Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Irina Moscu: „Spaţiul generează gânduri şi emoții care nu te lasă niciodată indiferent”

Irina Moscu: „Spaţiul generează gânduri şi emoții care nu te lasă niciodată indiferent”

| Interviu realizat de Corina Taraș-Lungu |

Probabil te gândești de ce ți-am propus acest interviu ca scenograf într-un număr dedicat culturii locuirii. Ei bine, cred mult că există mai multe tipuri de locuire, cum ar fi cea simbolică, care stă şi la baza scenografiei. Deci cum imaginezi decorurile de teatru, bazându-te pe ce? A trecut vremea didascaliilor?

Fiecare propunere pe care o fac se bazează în primul rând pe text, pe esența lui. Povestea e importantă, dar mai ales emoția ca vehicul / catalizator al poveștii. Poveștile / cuvintele se transformă în metafore vizuale, un limbaj care îți dă libertatea să interpretezi şi creează o deschidere în conştiinţă. Scenografia e un limbaj poetic, condensat, care trebuie descoperit, descifrat. E o artă de sinteză. Ceea ce sculptăm pe scenă nu e ceva material, nu e spațiul, ci experiența publicului. E o calitate foarte importantă, cea care stă şi la baza locuirii. Arhitecții sunt responsabili pentru împlinirea relației om-spațiu, cum sunt scenografii pentru cea actor-spațiu-public. Nu trebuie să subestimăm niciodată această relaţie. În ea stă forța experienței teatrale.

Cum te influențează spațiul (clădirea teatrului în sine, sălile etc) în crearea decorurilor de pe scenă?

Mereu există un dialog între ceea ce vreau să construiesc şi spațiul care urmează să-mi găzduiască lucrarea. Spațiul generează gânduri şi emoții care nu te lasă niciodată indiferent. Poate acest dialog garantează şi calitatea locuirii, atât cea uzuală, cât şi cea simbolică. Toate deciziile artistice pe care le iau țin cont de context, nimic nu e întâmplător.

Pentru Radu Afrim, cu care colaborezi des, oraşul este parte integrantă din procesul creației sale teatrale. Funcționează şi pentru tine același mod de lucru?

Funcționează pentru că, pentru mine, spaţiile publice sunt galerii de artă deschise publicului larg, un loc de unde poți curatoria absolut orice, apoi poți supune tot materialul unui proces de montaj. Oraşul are foarte multe de oferit. Important este să-l observi cu inima deschisă şi curiozitate.

Călătorești foarte mult pentru a realiza scenografii. Cum te raportezi la „acasă”?

Încerc să fac din fiecare loc în care locuiesc un „acasă”. Mereu încerc să transform spațiul pentru a răspunde necesităților mele interne. Câteodată e greu. Atunci simt cel mai mult dorul de „acasă”, de un spaţiu intim care să-mi poarte amprenta şi în care să mă simt protejată. Confortul ăsta încurajează o relaxare profundă, care e foarte importantă pentru creativitate.

Ai conceput foarte multe interioare de casă pe scenă, totuşi ele nu seamănă unele cu altele. Cum poate universul creațiilor tale să cuprindă atât de multe intimități ale locuințelor, ca şi cum „acasă” are infinit de multe definiţii pentru tine?

Când am decis să îmbrățișez această meserie, mi-am propus ca lucrările mele să fie cameleonice şi irepetabile, să nu existe o „semnătură personală”, cât o infinitate de posibilităţi de căutare şi exprimare. Chiar şi așa, personalitatea mea se oglindește în tot ceea ce fac, fiecare decizie poartă amprenta mea.
Nu mi-am propus niciodată să construiesc interioare de casă pe scenă şi nici nu o fac. Cred că un singur proiect pe care l-am făcut ar putea să se califice aici (decizia regizorului cu care lucram la acea vreme), dar restul nu au nicio legătură cu amenajările interioare. Arhitectura de interior este doar un punct de plecare pentru spații care urmează să se transforme în altceva, ceva necunoscut, incert, vulnerabil şi metaforic. Devin spații care refuză reprezentarea, spații deschise. Calitatea asta nu surprinde intimități ale locuințelor, un „acasă” pe care îl recunoaștem. E ceva mult mai profund, o potențială realitate care nu mai are legătură cu construcția din faţa publicului. Mai degrabă devine un recipient pe care publicul începe să proiecteze liber. Este o calitate pe care doar scena poate s-o nască cu o libertate așa mare. Te surprinde şi te lași surprins.

În ce măsură se aseamănă arhitectura cu scenografia?

Cred că un anumit tip de performativitate şi de necesitate le caracterizează pe amândouă. Ambele deconstruiesc poveşti, surprind esența şi se recompun în imagini care răspund unor necesități foarte specifice. În ceea ce priveşte perfomativitatea, ambele pot fi opere de artă care nu sunt de vânzare, dar în care poți deveni protagonistul lor.
Spaţiile ambelor domenii te determină să iei o atitudine, să iei decizii, să-ți asumi un anumit tip de comportament. E fascinant felul în care spațiul te poate modela ca individ/personaj.

Nu am putut să nu observ importanța luminii în decorurile tale. Uneori parcă are distribuit un rol în economia spectacolului. Ce însemnătate îi atribui?

Iubesc să integrez lumina în spaţiile pe care le creez. Lumina e esențială pentru mine, un element cu care modelez spațiul şi atmosfera lui. Este unul din limbajele non-verbale de comunicare cu publicul şi suntem cu toții dependenți de ea. La teatru ea capătă mult mai multă însemnătate prin modul ingenios în care conduce privirea publicului în scenă şi prin puterea transformatoare a spațiului. Ea poate distruge sau poate potența calitățile unui decor/spaţiu şi e purtătoare de mesaj. Lighting Design-ul, din păcate, e un domeniu de care nu se vorbeşte atât de mult, deşi îi recunoaștem cu toții rolul central în artele spectacolului.

Dar culorii?

Limbajul culorii are o mare putere simbolică. Ceea ce simțim, modul în care starea noastră de spirit poate suferi modificări se află sub influența culorilor. Fiecare culoare are o psihologie a ei, transmite un mesaj foarte particular. E interesant felul în care ea poate fi manipulată pentru a transmite o poveste.

Cele mai fericite experiențe ale tale le-ai trăit în interiorul sau exteriorul casei?

Deopotrivă ambele variante.

Irina Moscu este o artistă interdisciplinară, formată inițial ca arhitect și designer grafic. Domeniile ei de interes s-au extins la design de scenă, design de costume, arta performanței și arta instalațiilor. A realizat decoruri pentru spectacolele regizate de Radu Afrim și de Botond Nagy.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.