A intelege pe ce lume esti

Cei care spun ca e bine sa ai batrâni la casa au perfecta dreptate. Doar ca nici cu tinerii nu esti în pierdere. Daca batrânii sunt întelepti, de multe ori aceasta întelepciune îi tine pe loc. Tinerii, mai adaptabili, mai implicati în prezent si mai expusi în viitor, au uneori sansa de-a întelege mai repede pe ce lume sunt.

Lucrurile stau asa în toate culturile lumii. Si în toate domeniile. Lumea se schimba si noi cu ea. Ne adaptam. Sau pierim. Domnul profesor Lucian Boia îsi încheie cu aceasta idee ultima carte, „Sfârsitul Occidentului? Despre lumea de mâine“. Vorbeste despre trecut. Vorbeste despre prezent. Viitorul nu exista, conchide domnia sa. Sau nu ne putem înca pronunta asupra lui. Dar ca sa mergem înainte cu aceasta lume în plina schimbare, va trebui sa ne adaptam.
Aceste idei, nici macar noi, încerc sa le aplic atunci când vorbesc despre diaspora. În secolul nostru, al diasporelor.
Exista o tendinta la noi, la români, de a ne referi la emigratie ca-n „Tristele“ lui Ovidiu. De parca peste tot pe unde ne-am dus am devenit victime ale vijeliilor.
În primul rând, emigratia nu înseamna exil. Si-n exil, putini au fost, multi au ramas. Dintre exilatii pe care i-am cunoscut eu, cred ca pot sa-i numar pe degete pe cei care au fost nevoiti sa paraseasca tara cu pistolul în spate.
Ca în ziua de astazi realitatea este complet alta, nu mai e cazul sa demonstrez. S-a plecat în ultiumii douazeci de ani de bunavoie, cu cheia de la casa în buzunar si uneori si cu masina-n curte. Ca dupa aceasta decizie au urmat zile grele, asta nu o poate nimeni nega. Doar ca în majoritatea lor, oamenii au decis totusi sa nu se mai întoarca în tara. În Spania, în Italia, în Grecia, în Franta si pe unde mai sunt ei în comunitati mari.
Tara face demersuri sa pastreze cu ei raporturi bune. Ni se trimit constant echipe de dansuri populare, de parca românii au plecat de-acasa sa joace geamparalele prin lume. Abunda la orice întâlnire iile si itarii trimisi din România. Daca te uiti la comunitatea de emigranti români care urmareste însa aceste spectacole, numai în itari si-n catrinte nu sunt dumnealor îmbracati. Ce tocuri cui! Ce telefoane mobile! Ce masini!
Bravo lor! Cu alte cuvinte, încearca sa se aseze în rândul lumii. Copiii emigrantilor, nascuti sau crescuti în alte tari decât România, sunt generatia care mâine va schimba lumea. Asupra lor va trebui sa ne aplecam, pe ei sa-i studiem. Pe-ai nostri si pe ai celor din alte popoare, în marele creuzet etnic care a devenit în momentul de fata pamântul.
Copiii nostri nu mai traiesc doar alaturi de cei din poporul în care au emigrat. Copiii nostri traiesc cu copiii migrantilor de pe tot globul. Cine întelege acest lucru merge în pas cu lumea. Cine nu întelege, se sclifoseste ca el e european. Si de asemnea sclifositi, din pacate, comunitatile românesti dau pe-afara.
Unele tari au facut pasi înainte în acest sens. Înteleg adica despre ce este vorba. Înteleg pe ce lume sunt. Alte tari au reactii aberante, manifesta xenofobie si sovinism, fara sa priveasca macar cu ce piese se joaca în momentul de fata pe tabla de sah a istoriei.

Toate aceste gânduri au izvorât dintr-un sentiment de admiratie  pentru un grup de tineri, uniti sub site-ul www. italianipiu.it. Acest „ piu“ înseamna de fapt semnul plus, din matematica si cred ca îi puteti gasi si sub acest titlu. Acest „piu“ înseamna, efectiv, sa întelegi pe ce lume te afli.
Site-ul, dupa cum se vede, este italian. Doar ca el schimba conceptul de-a fi italian, tocmai acum când în Parlament se discuta legile cetateniei. Site-ul poate fi accesat si prin www.stranieri.it. Ceea ce însemna, deci, ca italienipiu este al strainilor stabiliti în Italia. Al generatiei a doua, asa cum se numeste ea în sociologie.
Cu tristete spun ca nu prea vad români printre cei de pe site, desi comunitatea noastra este extrem de mare. Sunt însa tineri de alte nationalitati, din tari de pe tot globul.
Si ce vor ei? Vor, în primul rând, o noua perspectiva asupra unui cetatean strain trait, educat si… muncit într-o tara gazda.
Ce înseamna acest „piu“? Citez, fiindca merita sa luam aminte la definirea conceptului: „Acest plus este o valoare, este contaminarea, punctul de vedere diferit, energia radicala si transformatoare de care tara noastra are în mod absolut nevoie“.
Tara despre care vorbesc ei, sa nu întelegem gresit, e Italia. Este tara gazda. Una dintre tarile gazde. Asa cum tari gazde au devenit pentru grupurile de emigranti aproape toate tarile lumii. Ideile despre discriminare, despre rasism, despre si despre se pare ca sunt la un anumit palier al societatii, cel care va face trecerea spre viitor, de mult fumate.
Baietii astia întelepti au facut primul pas. Ei înteleg, dupa cum se pare, lumea, cu curaj tineresc si cu minte de batrânei. Nu stiu cât de multa lume îi cunoaste si îi apreciaza în momentul de fata. Dar, într-o zi, acest piu se va impune. E semnul timpului. Deocamdata, da de gândit. Pregateste constiintele. Ne face sa deschidem ochii la punctul de vedere al copiilor nostri. Si sa luam aminte.