Sari la conținut
Autor: RODICA GRIGORE
Apărut în nr. 459

Sentimentul lumii şi vocaţia poeziei (I)

    Carlos Drummond de Andrade, Masina lumii si alte poeme, traducere, prefa)&â259;, tabel cronologic (i note de Dinu Fl&â259;mând, Bucure(ti, Editura Humanitas Fiction, 2012

    „Versul meu este consolarea mea.“
    (Carlos Drummond de Andrade, „Explica)ie“)

    De-a lungul unei cariere literare care a cuprins mai bine de (ase decenii, Carlos Drummond de Andrade (1902-1987) a publicat numeroase volume de poezie (i proz&â259;, reu(ind performan)a mai pu)in întâlnit&â259; în epoca noastr&â259; de a se adresa atât cunosc&â259;torilor (i anali(tilor fenomenului liric, cât (i publicului cititor obi(nuit, fiind considerat pe bun&â259; dreptate unul dintre cei mai importan)i poe)i brazilieni ai secolului XX (i comparat adesea cu marii creatori de poezie ai continentului latino-american, de la César Vallejo la Pablo Neruda sau Octavio Paz, dar (i cu Luis de Camões ori Fernando Pessoa, în a c&â259;ror descenden)&â259; se situeaz&â259;, de altfel, cu un m&â259;surat orgoliu, el însu(i.

