Suntem de peste trei luni de zile într-o stare de criză provocată de noul coronavirus, de altfel, și o criză a sistemului economico-politic, a capitalismului neoliberal. Încă de la început, în România, două opinii contradictorii sparg monotonia spațiului public. O primă categorie este dată de cei ultra-protectivi, cei care stau acasă. E și aici un privilegiu, pentru că nu oricine stă acasă. Categorii largi de populație nu se pot auto-izola. Mă refer aici la cei care lucrează în salubritate, comerț (cu transportul aferent), în agricultură, la cei responsabili de întreținerea utilităților – apă, canalizare, gaz, electricitate etc. Stau acasă birocrații, profesorii, îndeobște cei din categoria white collar. Aceștia sunt raționali, ascultă vocea științei medicale și acceptă măsurile de izolare și distanțare socială. Al doilea curent de opinie vine din zona conservatoare, a celor deranjați că se închid bisericile, cei care văd peste tot o mega escrocherie, o conspirație orchestrată pentru a ni se fura libertățile, inclusiv libertatea religioasă. Printre aceștia din urmă, sunt foarte mulți din secta anti-vaccin, cei care se uită la epidemie ca la o simplă viroză și gândesc viața și moartea în cheie fatalist-țărănească.
Sigur, există și posibilitatea folosirii epidemiei ca scut pentru consolidarea anumitor politici neoliberale, chiar întărirea autoritarismului și suprimarea unor libertăți, inclusiv în Europa noastră. În contra celor care vorbesc de epidemie ca o simplă răceală, vom scrie câteva cuvinte despre un biolog american, Rob Wallace. Wallace are un doctorat în biologie (CUNY Graduate Center), fiind consultant pentru Alimentație și Agricultură la Națiunile Unite și la Centrul pentru Controlul și Prevenția Maladiilor. În 2016 a publicat volumul „Big Farms Make Big Flu: Dispatches on Infectious Disease, Agribusiness, and the Nature of Science” (New York: Monthly Review Press). În această colecție de eseuri, biologul american critică agro-business-ul, adică agricultura controlată de corporațiile multinaționale. Autorul identifică legături intrinseci între, pe de o parte, aceste ferme industriale de creștere a animalelor, industria fast-food, iar pe de altă parte, degradarea ecologică, gripa aviară și alte pandemii ce au lovit și lovesc în vremea din urmă întreaga planetă. Într-un interviu din martie 2020 (https://climateandcapitalism.com/2020/03/11/capitalist-agriculture-and-covid-19-a-deadly-combination/), Wallace spunea că noul Covid-19 nu este un episod izolat, răspândirea noilor virusuri și bacterii, virusul Nipah, Campylobacter, Q fever, diferite tipuri de gripă, fiind intim conectată cu evoluția agriculturii industriale, dinamica corporațiilor multinaționale din zona alimentației fiind responsabilă de răspândirea acestor viruși. „Oricine vrea să înțeleagă de ce virușii devin tot mai periculoși trebuie să investigheze modelul industrial din agricultură… În prezent, puține guverne, și la fel de puțini oameni de știință, sunt pregătite pentru așa ceva. Aș putea spune că este chiar pe dos”, explica Wallace în interviul amintit mai sus.. Pe scurt, Big Farms Make Big Flu ne spune că:
(i) Fermele industriale oferă condiții extrem de favorabile pentru patogeni; imunitatea naturală nu se poate dezvolta în condițiile speciilor crescute industrial, cele câteva săptămâni de viață ale animalelor crescute pentru a fi repede vândute fiind insuficiente pentru ca animalele să dezvolte anticorpi. (Vezi și recenzia lui Jonathan Everts la Big Farms Make Big Flu: Dispatches on Infectious Disease, Agribusiness, and the Nature of Science, în Antipode. 45(4): 809-825, disponibilă online la https://antipodeonline.org/wp-content/uploads/2016/12/book-review_everts-on-wallace.pdf. )
(ii) Costurile unui asemenea tip de agricultură sunt externalizate – miliardele de dolari oferite ca subvenții pentru aceste afaceri, la pachet cu alte miliarde necesare pentru investițiilor din medicină (vaccinuri pentru combaterea virușilor și bacteriilor).
(iii) Geografia și istoria contează – spre exemplu, fermele complexe din zonele semi-periferice și periferice capitalismului central, acolo unde reglementările sunt slabe (a se vedea marile complexe agro-industriale din Europa de Est).
(iv) Tipurile de gripă sunt multidimensionale și cu greu pot fi păcălite de vechile metode medicale.
(v) Este nevoie de o schimbare în zona agriculturii – dezvoltare sustenabilă în agricultură, agricultură ecologică, cooperative de producție etc.
Sigur, este mult mai ușor să expediezi o problemă precum epidemia Covid-19 la categoria conspirație, mai greu pare să urmărești fluxul de informații din zona științifică serioasă. Iată de ce poate că spațiului public de la noi i-ar face bine traducerea unora din cercetările biologului american – printre altele, Wallace este co-autor la volume precum „Neoliberal Ebola: Modeling Disease Emergence from Finance to Forest and Farm”, „Clear-Cutting Disease Control: Capital Led-Deforestation”, „Public Health Austerity, and Vector-Born Infection” etc.
P.S.: La editura Brill va apărea un volum despre alegerile europarlamentare de anul trecut – „2019 European Elections. The EU Party Democracy and the Challenge of National Populism”. Volumul, coordonat de Radu Carp și Cristina Matiuța, oferă o analiză a rezultatelor electorale de la aceste alegeri europene, dar și explicații privind viitorul sistemului european de partide – a se vedea secțiunile despre eroziunea partidelor mainstream și avansul formațiunilor populiste. Dintre români, printre cei care contribuie la volum îi regăsim pe Radu Carp, Alexandra Alina Iancu, Ruxandra Ivan, Cristina Matiuța, Sergiu Mișcoiu, Mihai Sebe, Sorina Soare, Sorin Bocancea, Valentin Naumescu și Alexandru Radu.
- One World Romania sau filmul documentar ca instrument al dialogului social și politic - 4 aprilie 2025
- „O familie aproape perfectă” sau spectacolul cotidianului - 22 decembrie 2024
- Sursele neîncrederii într-un sat moldav sau lumea rurală sub lupa antropologului - 14 decembrie 2024