Râul Doamnei, oraș mare, industrial. Greu de găsit pe hartă. Poate dacă hărțile ar fi scrise în latină: Civitas Rivulus Dominarum. În nord, dar nu în tărâmurile hiperboreene. Mult mai aproape: în Maramureș. Este vechiul nume al municipiului Baia Mare. Echipa proiectului „Locuri de poveste” este în aceste zile în Baia Mare, Berința și Copalnic-Mănăștur, pe urmele romanului lui Augustin Buzura, dar și pe urmele scriitorului, care s-a născut acolo și pentru care acest nord de țară reprezintă „locul de unde n-a plecat niciodată”. Cel puțin nu cu totul. În citat e un fragment din titlul cărții pe care nepoata scriitorului, Dana Gagniuc-Buzura, a scris-o despre tinerețea marelui romancier.
Parte a proiectului „Locuri de poveste”, Dana Gagniuc-Buzura a fost și gazdă și ghid în documentarea din Maramureș. Iar apoi a fost și jurnalistul care relatează despre making-off-ul acestei documentări. Aceasta este relatarea ei.
Mă gândesc că nu voi putea fi concisă, că numărul de cuvinte nu se va putea integra în niciun fel de reguli, în așa fel încât comunicarea să fie concisă și relevantă. Oricum mă sperie regulile. E dificil de adunat și de esențializat în cuvinte potrivite trei zile de documentare, de teren, de filmări, de povești, de dialoguri la temperaturi în culori tari, de Berința…
De BE-RIN-ȚA!
De fapt, în această săptămână, dimpreună cu dragii mei colegi de la Fundația Culturală Augustin Buzura am „oficiat” o secvență de proiect AFCN – „Locuri de poveste” – întâlnindu-ne cu ceilalți dragi-dragi colegi din lumea literară a Nordului, precum și cu poveștile Berinței. Un parteneriat între Nord și Fundație… adică un vis vechi și nemărturisit de-al meu, făcut public acum…
„Locuri de poveste” este un proiect al Fundației Culturale Augustin Buzura, care merge în lumea de început a zece scriitori români mari, urmărindu-le sursele epicului, căutând poveștile spațiului de unde au plecat spre lume. Evident, unul dintre cei zece scriitori cuprinși în proiect este… unchiu’ Augustin. Ce-mi place să-i spun așa! Și ce privilegiu….
Proiectul presupune o incursiune în trecut și un decupaj al prezentului din lumea de unde au pornit marii scriitori. O întâlnire cu oamenii care i-au cunoscut, dar și un decupaj al prezentului acelor spații de unde au plecat spre lume: Liviu Rebreanu, Ion Slavici, Marin Preda, Augustin Buzura, Panait Istrati, Geo Bogza, Cella Serghi etc.
Sunt fericită că s-au putut împleti în acest proiect: Buzura și Nordul. Nici nu cred că au fost despletiți vreodată. Doamne, n-aveau cum să fie despletiți…
A fost mai întâi o seară la Muzeul Satului din Baia Mare, în care s-a evocat dimensiune de diplomație culturală a lui Augustin Buzura și s-au evocat acțiunile „Nordului Literar”, instituție care mai crede în rolul fundamental și salvator al culturii și al literaturii. I-am avut, sub stejarul secular din fața Casei Preluca, pe Gheorghe Pârja, unul dintre prietenii fundamentali ai lui Augustin Buzura, pe prof. dr. Monica D. Cândea, coordonator al Cenaclului „Voci eminesciene”, precum și pe tânăra Roxana Marc, pornită spre lumea poeziei de pe ulița Dâmburilor, locul de început al lui Augustin Buzura. Alături de ea a fost prof. Loredana Costin, tot de-acolo, din acel spațiu sacru al Berinței.
