Medeea Iancu Țesătoarea. Operă instrumentală Scrieri experimentale Editura frACTalia
Poezie despre experiența și identitatea feminină. Un inventar al formelor de asuprire, o critică a culturii și a perspectivelor majoritar-patriarhale. Și un rechizitoriu la adresa catalogării literaturii ca formă înălțătoare a culturii, îndepărtată de rolul ei de a defini realități.
Volum nominalizat de Victor Cobuz:
„Medeea Iancu scrie o poezie puternică și directă, ale cărei scopuri depășesc granițele literaturii. Scriitoarea sondează realități sociale și literare deopotrivă, folosindu-se în mod ingenios de convenții poetice și muzicale pentru a-și potența discursul feminist.”
<<
Scriu pe scurt și pe fugă pentru că am şi nu am noțiunea timpului. Scriu pe scurt și pe fugă pentru că la cenușă se întoarce doar femeia. Scriu pe scurt și pe fugă pentru că timpul fetiței este să crească gîdindu-se că este considerată o povară.
Timpul fetiței este să crească gîndindu-se cît timp o să fie în viață. Timpul fetiței este să crească gîndindu-se cum să se apere. Timpul fetiței este să crească gîndindu-se cum să scape. Timpul fetiței este să crească gîndindu-se cum să nu fie izolată. Timpul fetiței este să crească gîndindu-se cum va reuși să rămînă în viață.
[…]
„Adesea ceea ce scrie o femeie este hulit.” Adesea ceea ce creează o femeie este apropiat de bărbat. Adesea femeii i se cere să fie Penelopa. Scriu pe scurt și pe fugă pentru că mi se cere să dau timp războiului să fie război. În 1962, cînd a apărut Silent Spring, Rachel Carson a fost numită „isterică, fată bătrînă, probabil o comunistă”. Scriu pe scurt și pe fugă pentru că îmi plac florile pentru că sînt femeie. Scriu pe scurt și pe fugă pentru că îmi plac natura și „echilibrul naturii” pentru că sînt femeie. Scriu pe scurt și pe fugă și îmi plac florile pentru că sînt isterică pentru că sînt femeie.
[…]
Scriu pe scurt și pe fugă și cînd scriu mă gîndesc mereu la poezie, iar poezia devine „viciu” pentru că sînt femeie. Scriu pe scurt și pe fugă și sînt „fragilă” pentru că sînt femeie. Scriu pe scurt și pe fugă și sînt „fragilă”, iar poezia mea se bazează pe emoții pentru că sînt femeie. Scriu poezie și cînd scriu mă gîndesc la poezie pentru că sînt femeie. Scriu versuri lungi și folosesc repetiții „specifice femeii” și scriu poezie și cînd scriu poezie mă gîndesc la poezie pentru că sînt femeie și poezia mea se bazează pe emoții.
>>
„Mă interesa foarte mult să surprind această țesătură complexă a vieții, a istoriei, a vieții ca verdict social, a condițiilor existenței, toate acele ritmuri care mă obsedau, toate acele gesturi ale grijii și muncii, toate aceste munci, inflexiunile sentimentelor, ritmurile abrupte, copleșitoare ale supraviețuirii, acel timp al cărții, timpul fragmentat, împuținat, ritmul timpului capitalizat trecând peste viață, ritmul muncii erodând viața.” (Medeea Iancu)
Revista Cultura realizează un catalog anual al celor mai importante momente care definesc tendințele în arta și gândirea românească. Pentru acestă primă ediție, selecția s-a bazat pe nominalizări făcute de critici și jurnaliști culturali și pe opțiunile redacției.
Sursele imaginilor și fragmentelor de text folosite aparțin autorilor, organizatorilor și distribuitorilor.