KMN/ZCMC: „Cultura poate transforma neîncrederea în curiozitate”

Interviu cu Gergely Balázs

Zilele Culturale Maghiare din Cluj există de șaptesprezece ani și reunesc astăzi aproape 600 de evenimente. Gergely Balázs a fost implicat în organizare încă de la prima ediție. Este fondatorul și președintele Asociației Clujul Comoară, iar din 2025 conduce și EMKE — Asociația Societatea Maghiară de Cultură din Transilvania, organizație înființată în 1885.

Ediția din acest an, desfășurată sub mottoul „Cu porțile deschise”, a avut loc într-un context financiar dificil, dar a adus proiecte noi: Salonul Cultural Maghiar Clujean, conceput ca un spațiu permanent de întâlnire, și un program dedicat centenarului nașterii lui Kallós Zoltán. Gergely Balázs este și un colecționar pasionat: împreună cu Bense Jenő, deține o colecție de aproximativ 14.000 de cărți poștale care documentează istoria vizuală a Clujului. În acest interviu vorbim despre banii necesari pentru un festival de asemenea dimensiuni, despre memorie și identitate, despre relația dintre comunitatea maghiară și oraș și despre cât de deschise pot fi, în realitate, „porțile” unei culturi care își afirmă propria identitate.

„Dacă ne arătăm așa cum suntem, putem începe să ne apropiem”

Daniel Sur: Anul acesta ați ales pentru Zilele Culturale Maghiare din Cluj motto-ul „Cu porțile deschise”. Dacă ne uităm la Clujul de acum câteva decenii, când relațiile dintre comunități erau mult mai tensionate, ce s-a schimbat fundamental în oraș și în comunitatea maghiară?

Gergely Balázs: În ultimele decenii am trecut de la o relație marcată de neîncredere și distanțare, la o lume mult mai deschisă, mai tolerantă și în care oamenii se apropie unii de alții. În opinia mea, la această schimbare a contribuit, în mod incontestabil, și Zilele Culturale Maghiare din Cluj. „Cu porțile deschise” nu este doar mottoul ediției de anul acesta, ci definește filozofia noastră organizatorică încă de la prima ediție.

Am pornit întotdeauna de la premisa că, dacă ne arătăm așa cum suntem, dacă ne facem cultura vizibilă și accesibilă cunoașterii, atunci locul fricii și al neîncrederii poate fi preluat treptat de curiozitate, de respect, iar cu timpul poate chiar de afecțiune și atașament. Diferențele nu au dispărut, desigur, dar relația dintre comunități nu mai este definită, în primul rând, de izolare.

Sunt recunoscător deopotrivă comunității maghiare și celei românești din Cluj pentru faptul că, în ultimii 17 ani, s-au îndreptat una către cealaltă cu răbdare și curiozitate. Ca urmare a acestui fapt, nu doar Zilele Culturale Maghiare au devenit mai deschise și mai primitoare, ci și cotidianul clujean a devenit, din acest punct de vedere, mai prietenos și mai ușor de trăit.

Daniel Sur: Ați spus că ediția din acest an este deosebit de dificilă din punct de vedere financiar. Care sunt, concret, cele mai mari presiuni asupra festivalului și ce înseamnă această situație pentru viitorul lui?

Gergely Balázs: Noi resimțim acest lucru mai puțin printr-o scădere a disponibilității susținătorilor, cât mai ales printr-o creștere extraordinară a costurilor. Prețurile serviciilor necesare pentru organizarea evenimentelor au crescut semnificativ în ultimii ani, iar anul acesta a devenit deosebit de dificil să ținem pasul cu ele.

În timp ce sprijinul primit din Ungaria a scăzut oarecum, contribuția administrației locale din Cluj-Napoca și din județul Cluj a crescut cu aproximativ 15 procente. De altfel, instituțiile locale și județene ne-au sprijinit an de an, fapt pentru care suntem sincer recunoscători. Și în cazul sprijinului venit din mediul privat am înregistrat o ușoară creștere. Cu toate acestea, am lucrat cu un buget mai mic în valoare reală decât anul trecut. Am reușit să păstrăm nivelul programului folosind rezervele de funcționare ale Asociației Clujul Comoară, fără a fi nevoiți să renunțăm la elemente importante ale programului.

