Dupa câte înteleg, doua dame cu responsabilitati bine remunerate în scormonirea bolnavicioasa a trecutului socialist s-au trezit, au fost trezite, li s-a cerut, li s-a impus sa atace reputatia, onoarea si opera unui stralucit istoric si patriot. Imprundenta sau, mai curând, eroarea care ar putea explica condamnarea publica a academicianului ajuns la o vârsta venerabila trebuie probabil cautata în refuzul sau obstinat de a participa la corul oficial al vânzarii catre multinationalele occidentale a ultimelor bogatii ale României si în evocarea melancolica a unui trecut istoric, nu de fiecare data prea îndepartat, când patriotismul se nastea odata cu laptele matern si era o virtute cardinala.
E la fel de probabil ca ignobilul bufeu publicistic al celor doua dame sa fi fost pus la cale pentru a le reaminti recalcitrantilor, credulilor, visatorilor ca noua ordine sociala si politica a tarii nu are nevoie decât de o istorie rafistolata, calcata, îndesata în mula gândirii mondializate, care nu admite decât o interpretare si o morala unice. Noii ordini îi repugna, de asemenea, constiinta si afirmarea demna a apartenentei la o istorie si o cultura particulare de catre tarile mici, marginale, sarace. Se poate astfel observa ca, în cazul României, unde patriotismul a devenit intolerabil, ridicol, grotesc, nimeni nu are nimic împotriva glorificarii si asumarii depline si fara complexe a identitatii nationale si a patriotismului de catre americani, englezi, francezi, germani, într-un cuvânt, de catre Occident; suspecte ar fi doar în cazul Rusiei sau al Chinei.
Ceea ce se mai poate spune de pe aceasta parte a globului aflata ceva mai la nord de tara unde se spioneaza, se înregistreaza si se pastreaza tot ce misca si se aude în lumea larga este ca România a recazut în cloaca intolerantei, a urii, a dezgustului, a dispretului, a violentei care amintesc primele luni de dupa executarea cuplului Ceausescu. Singura noutate ar consta în imprevizibilul deversarii imundului si în proportiile acestuia. În mod îndreptatit sau nu – altminteri, detalii în aceasta decadere a societatii românesti – la stâlpul infamiei poate fi pus oricine si oricând. Dusa de nas, îmbrâncita în numele adevarului, al justitiei, al moralei, al statului de drept si al salatei indigeste despre democratie, libertate, capitalism, sau intrata de bunavoie în jocul detractarii vesele si al asasinarii sociale, galeria aplauda si vrea mai mult. Daca nu sânge, cel putin închisoare, izolare sanitara, exil fortat, plimbare prin târguri cu tablita smângalita si atârnata la gât pentru tot restul vietii: Turnator, Tortionar, Securist, Hot, Derbedeu, Oportunist, Vândut…
Mai multe reviste si ziare, si nu dintre cele care tin de o alta treapta a josniciei si a iresponsabilitatii, s-au specializat în condamnari fara drept de apel, în campanii de denigrare, în insulte si în ordurier. Doua, trei canale de televiziune prospera din dezbateri vehemente si diametral opuse despre aceleasi persoane si aceleasi evenimente. Platiti sa înjure, sa laude, sa se indigneze, sa chinuiasca realitatea, comentatorii mai vârstnici sau mai cruzi s-au aliniat în doua clanuri politice care-si arunca înjuraturi, se acuza de toate pacatele, semneaza manifeste si petitii, cer pedepse. Câtiva mai rasariti si câteva mai rasarite, care-si pun de o parte si de alta poalele dusmanoase în cap de ani de zile pe bani veniti de nu prea se stie de unde, sunt saltati peste noapte la rangul de eroi si de eroine ale noilor vremuri democratice, nu lipsite, de altfel, de barbatusi ce-au furat pe rupte si de femeiuste ce si-au negociat farmecele servite ca modele de reusita în viata. Spectacolul e jalnic, cu atât mai jalnic cu cât bagatorii de seama din groapa de gunoi a internetului, selectionati cu grija pentru a alimenta conflictul, îsi dau frâu liber la gura si la instincte.
N-ar fi, totusi, mai nimic neobisnuit, mai nimic revoltator pentru o natie cu darul hartagului si al insultei lejere ca a noastra daca aceasta degringolada morala s-ar limita la rafuielile publice si grotesti a doua gasti politice si ale scribilor de serviciu. Faptul ca smecheriile si incompetenta unui prim-ministru imatur sunt luate în raspar de un alt smecher trecut, însa, prin scoli înalte, pare distractiv doar la o prima lectura, fiindca, în realitate, si unul si celalat întretin, pentru bucuria si linistea existentialã a galeriei, acelasi relativism balcanic, aceeasi convingere ca seriozitatea e un moft si ca lumea româneascã a mers din totdeauna si fara. Grav, rusinos, catastrofal devine atunci când degringolada morala exprima cu o claritate orbitoare starea de dependenta, de servitudine si de impas fatal a tarii. Cum s-a întâmplat de curând cu vizita-surpriza a adjunctei adjunctului secretarului de stat american, care a stârnit un val de panica printre politicieni mari si mici si comentarii speriate dintre cele mai aiuritoare: s-au suparat americanii pe noi, îsi împacheteaza rachetele, ne trimit iar un ambasador homosexual, pleaca de la Kogalniceanu, nu mai dau Coca-Cola de ziua Americii, ne lasa pe mâna rusilor si a chinezilor…?
Autor: CONSTANTIN STOICIUApărut în nr. 454