    Modernism brazilian
    În anii form&â259;rii intelectuale (i în perioada începuturilor literare ale lui Drummond de Andrade, poezia brazilian&â259; era marcat&â259; de modernism, orientare estetic&â259; ce încerca s&â259; elibereze lirica de constrângerile formale ale parnasianismului, dar (i de muzicalitatea (amenin)ând mereu s&â259; cad&â259; în simplul cli(eu) a simbolismului importat din Europa. Acum, în linii mari între anii 1920 (i 1930, diferi)i poe)i trateaz&â259; teme legate de identitatea culturii braziliene, de nevoia afirm&â259;rii individualit&â259;)ii latino-americane – multe dintre ele fiind reflectate (i în tendin)a de revitalizare a mesajului poetic prin intermediul unor tehnici influen)ate de estetica avangardei (i, de asemenea, de tradi)iile specifice acestei atât de aparte lumi – (i atât de pu)in cunoscute, în realitate, pe atunci, dincolo de câteva nerelevante accente de culoare local&â259; sau de o serie de expresii ale unui exotism lipsit de substan)&â259;. În acest context, crea)ia lui Carlos Drummond de Andrade s-a impus cu repeziciune, autorul cristalizând modernismul brazilian într-o formul&â259; liric&â259; nu doar consistent&â259; (i viabil&â259; din punct de vedere artistic, ci (i capabil&â259; s&â259; se adreseze direct marelui public.
    Totul devine, prin urmare, viziune integratoare, încercare de aducere al&â259;turi a marilor probleme (i preocup&â259;ri ale existen)ei umane, lirica lui Drummond de Andrade dovedindu-se un adev&â259;rat cosmos, guvernat de o imagina)ie (i de o capacitate expresiv&â259; pe m&â259;sur&â259;. F&â259;r&â259; îndoial&â259;, îns&â259;, c&â259;, a(a cum recunoa(te poetul însu(i, temele acestea se suprapun (i se împletesc. Iar dac&â259; în anii ’30 lirica sa era marcat&â259; de caracterul de-a dreptul antinormativ al modernismului brazilian, fapt ce determina un ton direct (i adesea colocvial al poemului sau accente sarcastice, în volumele ulterioare, Drummond de Andrade l&â259;rge(te perspectiva (i are în vedere situarea fiin)ei umane într-un univers pe care aceasta nu reu(e(te întotdeauna s&â259;-l în)eleag&â259;, de unde rezult&â259;, firesc, crizele existen)iale profunde, pe care le va putea dep&â259;(i sau, dac&â259; nu, m&â259;car exprima pân&â259; la cap&â259;t în lirica deplinei maturit&â259;)i, care st&â259; sub semnul unei anumite rigidit&â259;)i formale (i a unei accentuate preocup&â259;ri filosofice.
    De fapt, evolu)ia crea)iei sale din anii ’30 (i pân&â259; la mijlocul anilor ’50 întruchipeaz&â259; un complex proces de decantare a sensurilor (i de l&â259;rgire a orizonturilor – chiar dac&â259; temele r&â259;mân, în linii mari, acelea(i, expuse în volume precum „Câteva poezii“ (1930), „Mla(tin&â259; a sufletelor“ (1934), „Sentimentul lumii“ (1940) sau „Clar&â259; enigm&â259;“ (1951). Dar abilitatea poetului de a le exprima cre(te progresiv, poezia devine, în ciuda aparentei sale accesibilit&â259;)i, (i mesaj încifrat, metaforele sunt tot mai elaborate, iar perspectiva liric&â259; tinde s&â259; evalueze chiar limitele eului (i raporturile complicate ale acestuia cu lumea exterioar&â259;. De asemenea, dac&â259; vocea liric&â259; din primele volume e timid&â259;, de(i adesea ironic&â259;, deplina maturitate dezv&â259;luie un ton meditativ, care nu ascunde întru totul încle(tarea (i lupta pentru a g&â259;si de fiecare dat&â259; acel cuvânt care s&â259; poat&â259; exprima tot adev&â259;rul.
    Exponent de seam&â259; al unei structuri a liricii care poate fi numit&â259; în cel mai deplin sens al cuvântului modern&â259;, Carlos Drummond de Andrade (tie cum s&â259; se foloseasc&â259; de aproape orice pentru a crea mare poezie. O însemnat&â259; parte a liricii sale se inspir&â259; din mici întâmpl&â259;ri cotidiene (i, chiar dac&â259; includerea în text a unor elemente aparent banale poate p&â259;rea simpl&â259; anecdot&â259; situat&â259; sub semnul colocvialismului, sensurile sunt, de fiecare dat&â259;, mult mai profunde, dezv&â259;luind o art&â259; pus&â259; în acord cu o tehnic&â259; perfect&â259;, dar (i cu o modalitate ludic&â259; de structurare a mesajului, astfel încât, cel pu)in la prima vedere ori cel pu)in la un anumit nivel al interpret&â259;rii, totul s&â259; fie perfect inteligibil. Numai c&â259;, în fiecare poem, concretul conduce la abstract, zâmbetul ini)ial devine medita)ie asupra problemelor esen)iale ale existen)ei sau ale poeziei îns&â259;(i, iar fiecare situa)ie particular&â259; ne îndreapt&â259; spre sensurile universale. Lirica sa devine, în acest fel, una a descoperirii, fie c&â259; e vorba despre implica)iile unui trecut mitic întrev&â259;zut printre elementele lumii contemporane atât de moderne, fie despre valorile profunde ascunse dedesubtul vitezei ce domin&â259; lumea de azi. Dar extraordinara art&â259; a lui Drummond de Andrade const&â259; (i în aceea c&â259; poetul nu-(i prezint&â259; revela)iile cu acea în&â259;l)ime a tonului (i a atitudinii ce caracterizau în mare m&â259;sur&â259; discursul liric al secolului XX. Autorul acesta nu încearc&â259; niciodat&â259; s&â259; conving&â259; cititorul c&â259; el este cel care a descoperit marile adev&â259;ruri ale existen)ei (i nici (cu atât mai pu)in!) s&â259; prezinte aceste adev&â259;ruri ca fiind absolute. Brazilianul (tie s&â259;-(i tempereze tonul (i atitudinea (i s&â259; plaseze multe dintre textele sale sub semnul unui relativism excelent dozat (i al unui scepticism de substan)&â259;, care nu se risipe(te, îns&â259;, niciodat&â259; în cinism sau nihilism.