Aceasta nu este însă o soluție sustenabilă pe termen lung, întrucât folosirea rezervelor îngreunează pregătirea următoarei ediții a evenimentului. Sperăm că vom reuși să stabilizăm și să extindem în continuare baza de finanțare. În acest sens, un rol important revine deopotrivă sprijinului din partea administrației locale și a guvernului, mediului de afaceri, precum și contribuțiilor individuale ale publicului.

Daniel Sur: Salonul Cultural Maghiar al Clujului este gândit ca un spațiu al întâlnirilor, al reflecției și al dialogului, cu o scară diferită de cea a festivalului. Ce nevoie culturală a orașului ați simțit că lipsește și pe care vreți să o acoperiți prin acest Salon? Și cum poate deveni el o parte vie a țesutului cultural multilingv și multistratificat al Clujului?

Gergely Balázs: Nevoia poate fi abordată din două direcții. Pe de o parte, comunitatea maghiară din Cluj are nevoie de spații culturale permanente, unde să se poată întâlni nu doar o dată pe an, în perioada Zilelor Culturale Maghiare, ci în toate anotimpurile. Ne-am dorit să creăm un loc care să poată găzdui deopotrivă expoziții de artă plastică, evenimente muzicale, lansări de carte, discuții, conferințe și evenimente comunitare de mai mică amploare.

Practic, prin Salonul Cultural Maghiar Clujean, spiritul Zilelor Culturale Maghiare a căpătat un cămin funcțional pe tot parcursul anului. Consider simbolic faptul că acesta a luat naștere tocmai pe strada unde de secole educația, știința, viața religioasă și cultura sunt prezente laolaltă.

Apoi, la fel ca și în cazul Zilelor Culturale Maghiare, Salonul „ascunde” o oportunitate importantă și pentru relația româno-maghiară. Nu ne dorim să funcționăm ca un punct de întâlnire închis, exclusiv maghiar, ci ca un spațiu deschis, în care și publicul românesc să poată cunoaște valorile culturii maghiare, și în care să putem reflecta împreună asupra unor chestiuni culturale. Ne dorim să integrăm Salonul în viața culturală multilingvă și multistratificată a Clujului, ca instituție de identitate maghiară, dar deschisă către dialog.

Daniel Sur: Ediția din acest an este marcată de centenarul nașterii lui Kallós Zoltán, prezent în mai multe proiecte ale festivalului. Ce înseamnă astăzi moștenirea lui Kallós pentru comunitatea maghiară și de ce este important să fie recuperată în spațiul public al Clujului?

Gergely Balázs: Publicul românesc știe probabil mai puține lucruri despre Kallós Zoltán, de aceea e important să spunem, pe scurt, că a fost una dintre cele mai importante figuri ale etnografiei și culegerii de folclor muzical maghiar transilvănean din secolul al XX-lea. Anul acesta ar fi împlinit o sută de ani. Ca unul dintre inițiatorii mișcării „táncház” (casă de dans) din Transilvania, iar mai apoi, după schimbarea de regim, ca fondator al școlii și centrului cultural de la Răscruci (Válaszút), nu doar a adunat, ci a și făcut posibilă transmiterea mai departe și revigorarea valorilor culturii populare. În opera sa, păstrarea artei populare a fost strâns legată de educație, de formare și de construirea comunității.

Kallós Zoltán credea cu tărie că suntem maghiari atâta vreme cât cântăm și dansăm în limba maghiară. În spiritul acestei idei trăiește și înflorește și astăzi mișcarea „táncház”. În anumite regiuni, procesul a ajuns deja până acolo încât dansurile și melodiile culese odinioară sunt predate din nou tinerilor. Aceasta este, poate, cea mai frumoasă dovadă a faptului că Kallós Zoltán ne-a lăsat moștenire nu o colecție muzeală închisă, ci o cunoaștere vie.

Este important ca toate acestea să fie arătate și în spațiile publice ale Clujului, întrucât tradiția rămâne vie doar dacă iese din arhive și din sălile de expoziție și devine, din nou, o experiență comunitară. Festivalul Internațional de Folclor „Sfântul Ștefan”, care are loc în timpul Zilelor Culturale Maghiare, oferă tocmai acest prilej, prin prezentarea culturii de dans a maghiarilor, românilor și a altor popoare: umple spațiile publice ale orașului cu muzică și dans și face ca forța de coeziune comunitară a moștenirii lui Kallós să poată fi trăită de toată lumea.

