Krista Szöcs, autoarea volumului de versuri „berlin – iar introvertiții au ieșit din casă”

Ajunsă „în țara străină”, am simțit exact ceea ce spunea John Cage, o liniște care avea nevoia discursului, narativității. Mi-am amintit de vizita la Dachau, de concerte, filme, relații, prieteni și toate acestea se regăsesc în carte. Așa, treptat, spațiul în care m-am așezat a devenit loc. Spun narativitate pentru că după câteva luni de liniște am simțit nevoia de poveste, de explicații, nevoia de a mă auzi pe mine vorbind, oricât de narcisist ar suna, de aici și dualitatea din carte. Poemele scurte sunt scrise în Sibiu și în primele luni de Germania, când încă tăcerea era însușirea caracteristică, iar poemele în proză sunt scrise când am reușit să ofer identitate locului creat. În cazul acesta, locul a făcut poezia și m-a „făcut” și pe mine. A reușit să transforme un introvertit într-o persoană care abia așteaptă să povestească, să asculte muzică cu cineva, să povestească de fapt non-stop, de aici și subtitlul „iar introvertiții au ieșit din casă”.