Rosia Montana. Un proiect pentru Romania? Poate pentru distrugerea ei!

Undeva în strafundurile Apusenilor exista o bogatie mare, ultima care nu a fost înca jefuita. Ochiul Dracului, însa, globalist, care vede totul si poate afla totul, a cules informatii si repede s-a edificat: daca punem mâna pe zacamintele Apusenilor, superdraci ne facem. Acum doisprezece ani, când a venit cu proiectul de exploatare într-o tara corupta pâna în maruntaiele pamântului, Gold Corporation s-a pus pe treaba. Au dat în dreapta, au dat în stânga, au progresat putin, apoi când echipa spagarilor s-a rotit prin votul popular, a urmat o noua runda de negocieri, când gramul de aur era la jumatatea pretului de acuma.
Gold corporatistii sunt oameni rutinati, stiu cum sa supravietuiasca într-o tara bogata si plina cu oameni saraci. Când sunt saraci, oamenii sunt usor coruptibili. Peste noapte, din dusmani îti pot deveni repede suporteri.
Proiectul are trei dimensiuni: unul economic, unul arheologic-cultural si altul ecologic-medical (cianura fiind cel mai puternic toxic cunoscut, iar lista accidentelor datorate deversarii cianurii în unele râuri este lunga si cutremuratoare). Nicaieri în lumea civilizata nu se mai deschid exploatari noi bazate pe extractii utilizând cianura. Au aparut, se pare, tehnologii de extractie la fel de rentabile si fara utilizarea cianurii. Când însa o ai pe asta si va fi o problema mare sa scapi de ea, de ce sa nu o dai românilor contra-cost si pentru totdeauna?
Ce prevede proiectul? Pe scurt: aurul pentru gold corporatisti; cianura ne-o lasa noua, pe termen nelimitat, într-un bazin subteran imens, undeva în subsolul caselor noastre, de unde oricând poate iesi sa ucida.
Întrucât în prezent exista exploatari bazate pe tehnologii noi, europenii sunt pe punctul de a interzice ca tehnologia cu cianura sa mai poata fi folosita pentru deschiderea de noi exploatari. În acest context, Gold Corporation s-a mobilizat exemplar. Un material venit din partea lor a fost transmis recent la Televiziunea Româna, anuntând ca unii membri ai Academiei Române (nu mentioneaza câti si nici nu le spun numele) si-ar fi dat acordul pentru cianuricul proiect (cineva m-a sunat a doua zi sa ma întrebe: „Care sunt rinocerizatii?“. „Nu stiu – am raspuns – poate ca nici nu exista“). Cunosc spiritul care domneste în Academia Româna si nu cred ca un asemenea proiect va fi vreodata avizat de aceasta emblematica institutie, asa cum a afirmat recent într-un interviu presedintele Academiei Române, Acad. Ionel Haiduc. Cel putin, nu în termenii negociati initial: cel economic – oneros; cel cultural-arheologic, dureros; cel ecologic-medical, cianuric, deci toxic, periculos.
La mai multe televiziuni a aparut o reclama intitulata „Rosia Montana. Un proiect pentru România“, în care cu mare emfaza se însira multele fericiri care ne asteapta prin derularea acestui proiect.
Vor fi create noi locuri de munca pentru cei care vor descarca la Constanta containerele cu cianura sau cu dinamita; se prezinta apoi cum vor strabate întreaga tara de la Constanta pâna în Apuseni (Doamne fereste sa se rastoarne
vreunul!!); alte locuri de munca se vor crea pentru furnizorii de îmbracaminte anticianurica, pentru cei care vor dinamita muntii, apoi îi vor macina si îi vor trece prin sitele cianurice, dupa care reziduurile vor fi apoi depozitate cu grija într-un imens bazin în strafundurile tarii. Suntem asigurati ca nimeni nu va revendica bazinul cianuric în discutie, iar generatiile viitoare nu vor mai avea someri. O armata întreaga (evident, platita de noi) va veghea zi si noapte ca nu cumva cianura sa o ia la vale. Si cât de fericiti vor fi românii ca vor avea, chiar de mâine, un loc de munca pentru a stramuta osemintele strabunilor din cimitirele carora trebuie sa li se gaseasca un alt loc de veci.
Pentru protejarea patrimoniului  arheologic, gold corporatistii au anuntat ca vor dubla suma de 35 milioane de dolari, promovând ideea parsiva ca acesta este un „proiect pentru România“. Da, este un proiect pentru România: ne vom alege cu milioane de tone de cianura îngropate în adâncime, iar ei se vor alege cu 300 tone de aur si 600 tone argint si alte zeci de tone de metale rare.
Sa nu uitam ca în anul 2000, când un mic iaz cianuric izvorât dintr-o cariera de la Baia Mare s-a varsat în Tisa, n-a mai ramas nimic viu în acea apa. Când un cutremur sau o fisura în bazinul cianuric lasat mostenire în maruntaiele pamântului românesc, noua, copiilor si nepotilor nostri va face prapad în jur, Gold Corporatistii vor fi plecat de mult de pe aceste meleaguri, încât protejarea acelor sinistre depozite va ramâne în sarcina României. Se spune ca statul canadian plateste anual  vreun miliard de dolari ca sa protejeze prin înghetare un imens lac cianuric ramas dupa o exploatare prin care vrea sa ne fericeasca Gold Corporation. Nu pun mâna în foc pentru aceasta informatie, dar aspectele ecologice si medicale ale proiectului trebuie urgent reanalizate, clarificând toate colateralele care nu au fost luate în discutie.
Ar fi cazul ca televiziunile sa organizeze dezbateri pe aceasta tema, la care sa participe reprezentantii celor trei domenii mentionate, cel economic, cel cultural-arheologic si cel medical. Întrucât într-un sondaj recent al TVR1, 80% s-au pronuntat împotriva acestui proiect, o asemenea dezbatere nu cred ca va avea loc, pentru ca Gold Corporation cunoaste bine ce rezultat ar avea.
Când diseara, nepoteii mei, Matei si Mihai se vor duce la culcare, le voi spune: „dormiti în liniste, acest neam al nostru, oricât de netrebnic s-a dovedit în înstrainarea bogatiilor tarii lasate de Dumnezeu voua, nu va îndrazni sa va lase mostenire atâta cianura si atâta blestem. Iar daca o va face, va trebui sa treaca peste multe cadavre.“