Daniel Sur: Cu aproape 600 de evenimente, Zilele Culturale Maghiare au ajuns la o dimensiune impresionantă. Cum păstrați identitatea și coerența unui festival atât de amplu, în care se întâlnesc muzica, artele vizuale, literatura, patrimoniul, gastronomia, istoria și inițiativele comunitare?

Gergely Balázs: Cuvântul-cheie este consecvența. Când am pornit acest festival, ne-am asumat să nu coborâm sub un anumit nivel de calitate, iar principiile de bază stabilite atunci le respectăm și după 17 ani. Ceea ce dă unitate Zilelor Culturale Maghiare nu este faptul că toate evenimentele au același gen sau aceeași atmosferă, ci faptul că toate programele se încadrează în același sistem de valori.

Scopul nostru este prezentarea valorilor culturale maghiare, întărirea comunității locale, aducerea în lumină a patrimoniului construit și spiritual al Clujului, precum și deschiderea către alte comunități. Aceste principii leagă expoziția de artă plastică de concertul de muzică ușoară, prelegerea istorică de programul pentru copii sau evenimentul gastronomic de plimbarea de descoperire a orașului.

Rezultatul acestei abordări consecvente, centrate pe calitate, este că, an de an, tot mai multe instituții și organizații neguvernamentale doresc să se alăture. Este mai ușor să te asociezi unei inițiative credibile și de nivel ridicat, iar diversitatea partenerilor nu slăbește, ci îmbogățește identitatea festivalului.

Daniel Sur: În fiecare an apar și controverse legate de finanțarea festivalului și de comparația cu alte evenimente culturale ale orașului. Cum priviți aceste dispute și ce credeți că se înțelege greșit despre natura și rolul Zilelor Culturale Maghiare?

Gergely Balázs: Este o abordare greșită atunci când începem să punem în balanță și să comparăm între ele diferitele valori culturale ale orașului. Zilele Culturale Maghiare din Cluj nu reprezintă o valoare culturală doar pentru comunitatea maghiară din Cluj, ci pentru întregul oraș, pentru Transilvania și, într-un sens mai larg, pentru România. Sunt convins că și locuitorii români ai Clujului pot fi, pe bună dreptate, mândri de acest eveniment.

În acest oraș trăiește și astăzi o comunitate maghiară importantă, care, de-a lungul secolelor, a fost una dintre comunitățile constructoare și creatoare ale Clujului și care contribuie și astăzi la binele comun prin munca, impozitele, instituțiile și realizările sale culturale. Consider absolut firesc ca, o dată pe an, în cadrul unei serii de evenimente de amploare mai mare, această comunitate să se adune, să-și arate valorile și să primească sprijin din partea orașului pentru acest lucru.

Despre modul de utilizare a banilor publici se poate și trebuie, desigur, purtată o dezbatere transparentă și obiectivă. Cred însă că este o eroare să transformăm acest lucru într-o competiție cu sumă zero, în care sprijinul acordat unui eveniment poate fi interpretat doar în detrimentul altuia. Zilele Culturale Maghiare din Cluj reprezintă un eveniment cultural demn de sprijinit, la fel cum sunt demne de sprijin și numeroase alte evenimente serioase și valoroase ale orașului.

Daniel Sur: Programul de anul acesta pune în dialog memoria și patrimoniul cu arta contemporană și cu proiecte internaționale. Cum construiți acest echilibru și ce loc ocupă arta contemporană în imaginea pe care festivalul vrea să o ofere despre cultura maghiară?

Gergely Balázs: În abordarea noastră, valorile trecutului și tradițiile noastre sunt la fel de importante ca și valorile pe care le creăm în prezent. Totodată, nu trebuie să ne pierdem exclusiv în păstrarea tradiției. Cultura nu poate deveni doar un obiect de muzeu: rămâne cu adevărat vie doar dacă generațiile următoare sunt capabile să o gândească mai departe, să construiască pe baza ei și să o îmbogățească cu noi creații.

Comunitatea maghiară din Cluj poate rămâne o parte valoroasă și definitorie a vieții culturale a orașului doar dacă nu se limitează la păstrarea valorilor create în trecut, ci este capabilă să creeze și astăzi, îmbogățind în continuare moștenirea culturală comună a Clujului. În acest sens, arta contemporană are un rol indispensabil.