Ziua a doua a fost Berința cu tot parfumul ei vechi și nou, cu filmările cu poveste în locurile pe unde Augustin Buzura a pășit cu sufletul și de unde și-a decupat tablourile cărților sale. În acest proiect, accentul a fost pus pe romanul „Vocile nopții”, în care similitudinile cu lumea Berinței sunt evidente. Am pășit cu smerenie pe Valea Cursă, pe la Zgleamăn-ul dintre Berința și Cărbunari, pe Coasta Popii și pe ulița Dâmburilor, precum și pe la ruinele bisericii unde bătrânul preot Gheție făcea exorcizări. Am privit de pe treptele casei noastre spre pădurea Mânânțușului și la drumul pe unde mergea în fiecare dimineață spre școală, printre nămeți și lupi, am reluat poveștile despre mitologia acestui spațiu fabulos. Am văzut cum se gătește tradițional, cum se vorbește ca acasă, cum se urcă la pas drumul acela pe care mergea el în copilărie și-n tinerețe. Și pe unde mi-am săvârșit și eu copilăria precum cel mai sacru ritual al tuturor începuturilor lumii.
N-am uitat și de prieteniile sale din anii de dinainte de ’89, readucând pe tapet povești tulburătoare, în spectaculosul atelier al artistului plastic Mircea Bochiș. O poveste din care n-am mai fi plecat, în cea de-a treia zi de filmare, dacă nu ne-ar fi grăbit alte și alte puncte din agendele noastre atât de încărcate-grele-colorate.
Multor oameni minunați se cuvine să le adresez mulțumiri: Monica Mare, pentru găzduire la Muzeul Satului, Gheorghe Pârja, Monica D. Cândea, Flaviu Mihali, Loredana Costin, Roxana Marc, Mircea Bochiș, Zorica Micle, Aurica Șovre Ardelean, Livia Șovre, Vasile Mihalca pentru implicare. Sigur, oamenilor parte din proiect – oameni de bază ai FCAB și ai Revistei Cultura – Carmen Corbu și Corina Taraș-Lungu. De asemenea, reverențe pentru Cristian Farcaș și Cristian Șuțu, parte în proiect.
Și-apoi, minunatei mele vecine Florica Filip, de-aci, din Groșii Băii, pentru plăcintele și pentru ciurigăii din prima seară a întâlnirii noastre, care ne-au înnebunit. Ne-au chiar înnebunit!
Și-apoi, o îmbrățișare cu dragoste pentru fina Zorica din Valea Teiului și pentru coșarca de pancove cu zahăr cu parfum de rom, pentru nepoata Livia și pentru poveștile cu atât de mult farmec, pentru fina mea dragă Loredana și pentru surpriza de a o avea alături. Apoi, pentru Aurica Șovre – și pentru cea mai adevărată mămăligă cu jumere din viața vieților mele, făcută în direct sub lupa aparatului de filmat –, pentru soțul ei și partenerul de joacă al copilăriei mele Marius Șovre, ieri… responsabil cu „îmbietură” (că mare lucru e îmbietura cu horincă la chefuri!), precum și pentru Bogdan Șovre care ne-a impresionat cu pasiunile sale… Cu toții, dragi și adevărați, frumoși și buni… ați făcut ca Berința să vibreze în parfum, în imagine, în gust și-n suflet cum doar acolo se poate petrece. Tare-mi sunteți dragi!
Și mamei-mamei-mamei care, cu toată energia celor 83 de ani, a pus de-o masă cum numai acăsucă în camera mare se poate întâmpla. Cu ciorba țărănească și cu piureul de cartofi lângă care a pus cele două fripturi, de pui și de porc, și sosurile acelea cu morcovi și usturoi care-mi iau mințile. Îmi chiar iau mințile…
Cât despre Nancy… el mă suportă cu toate fandoselile mele scriitoricești și manageriale și asta e super-suficient. Ar fi de-a dreptul banal să-i mulțumesc….
- „Locuri de poveste” în vizită la Râul Doamnei, orașul fictiv din „Vocile nopții” de Augustin Buzura - 30 iulie 2026
- Unchiu’ Augustin – nouă ani de la plecare - 10 iulie 2026
- 22 septembrie 1938 - 22 septembrie 2025