Tendințe: cinematografele și viitorul lor

Un român cu salariul minim pe economie trebuie să muncească 9 ore pentru a cumpăra două bilete la un film IMAX3d în weekend. Aparent, accesibilitatea nu este punctul forte al cinematografelor din România. Lipsa unor practici de consum cultural la nivelul unor grupuri mari din populație este serios motivată. Totuși.

Oferta cinematografică nu se reduce la blockbusterele din mall-uri. În rețeaua cinematografică din România sunt proiectate circa 250 de titluri pe an (255 în 2024, recordul de până acum). Multe au prețuri accesibile sau relativ accesibile. Luând în calcul și cinematografele de artă, precum și pe cele din localități mai mici, prețul mediu al biletului a fost de 26 de lei anul trecut. În zece ani a crescut cu 53%, dar salariul mediu a crescut cu peste 200%. În concluzie, bariera prețului s-a diminuat semnificativ. Dar au apărut alte bariere care fac ca recuperarea cifrelor de audiență și box-office de dinainte de pandemie să se amâne. 2017 încă rămâne recordul de audiență și încasări în România.

O audiență mică, concentrată în marile centre urbane

Ca indicator statistic, accesibilitatea crește constant în ultimii ani. Numărul de cinematografe, de ecrane și de locuri în sală a fost și este în continuă dezvoltare. Bariera prețului se estompează treptat (chiar dacă rămâne mai mare decât în Polonia, de ex., unde biletele sunt mai ieftine, iar salariile mai mari). Numărul de filme distribuite în rețea este și el în creștere, la fel și diversificarea. Cu toate acestea, audiența din cinematografe rămâne relativ redusă și inegal distribuită teritorial.

Cu aproximativ 11 milioane de spectatori în 2024, țara noastră se află sub media europeană la capitolul consum de film în săli. Distribuția geografică a acestei audiențe relevă o concentrare marcantă în marile centre urbane. Bucureștiul conduce detașat cu 3,5 milioane de spectatori, urmat de Constanța, Cluj-Napoca, Timișoara și Brașov. Fiecare contribuie cu câte 5-600 de mii de spectatori. Aceste 5 orașe realizează 55% din audiența națională.

Cea mai mare frecvență per capita este la Brașov, cu 2,05 vizite pe locuitor pe an. Media națională este de 0,59 (în scădere de la 0,68 în 2023).

Această polarizare geografică reflectă nu doar diferențele de infrastructură, ci și disparitățile socio-economice dintre mediul urban și rural. Multiplexurile moderne, concentrate în centrele comerciale din orașele mari, oferă experiențe cinematografice de calitate, dar o parte semnificativă a populației nu are la dispoziție niciun ecran pe rază de zeci de kilometri.

Jalonul pandemiei

Pandemia de COVID-19 a lovit puternic industria cinematografică din întreaga lume, În România, a fost o prăbușire bruscă a audienței la doar 2,5 milioane de spectatori în 2020, cu 83% mai puțin față de 2019. Deși recuperarea a început, ritmul rămâne lent comparativ cu alte țări europene.

În 2024, România a reușit să recupereze doar 60% din audiența de dinainte de pandemie, performanță inferioară față de Polonia (67%) sau Spania (71%). Această revenire mai lentă poate fi explicată prin mai mulți factori: adoptarea accelerată a platformelor de streaming în timpul carantinei, prețurile crescute ale biletelor și schimbarea comportamentului de consum cultural.

Totuși, pandemia este un simplu jalon. Scăderea datorată acestor cauze este evidentă în România începând cu 2017. În ce privește consumul de film online, românii pot fi considerați early-addopters. Înainte de generalizarea rețelelor de streaming, un consum important avea loc prin platformele pirat. Multe asemenea platforme se aflau în top 100 site-uri accesate în România.

Cum s-a schimbat cinematografia în pandemie. Învățături din box-office

Scurtă istorie

Trendurile majore la nivel mondial se fac simțite și în România. Însă adesea ele sunt defazate și au o amploare diferită față de alte țări europene.

În Europa vârful consumului de cinema a fost în anii 1950. După, au fost înregistrate scăderi semnificative. Principala cauză a fost apariția televiziunii. Pentru EU-15, conform unui raport Eurostat din 2002, de la 4 miliarde de bilete vândute în 1955 numărul a scăzut până la 577 de milioane în 1990. Ulterior, apariția mall-urilor a stimulat un nou puseu de creștere, dar sub 900 de milioane pe an. Această cotă a scăzut, într-adevăr, după pandemie.