Și Zilele Culturale Maghiare își doresc să rămână un actor creator, constructiv și proactiv al orașului. Ne păstrăm identitatea și pornim de la tradițiile noastre, dar nu dorim să le închidem, ci să construim mai departe pe baza lor.

Daniel Sur: Ați preluat de un an președinția EMKE, o instituție cu o istorie culturală de peste un secol. Cum se întâlnesc experiența acumulată prin Zilele Culturale Maghiare și această nouă responsabilitate? Există o continuitate între cele două proiecte?

Gergely Balázs: Conducerea Asociației Culturale Maghiare din Transilvania (EMKE / Erdélyi Magyar Közművelődési Egyesület) este o sarcină de altă anvergură și de altă natură decât organizarea unei serii de evenimente locale sau regionale. EMKE este o organizație cu o vechime de peste 140 de ani, cu activitate în întreaga Transilvanie, motiv pentru care funcționarea, responsabilitatea și rețeaua sa instituțională sunt mult mai complexe.

Desigur, experiența acumulată în organizarea Zilelor Culturale Maghiare din Cluj și în conducerea Asociației Clujul Comoară mă ajută în acest sens. Formarea echipei, colaborarea dintre instituții și comunități, organizarea programelor culturale, crearea unei baze de finanțare, precum și susținerea constantă a calității sunt aspecte importante pe ambele planuri.

EMKE își regândește, în prezent, locul și rolul într-un context social și cultural profund schimbat. Ca președinte, lucrez pentru ca, peste câțiva ani, să putem spune că am reușit să întărim și să umplem cu un nou avânt această organizație cu o istorie îndelungată. Cea mai importantă continuitate dintre cele două inițiative constă în misiunea lor: păstrarea, transmiterea, promovarea și îmbogățirea valorilor culturale maghiare, precum și construirea comunității prin intermediul culturii.

Daniel Sur: Cât de important este pentru dumneavoastră ca festivalul să ajungă la publicul românesc din Cluj? Și ce înseamnă, concret, o participare care depășește simpla prezență la câteva evenimente?

Gergely Balázs: Prezența publicului românesc este, în sine, foarte importantă și reprezintă întotdeauna un semnal pozitiv pentru noi. Organizăm festivalul, desigur, în primul rând pentru comunitatea maghiară, întrucât vorbim despre Zilele Culturale Maghiare, dar este un obiectiv important pentru noi ca și publicul românesc interesat să poată savura cât mai multe programe și să aibă acces la valorile culturii maghiare.

În cazul anumitor programe, e ușor să depășim diferențele lingvistice. Un concert, un spectacol de dans, o experiență de artă plastică, programele de păstrare a tradițiilor medievale sau chiar un cros pot deveni o experiență comună, fără să fie nevoie de traducere suplimentară. În cazul discuțiilor, prelegerilor și al atelierelor mai mici, aceasta este deja o provocare mult mai mare, cu atât mai mult într-o serie de evenimente formată din aproape 600 de activități în program, realizată cu participarea a numeroase organizații partenere.

Acolo unde este posibil, asigurăm traducere, organizăm ghidaje și plimbări prin oraș în limba română și colaborăm și cu organizații culturale românești. Pentru noi, participarea care depășește simpla prezență înseamnă ca publicul românesc să aibă cu adevărat acces la conținuturi, să poată pune întrebări, să-și exprime opinia și să se implice în dialog. Iar pe termen mai lung, ne dorim ca publicul românesc să nu fie prezent doar în calitate de oaspete, ci și ca participant la reflecții și colaborări comune.

Daniel Sur: Ați fost implicat în festival încă de la prima ediție. Privind retrospectiv, ce credeți că s-a schimbat cel mai profund în acești ani: festivalul, comunitatea maghiară sau felul în care Clujul se raportează la propria sa diversitate culturală? Și ce ați vrea să rămână din această experiență peste încă zece ani?

Gergely Balázs: Aș putea spune și că totul s-a schimbat, dar, în același timp, nimic nu s-a schimbat. Ceea ce a rămas neschimbat este nevoia comunitară extrem de puternică pentru acest eveniment. Nimic nu arată acest lucru mai bine decât publicul numeros care revine an de an, o parte semnificativă a acestuia fiind formată din clujeni.

