Sa ne întoarcem putin la avizul Curtii Internationale de Justitie de la Haga, dat la 22 iulie, în problema independentei provinciei Kosovo. Cred ca nimeni nu se îndoia ca va fi favorabil kosovarilor. Mobilul conflictului din Kosovo, în care au fost implicate NATO, initial, si Uniunea Europeana pâna astazi, nu putea fi infirmat de chiar una dintre institutiile protagonistilor razboiului. Mai clar nu se poate spune. Si mai corect. Avizul Curtii verifica si, în plus, ne ajuta sa vedem mai bine ca forcepsul politic folosit la nasterea independentei unilaterale a provinciei Kosovo a fost ruginit. TraficantiI de arme, droguri si prostituate din Balcani au avut pretentia sa aiba un stat al lor, ca etapa pentru alipirea de Albania în vederea refacerii Skiperiei Mari. Cei care aveau interesele lor în acest trafic nu au ramas insensibili si nu i-au lasat sa se lupte singuri. Pe ei nu îi interesa refacerea Albaniei Mari, ci un spatiu care sa fie sub controlul lor. Strategic, au ridicat un nou foisor în Balcani, departe de ambitiosii nationalisti sârbi, de unde sa fie supravegheate afacerile cu ceea ce este mai putin permis, nu neaparat interzis. Potecile de munte sunt mai potrivite în aceste situatii decât autostrazile. Columbia este un bun exemplu în aceasta privinta.
Generosii proteguitori ai albanezilor-kosovari pretind ca merita sa închidem ochii la manevra bine orchestrata prin fostul presedinte finlandez Martti Ahtisaari pentru pregatirea independentei provinciei. Pregatire facuta sub umbrela ONU. Important era sa se ajunga la formularea unui statut de independenta pentru încropirea unui stat nou în Europa. Cu cât sunt mai farâmitate tarile din Europa de Est, cu atât mai bine. Curând ne putem astepta ca statele de marime medie sa dispara de pe continent. Micile state nordice, adepte ale regionalizarii si autonomiei pe te miri ce criterii, vor sa aiba surate pe masura, iar cei puternici nu le contrazic. De aceea, un finlandez ca Martti Ahtissari era cel mai recomandat pentru pregatirea statutului de independenta al provinciei separatiste Kosovo. Si l-a pregatit. Acesta se sprijina pe rationamente ciudate, în afara dreptului international care sta la baza constituirii si existentei unei entitati statale. Va veni cândva si decontul dar, pâna la Judecata de Apoi, merita sa spun ca, imediat dupa prabusirea regimurilor comuniste, atât conflictul din Iugoslavia (bombardarea de catre trupe ale NATO) cât si gâlceava dintre sârbi si kosovari au servit bine la punerea cu botul pe labe a Europei de Est. Chiar daca 22 de state membre ale Uniunii Europene au recunoscut independenta provinciei separatiste, situatia nu este chiar atât de limpede cu aceasta tarisoara contrafacuta în 2008. Deocamdata a fost recunoscuta de 69 dintre cele aproape 200 de state ale lumii. O recunoastere obtinuta cu chiu cu vai. De aceea, în octombrie acelasi an, ONU s-a simtit nevoita sa ceara Curtii Internationale de Justitie un aviz consultativ cu privire la declararea independentei acestui statulet-buric al Balcanilor. Chiar si avizul a venit greu, abia la 22 iulie 2010. Uneori, unii cred ca nedreptatea poate fi acoperita cu rabdare, în timp. Dar multi stiu ca injustitia aceasta nu priveste numai Serbia ci Tratatele în baza carora Europa a fost asezata pe temeliile pacii dupa doua razboaie nimicitoare, unul pornit chiar din Balcani. Kosovarii si sprijinitorii lor interesati au pus Europa în fata unei situatii fara precedent: revizuirea frontierelor stabilite prin Tratatele de pace. Secesiunea obtinuta de Pristina a scris istorie, cum spun comentatorii de sport pentru orice fleac.
