Promisesem în episodul trecut ca, urmându-l pe Piffaut, voi aborda universul genial si demonic al regulilor care tuteleaza jocul de tenis, un cod stravechi, elaborat cu inteligenta si modificat subtil pentru o cât mai radicala adaptare la specificul vietii moderne.
Ma vad însa obligat sa-mi încalc, momentan, cuvântul dat, caci aceasta editie a revistei „Cultura“ este ultima din tumultuosul an 2012. Prin urmare, s-ar cuveni sa propun câteva rânduri marcate de spiritul Sarbatorii Craciunului, plus traditionalele urari de sanatate si „La multi ani!“. Ma conformez acestor placute obligatii, cu atât mai mult cu cât si eu simt o nevoie nebuna de a trai cum se cade aceste zile de ragaz, pace si tihna, binemeritate dupa un an obositor, isteric si dement, plin cu de toate, dar mai ales cu rele. Si, scuzat sa fiu pentru pesimism, nu cred ca exista pricini pentru ca 2013 sa fie mai bun, mai ofertant, mai plin de sanse întru normalitate. Dimpotriva – si nu sunt singurul care vede astfel lucrurile.
Precum stiti, de pe 6 decembrie 2009, am practicat consecvent o convertire publicistica si domeniala, lasând deoparte, cu rare exceptii, textele de comentar politic si eseurile intelectualiste. Jaful basist prilejuit de ultimul scrutin prezidential si ilustrarea cu asupra de masura a tezei lui Sorin Adam Matei, cea conform careia grupul de presiune „paltinisan“ manifesta un monopol desantat asupra pietei intelectuale mioritice, m-au îndemnat sa-mi prezerv sanatatea mentala alegând un alt obiect de aplicatiune – tenisul. Adica, un univers uman mai curat, mai nobil si mai coerent decât ceea ce se petrece în lumea politica si intelectuala româneasca, atât de strâns interconectate.
Bine-bine, veti spune: dar acum PDL e praf, Basescu nu se simte bine, iar intelectualii bugetivori si papionagii au fost deconectati de la tuturoiul cu bani publici – de ce nu te razgândesti?
Simplu, pentru ca întâmplarile anului 2012 mi-au dovedit cu vârf si îndesat ca Basescu a infestat profund si cred ca ireversibil România, iar tutarii lui, de la Neamtu la Patapievici, de la Preda la Plesu, trecând prin legiunile de sinecuristi icr-isti, catavenci si alti câmpeni, plus prelungirile securistice externe, gen Schwartz si Sanchez Costa, au otravit mediul publicistic românesc si international prin supralicitarea unei propagande ticaloase, dar eficiente în fata naivilor si fanaticilor. Eu cred ca de asemenea evenimente si personaje trebuie sa te stii departe. Viata e prea frumoasa ca sa merite sa fie otravita cu astfel de nocive realitati.
Fireste, este revoltator sa vezi ca votul tau e nesocotit de asasinii economiei mondiale în frunte cu Merkel, Barroso si Obama, dar când oare nu a fost bietul om sub vremi? Fireste, e siderant sa vezi cum cel pe care l-ai votat, monsieur Ponta, dupa ce l-a facut ko pe Basescu, se duce si propune aproape-defunctului un pact de neagresiune!? De ce negociezi cu înfrântul, când tocmai ti-ai bizuit victoria pe o teza antibasista? Oare abuzurile si tradarile de aproape un deceniu, ca si imensele suferinte la care regimul corsarului au condamnat populatia pot fi sterse rapid, ca si cum n-ar fi fost? Întrebari, întrebari. Eu m-am saturat sa tot întreb. Vreau pur si simplu raspunsuri. Dar cine oare sa le ofere? Si în ce viata?
Iata de ce ramân la tenis. E o lume mai curata si mai nobila si, fara sa fie un univers imaculat, propune infinit mai multe pricini de juisanta morala decât cultura „post-paltinisana“ si viata politica basista…
Va doresc „La multi ani!“, sanatate si curaj! Vom avea nevoie de toate în acest deja oribil prefigurat an 2013…
Autor: VALENTIN PROTOPOPESCUApărut în nr. 4042012-12-27