Regionalizarea. Către un model de bună guvernanță a României Alexandru L. Cohal, Dorin Dobrincu, George Țurcănașu Științe umaniste Editura Polirom
Volum nominalizat de Aurelian Giugăl:
„Volumul este despre Moldova (regiunea), dar și despre România și despre români. Sunt câteva întrebări centrale la care autorii înceracă să răspundă: (i) de ce suntem organizați așa cum suntem? (ii) corespunde împărțirea administrativ-teritorială a țării cu nevoile Moldovei în particular, ale României în general? (iii) care sunt aceste nevoi? (iv) și cum funcționează, în fond, statul?
În contextul discuțiilor, mai vechi sau mai recente, despre reforma administrativă, cartea de față este una cu atât mai necesară și ar trebui să fie de interes nu doar pentru publicul larg, dar, mai ales, pentru cei din zona politicilor publice.”
<<Orice plan am urma, regionalizarea trebuie să afirme specificul regiunilor, ținând seama și de obstacolele, și de oportunitățile din calea sa, căutând explicații, mai vechi sau mai noi, lipsei nivelului regional din viața noastră socială, culturală, politică. Deși studiile au arătat că regionalizarea nu garantează a priori buna guvernanță (self governance vs. good governance), credem că în cazul României regionalizarea pe contururi (cât mai apropiate de cele) istorice ar putea fi soluția mult așteptatei modernizări a statului, şi care ar răspunde în mod convenabil atât contextului european, cât și celui național, respectiv nevoii de dezvoltare a țesutului social‑economic al țârii noastre.
România ultimului secol și jumătate a fost un spațiu frământat de contradicții, tensiuni și evenimente dramatice petrecute în cea mai mare parte în timpul unor guvernări iliberale sau de‑a dreptul totalitare. […] Într‑o societate fragmentată şi anxioasă, cum este a noastră, dihotomia „unitate‑centralism”/„diversitate‑regionalism” sfârșește prin a ne împărți mecanic în virtuoși patrioți și nerecunoscători trădători de țară. Dezbaterile din ultimele decenii asupra înțelesului regionalizării au condus la un sentiment de neliniște în rândul cetățenilor, în majoritatea lor captivi modelului de gestiune centralizată a teritoriului, ca și cum apariția și (re)teritorializarea regiunilor istorice ar culmina cu un eșec al națiunii. Regionalizarea n‑ar trebui să poarte o asemenea încărcătură negativă, căci apariția nivelului administrativ regional ar introduce două dimensiuni noi guvernanței teritoriale – una ce ține de echitate și o alta de etică teritorială. Din perspectiva echității, regionalizarea va crea suportul necesar evoluției într‑o structură supranațională, precum UE, către o Europă a regiunilor, iar din unghiul eticii societale ea va permite o mai bună guvernanță a României, bazată pe principiului subsidiarității și pe o sporită responsabilizare a actului de guvernare.>>
„Înainte de a propune un nou model de administrare ca alternativă viabilă la actuala structură administrativ-teritorială a României, se impune înțelegerea drumului pe care l‑am parcurs până aici, cu scopul de a porni cât mai bine echipați către descoperirea modelului de regionalizare.” (George Țurcănașu)
Revista Cultura realizează un catalog anual al celor mai importante momente care definesc tendințele în arta și gândirea românească. Pentru acestă primă ediție, selecția s-a bazat pe nominalizări făcute de critici și jurnaliști culturali și pe opțiunile redacției.
Sursele imaginilor și fragmentelor de text folosite aparțin autorilor, organizatorilor și distribuitorilor.