În aşteptarea primei ninsori, Viena bea vin fiert (gluhwein) şi îşi construieşte atentă propriul program pentru 2020, când îşi doreşte să primească optsprezece milioane de vizitatori anual şi să încaseze un miliard de euro.
Managerii desemnaţi să aplice strategia bazată pe tema Global. Smart. Premium consideră că Viena este şi poate fi mai departe o capitală turistică „inteligentă şi strălucitoare“. Cu 850 de parcuri publice, 42 de kilometri de rivieră dunăreană, Viena vrea să fie o grădină verde a Europei şi o capitală cosmopolită unde se face cultură fină şi se tranzacţionează bani importanţi. Însă oraşul este, în mare măsură, accesibil tineretului şi social echitabil, după cum remarcă rapoartele specializate din ultimii ani. Acestea plasează metropola austriacă pe locul întâi în lume în ultimii cinci ani, iar de anul acesta pe locul doi, la capitolul bunăstare a vieţii, după Melbourne. Muzeele, teatrele, străzile, oamenii ei freamătă, chiar şi atunci când la Volkstheater se joacă o capodoperă a lui Karl Kraus cu un titlu mai puţin optimist, Ultimele zile ale omenirii, iar „mumok“, muzeul care adăposteşte avangarda vieneză şi europeană, celebrează anii în care Hippies Use Side Door. Ceea ce era cândva fenomen refractar la establishment este astăzi pagină de cultură asimilată. Cea care expune sub această egidă aparent nostalgică, Cosima von Bonin, este o artistă conceptuală, născută în 1962, în Kenya, dar care trăieşte şi lucrează la Köln, iar din anii ‘90 a fost receptată ca una dintre cele mai importante nume în domeniul său. Lucrează cu instalaţii video, muzică electronică, sculptură, fotografii, film, pictură murală, diverse materiale refolosibile, textile pictate. Deviza sa artistică ar fi: „(eu) sunt mai mulţi“, cu referire la frontierele elastice ale noii reţele artistice internaţional constituite – un credo care defineşte în cele din urmă artistul planetar de azi. Iar artista germană a colaborat cu nume ca Martin Kippeenberger, Cady Noland, André Cadere (artist de etnie română, născut în Polonia, mort în 1978, la 44 de ani), Iza Geknsken, Mike Kelly sau cu regizori precum Jacques Tati şi George Romero.
„quartier21“, rezidenţa unde voi sta două luni, alături de artişti din SUA, Africa de Sud, Germania, Olanda, Turcia, Cehia, este parte a unui vast centru cultural, Museums Quartier Wien (prescurtat MQW), care cuprinde şaizeci de entităţi culturale, un loc de întâlnire al artelor (Tanzquartier Wien aici îşi are sediul, iar spectacolul britanicului Richard O’Brien, Rocky Horror Show, face furori printre cei tineri la data când scriu), săli de expoziţii, de teatru, muzee pentru copii şi tineret, ateliere, cafenele, restaurante etc. Este considerat al cincilea centru cultural din lume şi a fost finalizat cu bani mulţi în 2001, în jurul unor clădiri istorice din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Muzeele „Leopold“ (cu operele lui Egon Schiele în prim plan), „mumok“ (avangarda internaţională şi austriacă, cu peste 10.000 de lucrări, peste 1.600 de artişti, dintre care Kokoschka, Picabia, Magritte, Max Ernst sau Mondrian sunt la loc de cinste) aici îşi au sediul. Aştept cu nerăbdare deschiderea, în 17 decembrie, a marii expoziţii Giacometti.
Începută din anul 2002, rezidenţa „quartier21“ a găzduit până acum peste cinci sute de artişti, chiar vreo şapte-opt scriitori români (ultimul a fost, recent, Daniel Bănulescu), ceea ce arată un anume interes al organizaţiei pentru literatura română, graţie generozităţii Elisabethei Hajek, coordonatoarea „quartier21“.
Până când voi reveni cu un alt articol, anul viitor, vă spun „La mulţi ani“ încă de pe acum şi vă doresc o iarnă frumoasă, oriunde v-aţi afla.
Autor: NICOLAE COANDEApărut în nr. 4982014-12-18