În România datele nu sunt foarte clare, iar pentru perioada interbelică lipsesc. Totuși, probabil vârful de audiență a fost atins în anii 1970. În condițiile în care practic țara nu avea televiziune, audiența cinematografelor atingea 100 de milioane pe an. Imediat după 1990 o mare parte a cinematografelor au fost abandonate. Apariția și diversificarea rapidă a televiziunilor, combinată cu inflație de peste 100% pe an, a dus la inhibarea multor categorii de consum cultural. Abia în anii 2000, generalizarea mall-urilor și, în special, reluarea unui trend de creștere economică, după admiterea în Uniunea Europeană, au restartat consumul de film în cinematografe. De la sub 5 milioane de bilete vândute în anii 1990 s-a ajuns la 13-14 milioane înainte de pandemie.

Paradoxul prețurilor: bilete mai scumpe, dar mai accesibile

Una dintre cele mai controversate aspecte ale pieței cinematografice românești este evoluția prețurilor. Prețul mediu al unui bilet a crescut de la aproximativ 17 lei în 2013 la 26,1 lei în 2024, reprezentând o creștere de 53% pe 11 ani. Pentru formatul IMAX 3D, prețul poate ajunge la 45 de lei în București.

Aceste cifre fac titluri în presă, dar analiza completă oferă o perspectivă mai nuanțată. Salariul mediu net a crescut de la aproximativ 1.400 lei în 2013 la peste 4.000 lei în 2024, înregistrând o creștere de aproape 200%. Prin urmare, accesibilitatea cinematografului s-a îmbunătățit considerabil pentru românii cu venituri medii: un bilet reprezenta 1,2% din salariul mediu în 2013, comparativ cu doar 0,65% în 2024.

Cu toate acestea, pentru persoanele cu salariul minim, situația rămâne problematică. O persoană cu salariul minim trebuie să muncească aproximativ 4,5 ore pentru a cumpăra un bilet standard, sau 9 ore pentru două bilete IMAX 3D. Raportat la venituri, prețul biletelor rămâne unul dintre cele mai mari din UE.

Cercul vicios al audiențelor mici

Creșterea prețurilor nu este doar rezultatul inflației generale, ci și o consecință directă a scăderii numărului de spectatori. Într-o piață cu audiență redusă, cinematografele sunt nevoite să mărească prețurile pentru a acoperi costurile fixe: chirii mari în mall-uri, energie, salarii și licențe pentru filme.

Această dinamică creează un cerc vicios: prețurile mari descurajează o parte din potențialii spectatori, ceea ce forțează o nouă creștere a prețurilor pentru a menține profitabilitatea. Fenomenul este amplificat de dominația multiplexurilor, care oferă experiențe premium, dar la prețuri pe măsură.

Lipsa (relativă a) cinematografelor independente sau a inițiativelor de cinema comunitar limitează opțiunile pentru un consum cinematografic cu adevărat accesibil.

(EN) Filmele europene au reprezentat o treime din audiența în cinematografelor europene în 2024

Schimbări în preferințele de consum

Un aspect al evoluției pieței cinematografice românești este diversificarea preferințelor publicului. Deși filmele americane domină în continuare, cu 60% din piață, se observă o creștere a interesului pentru producțiile europene (25%) și pentru filmele din Asia, Africa și America Latină (15%).

Remarcabilă este și evoluția producției cinematografice românești, care a crescut de la 10-15 filme anual în perioada 2005-2010 la peste 30 în 2023. Deși încă reprezintă sub 10% din piața locală, această creștere demonstrează vitalitatea industriei locale și receptivitatea crescândă a publicului față de conținutul autohton. Totuși, segmentul este rupt între un top market și un very-low market. Absența unei școli de film comercial oferă prea puține perspective de dezvoltare.

Dacă piața de top are o bună reputație în festivalurile internaționale, prea puține filme din această categorie au reușit să facă audiențe importante. Pe de altă parte, o generație de producții pur independente au relansat cu mare succes un gen parodic, cu bugete infime. Însă spectrul tematic al acestor producții este foarte îngust, iar calitatea cinematografică foarte slabă. Pentru toate filmele, bugetele extrem de reduse comparativ cu standardele internaționale, reprezintă o piedică semnificativă. Atât timp cât nu este acoperită de bugete corespunzătoare, creșterea producției autohtone rămâne un simplu indicator statistic.