În același timp, obiceiurile de consum cultural s-au schimbat foarte mult. Când am lansat Zilele Culturale Maghiare, rețelele de socializare erau încă la început, iar astăzi trebuie să ajungem la public prin numeroase platforme digitale. Pandemia a transformat, la rândul ei, comportamentul oamenilor, obiceiurile lor de întâlnire și relația cu evenimentele culturale. Noi trebuie să găsim în permanență acel ton proaspăt, actual, și acea formă de organizare care să facă evenimentul rezistent și durabil în timp.

Între timp, comunitatea maghiară a devenit mai vizibilă și mai încrezătoare în sine, iar Clujul se raportează într-un mod mai firesc la propria sa diversitate culturală. Zilele Culturale Maghiare nu sunt singurul factor care a determinat această schimbare, dar sunt convins că au fost un catalizator important.

Peste 10 ani, nu mi-aș dori neapărat să văd Zile Culturale Maghiare mai mari. Nu suntem adepții creșterii nelimitate, iar pentru noi succesul nu se măsoară prin cifre. Mi-aș dori ca evenimentul să-și păstreze greutatea, calitatea și popularitatea, să rămână un eveniment cultural durabil, creator de valoare și exemplar.

Daniel Sur: Împreună cu Bense Jenő, ați construit o impresionantă colecție de cărți poștale dedicate Clujului, din care o selecție este prezentată anul acesta la Muzeul de Artă. Ce v-a atras spre acest tip de obiect și ce ați descoperit, de-a lungul anilor, despre oraș și despre memoria lui, prin miile de imagini? Ce spune această colecție despre felul în care Clujul s-a văzut și a fost văzut de-a lungul timpului?

Gergely Balázs: Sunt colecționar de aproape 30 de ani. Făceam facultatea la Budapesta și îmi era dor de casă. Într-o zi am primit o carte poștală cu Clujul de la un profesor universitar și atât de mult mi-a plăcut și atât de multe sentimente mi-a generat încât, a doua zi, am mers în piața de vechituri din Budapesta și am început să caut cărți poștale cu Clujul. În aproape trei decenii am ajuns să am o colecție de aproximativ 7.000 de cărți poștale doar din Cluj. Același număr de cărți poștale are și colecția lui Bense Jenő, iar împreună formează, fără îndoială, cea mai mare colecție de acest tip despre Cluj. În acest an am făcut o selecție de 1.500 de cărți poștale pentru expoziția din timpul Zilelor Culturale Maghiare, adică aproximativ 10% din colecția noastră.  

Cea mai veche carte poștală cunoscută din Cluj are 130 de ani și poate fi văzută și în cadrul expoziției. Pe parcursul acestor aproape un secol și jumătate, editorii de cărți poștale, fotografii, precum și înșiși oamenii care cumpărau și trimiteau aceste cărți poștale au documentat neîncetat transformările orașului. Au fost surprinse, în special, acele piețe, clădiri și elemente ale peisajului urban de care clujenii, în fiecare epocă, erau mândri.

De aceea, cartea poștală prezintă, în mod inevitabil, o imagine idealizată. De regulă, nu înfățișează greutățile, sărăcia sau conflictele orașului, ci acea față pe care Clujul dorea să o arate lumii despre sine. În acest sens, este o oglindă deformată, dar și o sursă istorică extrem de frumoasă și de grăitoare.

Cartea poștală are însă două fețe. Pe una se află imaginea orașului, iar pe cealaltă omul: mesaje personale, vești de familie, iubiri, călătorii, uneori fraze emoționante sau chiar pline de umor. Cele două fețe, împreună, nu reprezintă doar un document de istorie urbană, ci și o amprentă socială și emoțională. Cu ajutorul colecției poate fi urmărită transformarea piețelor publice, a monumentelor istorice, a clădirilor publice și a întregii structuri urbane, dar și modul în care s-a schimbat ceea ce Clujul considera demn de a arăta despre sine. Pentru noi, toate acestea au și o semnificație istorică, și una personală: ca locuitori ai Clujului, putem cunoaște, prin aceste cărți poștale, trecutul propriului nostru oraș, fețele sale dispărute sau transformate.