Ca lucrurile nu sunt înca în ordine cu independenta provinciei Kosovo vorbesc cel mai bine spaimele liderilor kosovari. Îngrijorat de soarta avizului Curtii Internationale de Justitie, primul ministru Hashim Thaci – caci provincia are si un prim-ministru – a luat avionul de Washington, în ajunul deliberarii Curtii. Vice-presedintele Joe Biden l-a linistit (sau nu!?) spunându-i ca Washington-ul ,,reafirma sprijinul pentru un Kosovo independent, democratic, unit si multietnic, al carui viitor se înscrie ferm în sânul institutiilor europene si transatlantice”. Poate fi chiar asa, dar noul statulet (10 mii de km.p.) trebuie sa demonstreze ca este mai de folos decât Serbia pentru stabilitatea, securitatea si pacea în Europa. Potrivit AFP, un functionar de rang înalt din Administratia Obama s-a aratat îngrijorat de demersurile facute de Serbia care urmaresc întârzierea procesului de confirmare juridica, la ONU, a independentei provinciei separatiste si recunoasterea statuletului-provincie de catre alte noi state. Cum memoria istoriei functioneaza înca, unele capitale europene occidentale încep si ele sa fie nelinistite în fata straduintelor Belgradului care, altfel, are un aliat puternic, nu unul oarecare, în Moscova. România, Spania, Slovacia, Cipru nu au recunoscut independenta Kosovo si înca rezista presiunilor facute asupra lor prin institutiile comunitare de la Bruxelles, Strasbourg si Luxenburg. Sunt state care nu uita ca Balcanii au fost ,,butoiul cu pulbere” al Europei. Sa mai adaug ca o lectura atenta a declaratiei lui Biden ofera posibilitatea unei nuantari marunte, dar reale, de atitudine: Statele Unite doresc sa sprijine un Kosovo nu numai independent, unit si multietnic ci si democratic. Aici intervin dificultatile pentru toti cei care au sprijinit independenta Kosovo. Toata lumea vede ca democratia se aplica diferit la Pristina. Kosovo nu este înca un stat de drept, deci nu este democrat. O demonstreaza cu vârf si îndesat tratamentul pe care administratia kosovara îl aplica celor 20.000 de sârbi din enclava Mitrovita care au refuzat sa-si paraseasca pamântul lor. Sârbii din Mitrovita si-au luat riscul de a nu parasi Kosovo pentru a depune marturie ca se afla pe pamântul lor istoric. Din când în când înfrunta deschis pe albanezii-kosovari iesind în strada cu steagul Serbiei. Soldatii si jandarmii din contingentele Uniunii Europene, fixati în provincia-stat, iau rapid pozitie de lupta pentru a interveni la nevoie. Si nevoie este destula.
Aflat înaintea alegerilor, guvernul de la Belgrad doreste sa câstige timp pentru a pregati, în conditiile nemultumirilor sârbilor si ale fragilitatii coalitiei, reluarea discutiilor de reglementare a relatiilor cu Uniunea Europeana. Pentru sârbi mentinerea în afara Uniunii a tarii lor, ciuntita cum a ajuns, este costisitoare si insuportabila. Ea echivaleaza cu o scoatere din Europa a Serbiei. Belgradul spera sa convinga pe europeni ca trebuie sa recâstige Mitrovita, coltul de tara aflat în provincia Kosovo pe care sârbii nu vor sa-l paraseasca. Daca macar aceasta dreptate li se va face, atunci drumul repunerii în discutie a drepturilor istorice ale sârbilor va fi reluat. Sârbii de rând spera, însa, la mai mult. Ei spun ceea ce politic nu poate fi spus în toate ocaziile la Bruxelles, anume ca provincia Kosovo apartine Serbiei. Un adevar consemnat si de un ziarist francez în cotidianul „Le Figaro“, care a realizat un reportaj printre studentii sârbi. Acestia sustin ca ,,guvernul de la Pristina nu are nici o baza legala, orice ar spune americanii si prietenii lor europeni, care nu înteleg nimic din ce se întâmpla în Balcani, sau orice ar decreta Curtea de Justitie de la Haga“. Când studentii au pareri este bine sa se manifeste atentie!
Istoria este greu de întors din drum, dar si greu de acceptat oricum. Deocamdata, Kosovo are nevoie de respiratie artificiala. Despre sârbi sa mai spunem ca, rabdatori si tenaci, în ciuda adversitatilor de acum au reusit sa-si recâstige dreptul sa calatoreasca fara viza pe continent. Este ceva.