Filmul – trei părți industrie, două părți tehnologie, două artă

Platformele de streaming: complement, nu competitor

Dezvoltarea platformelor de streaming (Netflix, HBO Max, Disney+, Amazon Prime) nu trebuie privită neapărat ca o amenințare pentru cinematografe, ci mai degrabă ca o completare a ecosistemului cinematografic. Sau, cel puțin, aceasta este perspectiva spectatorului de film. Serviciile de streaming oferă acces la o varietate uriașă de conținut, de la blockbustere la filme de autor, documentare și producții locale. În plus, consumul e mult mai flexibil și poate fi individualizat.

Platforma de streaming democratizează accesul la conținut cinematografic, permițând românilor să vizioneze filme care anterior nu ajungeau în cinematografele locale. Aceasta poate contribui la educarea gustului cinematografic și la crearea unei audiențe mai sofisticate, care ulterior să se întoarcă în săli pentru experiențe speciale.

Coexistența între streaming pentru consumul zilnic și cinema pentru experiențele speciale pare să fie modelul viabil pentru viitor.

Exuberanța ofertei cinematografice

Deși audiența din cinematografe pare să stagneze, românii au astăzi acces la mai multe filme decât oricând în istorie. Combinația dintre oferta cinematografelor, platformele de streaming și alte canale digitale oferă o diversitate fără precedent.

Această revoluție în accesul la conținut cinematografic transformă fundamental relația românilor cu filmul. Dacă în urmă cu 20 de ani un spectator avea acces la cel mult câteva sute de filme pe an, astăzi această cifră se poate măsura în zeci de mii.

Calitatea tehnică a experienței cinematografice s-a îmbunătățit și ea dramatic. Cinematografele moderne oferă tehnologii avansate precum IMAX, 4DX și săli VIP, experiențe imposibil de replicat acasă. Această segmentare permite targeting-ul unor audiențe specifice, de la familii cu copii la pasionații de tehnologie.

Pe de altă parte, streamingul full-HD și 4k a provocat o altă revoluție, cea a consumului de film la domiciliu. Și la acest capitol, accesul la produse cinematografice s-a îmbunătățit la standarde de neimaginat cu două decenii în urmă.

O industrie profitabilă în ciuda provocărilor

În ciuda scăderii audiențelor, industria cinematografică românească rămâne profitabilă. Multiplexurile moderne au diversificat oferta, incluzând restaurante, arcade-uri și alte facilități care generează venituri suplimentare. Strategia de segmentare a pieței permite maximizarea veniturilor prin oferirea de experiențe diferențiate la prețuri corespunzătoare.

Dezvoltatorii de centre comerciale recunosc valoarea cinematografelor ca „ancore” care atrag trafic și sporesc durata petrecută în mall. Această simbioză economică asigură sustenabilitatea financiară a industriei, chiar și cu audiențe mai mici.

Perspective

Cinematografia se află într-o perioadă de transformare, nu de criză. Adaptarea la realitățile digitale, diversificarea ofertei și segmentarea pieței creează oportunități pentru o industrie mai mică, dar mai eficientă și mai rentabilă. Vremea „nickelodeon-urilor”, a cinematografelor ca alternativă populară la teatru, a trecut de mult. Cinematografia s-a maturizat ea însăși și oferă calitatea experienței, nu doar cantitatea ei. Și are capacitatea de a se dezvolta în continuare, prin versatilitatea mediilor audio-vizuale și capacitatea lor a integra permanent tehnologii și noi modalități de expresie. Atât în consumul public, cât și în cel domestic, cinematografia rămâne cea mai dinamică dintre arte.

Cele trei segmente ale pieței de film – producție, exploatare publică, exploatare domestică – au intrat pe trenduri divergente. Fiecare are propriile perspective de creștere. Însă toate contribuie la dezvoltarea pieței și toate beneficiază de pe urma acestei dezvoltări.

Comparativ cu alte țări europene, România are potențial de creștere, dar necesită investiții strategice în producție, distribuție și promovarea culturii cinematografice locale pentru a valorifica pe deplin acest potențial.