Oana Uiorean, autoarea romanului „Aporia (Dezbărații)”

Nu scriu din activism, ci pentru că mă chinuie imagini, cărora trebuie să le dau drumul, altfel mă îmbolnăvesc. Așadar, nu am scris în ideea de a avea impact social. Aspirațiile mele sunt comuniste, în sensul clasic al cuvântului, acela al unei societăți fără clase, iar „Aporia (Dezbărații)” este un roman comunist, care se luptă cu astfel de aspirații în fața unei realități dezolante a capitalismului târziu. O realitate în care există oameni care trăiesc în câmpuri de cocioabe, la margini de gropi de gunoi, de unde li se iau copiii. În care se îneacă mii de oameni în Mediterană sau mor sigilați în vreun camion, încercând să scape de războaie. În care binevoitoare Agenții organizează vizite ghidate la groapa de gunoi, un turism voyeur al sărăciei. Vizite ale căror clienți sunt membri ai celeilalte clase, cea care dă subtitlul romanului, clasa dezbăraților. A celor care trăiesc în spatele pereților de sticlă și care s-au dezbărat, adică s-au lepădat, de aspirația de a face o lume mai bună, și se mulțumesc cu cea existentă pentru că, în linii mari, ea le convine, și deci au tot interesul să o reproducă, să nu o împartă niciodată cu ceilalți.