    Cuvinte (i sensuri
    Universul liric al lui Andrade este populat cu specula)ii metafizice ascunse cu grij&â259; sub aparen)a celor mai obi(nuite elemente, semn definitoriu al convingerii autorului c&â259; adev&â259;ratele divinit&â259;)i, dac&â259; mai exist&â259; în zilele noastre, se g&â259;sesc doar în actele fundamentale ale experien)ei sau chiar ale vie)ii omene(ti de fiecare zi. În toate volumele sale de versuri va domina, deci, o veritabil&â259; dialectic&â259; a scrut&â259;rii de sine, exprimat&â259; de fiecare dat&â259; prin intermediul poemului introspectiv (i al asum&â259;rii unor roluri sociale de c&â259;tre poetul care î(i p&â259;r&â259;se(te tot mai frecvent turnul de filde( pentru a înv&â259;)a cum s&â259; tr&â259;iasc&â259; cu adev&â259;rat. Eul poetic se dezv&â259;luie, de aceea, a fi uneori însp&â259;imântat de cuceririle tehnicii, în)eleas&â259; drept caracteristic&â259; a unui univers exterior ostil. Poetul încearc&â259; s&â259; în)eleag&â259; enigma tuturor dilemelor nerezolvate (i a tuturor întreb&â259;rilor l&â259;sate înc&â259; deschise (i s&â259; dea, în acest fel, sens existen)ei, s&â259; îmbog&â259;)easc&â259; rela)iile interumane sau pe cele de familie, punând mereu totul în termeni generali, în fiecare manifestare a individului putând fi citit&â259;, deci, una a întregii umanit&â259;)i. Confesiunea, când amenin)&â259; s&â259; devin&â259; prea personal&â259;, este blocat&â259; subtil prin ironie sau autoparodie, îns&â259; crizele contemporaneit&â259;)ii nu apar, chiar tratate în acest fel, mai pu)in conving&â259;toare decât acelea exprimate de lirica lui T.S. Eliot sau Fernando Pessoa. De fapt, Eliot însu(i afirma c&â259; marii poe)i, scriind de fiecare dat&â259; despre ei în(i(i, vorbesc despre epoca în care tr&â259;iesc, privit&â259; în ansamblu, iar unul dintre elementele cele mai caracteristice ale operei lui Drummond de Andrade este tocmai acela c&â259;, nutrindu-se din fapte aparent neînsemnate (i din eviden)ierea cotidianului, poezia sa dobânde(te valoare general uman&â259; (i semnifica)ii universale.
    Un alt aspect important este preocuparea explicit&â259; a autorului pentru cuvântul poetic (i pentru multiplele sale sensuri. Numai c&â259; „impresionismul s&â259;u impulsiv“ despre care a vorbit o parte a criticii, concretizat într-o nelini(te (i o neîncredere tot mai accentuat&â259; în valorile perimate ale societ&â259;)ii care se îndrepta spre tehnicizarea excesiv&â259; (i care define(te primele decenii ale activit&â259;)ii sale literare este înlocuit, treptat, de o c&â259;utare înfrigurat&â259; a nuan)elor celor mai subtile ale limbajului poetic, semn al încrederii creatorului în capacitatea sa de a intui secretele limbii (i virtualit&â259;)ile acesteia (i de a le da glas (i form&â259; în poeme care parc&â259; se adreseaz&â259; tuturor sim)urilor – (i r&â259;mân deschise în fa)a tuturor sensurilor. Nu întâmpl&â259;tor, cuvintele, Cuvântul în sens de Logos originar, precum (i esen)a poeziei reprezint&â259; temele majore ale unor texte reprezentative ale lui Drummond de Andrade, cum ar fi „Explica)ie“, „Considera)ii despre poem“, „Vremea noastr&â259; sau Versuri la c&â259;derea nop)ii“. Aici, nevoia acut&â259; de a exprima complet, de a spune totul ((i de a spune totul în cel mai adecvat mod cu putin)&â259;!) se opune con(tiin)ei pe care creatorul însu(i o are cu privire la imperfec)iunile inerente ale limbajului (i la dificultatea comunic&â259;rii complete. Tensiunile ce iau astfel na(tere sunt de o intensitate rar întâlnit&â259; în poezia secolului XX, iar atitudinea scriitorului brazilian se remarc&â259; (i ea prin onestitatea recunoa(terii unor probleme cel pu)in aparent insurmontabile, dar (i prin sfor)area permanent&â259; de a le dep&â259;(i. Instrumentele de expresie sunt mereu evaluate (i în fiecare clip&â259; repuse în discu)ie, dar asta nu înseamn&â259; altceva decât repunerea în discu)ie a chiar poeziei – îns&â259; nu în sens depreciativ, ci tocmai pentru ca, în acest fel (i prin intermediul acestui demers doar aparent distructiv, marea liric&â259; s&â259;-(i poat&â259; exprima poten)ialit&â259;)ile (i s&â259;-(i poat&â259; demonstra for)a regeneratoare. C&â259;ci, dac&â259; e ca lumea s&â259; fie salvat&â259;, sugereaz&â259; adesea Drummond de Andrade, acest lucru se va întâmpla numai prin art&â259;. (va urma)