Titlul pe care l– am ales pentru acest articol poate parea dur pentru unii sau nedrept în ochii altora, dar, din unghiurile în care au vazut toti invitatii sau telespectatorii TVR Gala Premiilor Gopo, privelistea a fost dezolanta, lipsita de glamour si, în special, prost organizata.
Tragic de situatie
Seara de luni, 29 martie, trebuia sa fie una reusita, o seara în care stelele cinematografiei românesti aveau întâlnire cu presa si cu publicul telespectator la Gala de decernare a Premiilor Industriei de Film din România.
Locul de desfasurare al evenimentului: Casa Poporului.
Covor rosu, vin la intrare, fotografii, toate bune si frumoase, cu exceptia câtorva prezente feminine care, afectate de criza (la cea economica ma refer), s-au gândit sa faca precum Scarlett O’Hara si sa foloseasca draperiile pe post de material pentru rochii, dar nu dam nume ca nu e frumos si trecem mai departe…
Daca începutul suna/arata relativ bine, viitorul e tragic.
De cum pasim în Sala Unirii, unde se vor înmâna premiile, aflam ca presa trebuie sa stea pe margine, pe niste scaune, neexistând locuri rezervate la masa pentru jurnalisti. Asadar eram un soi de exilati sau domnisoare de pension care asteapta sa fie invitate la dans. Sunteti liberi sa alegeti varianta preferata.
Sigur, frumos ar fi fost ca toti sa plecam acasa si sa nu mai scriem nici un rândulet, dar, cum noi, prin nascare, suntem masochisti, am stat frumusel pe scaunelele minune, fara a avea nici macar un pahar cu apa la dispozitie, sub privirile jenate ale invitatilor de onoare. Bietii oameni cred ca se simteau mai rusinati decât noi, „exponatele“.
Apoi a urcat Mihai Calin pe scena si… si… si… nimic!
Omu’ încerca sa fie amuzant, dar pacat ca nu– i iesea… încerca sa fie relaxat si nici asta nu reusea sa mimeze… în fine, foarte trist.
Colac peste pupaza, tot ceea ce se spunea la microfon trebuia citit pe buzele vorbitorului pentru ca nu se auzea nimic în absolut niciun colt al salii (pe „verificatelea“) si din acest motiv undeva pe la jumatatea ceremoniei oamenii au început sa se foiasca si sa iasa din încapere, simtindu– se mai plictisiti si mai surzi ca niciodata.
Cu siguranta invitatii ar fi preferat sa si petreaca seara în fata televizorului urmaind orice altceva numai Gala Gopo nu, deoarece „surse apropiate si sigure“ mi-au marturisit ca si la TV se auzea „la fel de naspa“.
Câteva lucruri bune
– Radu Mihaileanu (pentru ca e stralucit în meseria sa);
– Vlad Ivanov (din acelasi motiv); Ivanov a plecat acasa cu trofeul pentru Cel mai bun actor într-un rol secundar, desi sincer ar fi fost mai bine sa fie nominalizat pentru rolul din „Concertul“ si nu pentru cel din „Politist, Adjectiv“. „Gopo-ul meu“ la aceasta categorie ar fi mers la Doru Ana;
– Svetlana Mihailescu, cea care a câstigat premiul la categoria Costume pentru „Calatoria lui Gruber“. Una dintre cele mai elegante si mai frumoase femei din încapere;
– Premiile speciale pentru întreaga cariera acordate actritei Draga Olteanu Matei, etaloneur-ului Gina Stoica (un discurs emotionant) si scenaristului Dumitru Carabat. Da, domnule Carabat, îl meritati!
– Cel mai bun documentar: „Lumea vazuta de Ion B“, r. Alexander Nanau;
– Cel mai bun film de scurtmetraj: „Nunta lui Oli“, r. Tudor Jurgiu;
– Cea mai buna actrita în rol secundar într-un film de lungmetraj: Luminita Gheorghiu, „Francesca“;
– Cel mai bun sunet: Dana Bunescu, Cristinel Sirli pentru „Amintiri din Epoca de Aur“;
– Premiul „Tânara Speranta“: Andreea Bosneag pentru „Cea mai fericita fata din lume“;
– Premiile câstigate de „Concertul“ lui Radu Mihaileanu: Cea mai buna muzica originala (Armand Amar), Cel mai bun montaj (Ludo Troch), Cea mai buna scenografie (Cristian Niculescu), Cel mai bun machiaj si cea mai buna coafura (Michelle Constantinides, Dana Busoiu, Catherine Crassac, Adelina Popa).
Gopo-urile mele
pentru anul 2010
– Cel mai bun film (lungmetraj): Nu „Politist, adjectiv“, ci „Concertul“. De ce? Ca sa varaspundeti la aceasta întrebare mergeti sa le vedeti pe amândoua de cel putin doua ori.
– Cel mai bun actor într– un rol principal: Adrian Titieni în locul câstigatorului Dragos Bucur. Motivul: Titieni e mai versatil, mai experimentat si stie la fel de bine si cu ce se manânca filmul si cu ce se manânca teatrul;
– Cel mai bun regizor: Radu Mihaileanu în locul lui Corneliu Porumboiu. De ce Mihaileanu? Pentru ca e sclipitor si pentru ca regizeaza, nu experimenteaza. Cu tot respectul;
– Cel mai bun scenariu de lungmetraj: din nou Radu Mihaileanu, de data aceasta împreuna cu Alain– Michel Blanc, pentru „Le concert“. Tot în locul lui Corneliu Porumboiu pentru „Politist, adjectiv“;
– Cea mai buna actrita într-un rol principal într-un film de lungmetraj: Maria Dinulescu („Pescuit sportiv“) sau Monica Bârladeanu („Francesca“). Explicatiile sunt de prisos;
– Cea mai buna imagine într-un lungmetraj: Dinu Tanase („Calatoria lui Gruber“), desi îmi plac enorm si (câstigatorul) Marius Panduru, Dan Alexandru sau Vivi Dragan Vasile;
– Cel mai bun film european (dintre cele distribuite în România în 2009): „Il y a longtemps que je t’aime“, R: Philippe Claudel, în locul câstigatorului „Gomorra“, al lui Matteo Garrone. Trofeul însa a fost înmânat de Excelenta Sa, Ambasadorul Frantei în România, Henri Paul…
12 lungmetraje au concurat în 2010 pentru statuetele Gopo realizate de sculptorul Adrian Ilfoveanu. Juriul care a decis nominalizarile Galei Premiilor Gopo 2010 a fost alcatuit din exploatantul Dana Bacanu (Noul Cinematograf al Regizorului Român); criticii de film Viorica Bucur si Mihai Fulger; câstigatorii Premiilor Gopo de anul trecut, Cristian Comeaga (producator al peliculei „Restul e tacere“ – Gopo pentru Cel mai bun film la editia 2009) si Radu Muntean („Boogie“ – Gopo pentru Cel mai bun regizor în 2009); actrita si scenarista Mara Nicolescu.
Premiul Publicului (pentru filmul românesc cu cel mai mare succes la box office în 2009):
„Amintiri din Epoca de Aur: Tovarasi, frumoasa e viata!“ – 26 520 de bilete vândute;
Producator: Cristian Mungiu (Mobra Films), Regia: Ioana Uricaru, Hanno Höfer, Razvan Marculescu, Constantin Popescu, Cristian Mungiu.