Radu Delicote: „O țară iubită, apreciată și respectată de locuitorii săi pleacă din prima poziție în eventualul top al unei relevanțe regionale”

Cred că este o perioadă foarte bună, ținând cont de schimbările mari care au loc pe scena lumii, ținând cont de crizele cu care ne confruntăm, să punctăm pozitiv la capitolul relevanță externă. Cred că este o perioadă bună în care să ne folosim resursele de imagine la maximum.

 

| Interviu realizat de Cosmina Gherghe |

Ați elaborat strategii de marketing, PR și lobby pentru multe entități comerciale și politice, la nivel național și internațional. Cum credeți că se construiește o imagine de țară validă pe plan intern și extern? În cât timp și care ar fi investițiile?

Orice comunicare, fie ea de brand politic, comercial, de țară sau personal, trebuie să aibă 4 piloni pe care să se sprijine: Misiune – cine sunt, cum mă diferențiez, Viziune – ce vreau să aplic pentru a declanșa în mintea publicurilor mele acest element (sau elemente) diferențiator, Valori – cum aplic atributele și Povestea de Viață (în cazul nostru Specific de Țară). Aș adăuga, în plus, disciplina de comunicare. O imagine de țară validă intern și extern se construiește prin disciplină. Acest lucru funcționează în ambele sensuri, și în mod pozitiv, și în mod negativ. Atunci când ne referim la un brand de țară, ei bine, ambasadorii de brand sunt cei care o reprezintă la toate nivelurile și intern, și extern. Imaginați-vă următoarea situație: să spunem că vinzi un stilou de aur și vrei să exporți produsul tău pe o piață străină. Care este primul lucru pe care eventualii clienți, practic distribuitorii, îl fac? Caută recenzii despre stiloul cu pricina. În funcție de ce au scris cei care au achiziționat stiloul, cum se comportă, cum îmbătrânește în timp, distribuitorii iau sau nu decizia de achiziție. Practic, degeaba ai un stilou bun, care poate scrie corect, dacă utilizatorii lui nu îl plac sau preferă alte pixuri în schimb. Degeaba crezi că stiloul de aur este instrumentul suprem de scris, dacă există și alte alternative. Cam la fel funcționează și cu brandul de țară: o țară iubită, apreciată și respectată de locuitorii săi pleacă din prima poziție în eventualul top al unei relevanțe regionale.

Ce îi lipsește României când se pune problema să își construiască această imagine?

Un fir roșu. Orice brand are nevoie de o promovare unitară. România suferă la multe capitole, din acest punct de vedere. Am observat o tendință de promovare a extremelor: fie țara excelează la un capitol, fie se află în coada listei. Nu poți să construiești în extreme. Pe termen lung te doboară abordarea echilibrată.

O imagine bună pe plan extern înseamnă soft power, care se traduce în plan intern în beneficii economice, comerciale, investiții, predictibilitate a pieței, avantaje politice și diplomatice etc. Suntem plasați pe locul 52 în top-urile privind soft power. Ce implică și care sunt costurile unei astfel de clasări?

Soft power funcționează în felul următor: un individ performează dacă cercul său din care face parte este performant. Iar cercul din care face parte este performant dacă este compus din indivizi care performează. Este o stradă cu două sensuri. Dacă unul dintre sensuri se blochează, apar problemele. Degeaba ai o imagine bună pe plan intern dacă nu reușești să o pui în valoare pe plan extern, degeaba ai o imagine bună pe plan extern, dacă societatea nu este dispusă să se implice activ. Și deodată, vedem cum conceptul de soft power devine low power. Desigur, clasamentul țărilor influente în lume este în sine un exercițiu de soft power. O clasare în prima jumătate aduce cu sine beneficii și la nivel intern și la nivel extern. Cred că este o perioadă foarte bună, ținând cont de schimbările mari care au loc pe scena lumii, ținând cont de crizele cu care ne confruntăm, să punctăm pozitiv la capitolul relevanță externă. Cred, de asemenea, că este o perioadă bună în care să ne folosim resursele de imagine la maximum. O asemenea ocazie vine o dată la două generații.

Dintre indicii soft power, România a obținut, printre altele, un scor foarte mic la categoria „afaceri și relații internaționale”. Aveți în palmares o importantă experiență în afaceri și campanii politice. Unde credeți că pierde foarte mult România la capitolul ăsta și ce ar fi de făcut?

Lipsa poveștilor de succes. Sau, cel puțin, lipsa promovării poveștilor de succes. Am intrat într-o vrie cu accente periculoase pentru încrederea cetățenilor în puterea țării: scăderea credibilității. Cu alte cuvinte, și dacă există diferite insule de știri pozitive, nu pot fi asimilate din cauza lipsei de încredere. Orice element pozitiv ajunge să fie eclipsat de o armată de titluri alarmiste, negative, problematice. Sigur, există și o parte bună în această rețetă: presiunea opiniei publice este ceva mai mare, standardul ceva mai ridicat. Însă, pe termen lung, rezultatele sunt mult mai greu de cuantificat.

Referitor la campaniile de construire a unei imagini politice, de ce nu fac parte cultura și diplomația culturală din obiectivele strategice ale entităților politice românești?

Nu există un plan de comunicare cu obiective și termene limită asumate al clasei politice. Practic, influența excesivă a politicului riscă să diminueze orice construcție pe termen lung. România nu are un memorandum sau un document adoptat și respectat deopotrivă de către toate partidele și, în acest context, este dificil să planifici ceva pe 10 sau 15 ani. Maximum, ești obligat să comunici strategic din perioadă electorală în perioadă electorală sau din ciclu electoral în ciclu electoral.

Radu Delicote este consultant internațional și analist. A fost implicat în numeroase campanii politice locale, naționale și internaționale. Este specializat în training de imagine și risc politic, instruind numeroși oameni politici, activiști sau membri ai societății civile în țară și în străinătate.

Materialul face parte din dezbaterea Soft power România. Eternul și fascinantul „dosar în curs”

Corina Taraș-Lungu – Drumul deloc neted către o imagine de țară favorabilă

Daniel David: „Trăim într-o lume în care adevărul nu mai poate să fie distorsionat prin a ascunde cel mai bine sau a striga cel mai tare”

Dragoș Anastasiu: „Trebuie să ținem ochii deschiși și să fim atenți la oportunități”

Oana Giurgiu: „Dacă Ministerul Culturii nu ar fi tratat ca un domeniu ne-esențial, ca a cincea roată la căruță…”