată, ci ca să se pozeze cu statuia Coanei Miţa biciclista, să viziteze „biserica popii Bilanţ, cu acoperişul din foiţă de platină şi portretele actorilor de la Hollywood în locul sfinţilor din icoane şi de pe pereţi” şi să deguste sânge proaspăt la barul Dracula. „Produsul local” bate universalul, Lumea mare nu mai e un complex, ci un prizărit personaj printre altele de pe-aci: siliconata, Johnny Walker, Merţanul, Dudu – poetul din tomberon, bunicile de la ţară care caută oul găinii prin tufe ca să ţi-l dea „la pachet”, Luci – emailistul latin lover, gagicile suferind de „depresie culturală” tratabilă prin „shopping-terapie” ş.a. Şi dacă universul e o farsă cauciucată, umorul diabolic e singura scăpare: „Cum zice şi reclama: «50% substanţă, 100% speranţă»”.

Alexandru Muşina, Dactăr Nicu & his skyzoid band, ilustraţii de Tania Maria Muşina, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2013