Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Cristian China-Birta: „Oricât de aspirațional ai fi, îți trebuie să ai și un locușor al tău, să știi că baia e pe dreapta, că soarele intră pe un geam…”

Cristian China-Birta: „Oricât de aspirațional ai fi, îți trebuie să ai și un locușor al tău, să știi că baia e pe dreapta, că soarele intră pe un geam…”

| Interviu realizat de Corina Taraș-Lungu |

Pentru mulți dintre noi, cei care lucrează în digital par o altă specie de oameni. Ni-i imaginăm toată ziua în pijamale, comandând mâncare și tastând compulsiv. Hai să demitizăm puțin imaginea asta.

Am demitiza dacă am avea ce. Trebuia să îi șablonizăm pe lucrătorii digitali cumva. E și un pic de invidie, și un pic de frică de necunoscut, și un pic de frustrare. Așa că îi punem într-un sertăraș mai nașpa. Ne imaginăm că lucrătorii în digital nu știu să zică nici bună ziua fără să aibă tastele în față. Există și oameni din breasla asta care sunt antisociali, dar nici pe departe toți. A lucra în domeniul digital înseamnă să fii specialist în comunicarea aia clasică și în plus să ai competențe tehnice. Adică e buster buster, nu doar buster. Suntem tentați să categorizăm o întreagă breaslă prin prisma cărții de vizită, ceea ce e greșit.

Tu ce ai numi acasă?

Până acum vreo 10-15 ani foloseam și eu clișeul ăla, care era adevărat, și ziceam că acasă e acolo unde e familia mea. Pe măsură ce îmbătrânesc am nevoie să am și un loc al meu. Oricât de aspirațional ai fi, îți trebuie să ai și un locușor al tău, să știi că baia e pe dreapta, că soarele intră pe un geam și că ai locul tău de băut cafeaua dimineața. Normal că m-aș duce oriunde cu ai mei. Am o soție senzațională, 3 prunci fabuloși, un câine și o pisică.

Ai simțul proprietății?

Simțul proprietății funciare nu îl mai am de mult timp. Uite, și casa asta care îmi place mult, mi-am dat seama că ar fi o oportunitate mare pe piață acum dacă aș vinde-o, așa că o pregătesc de vânzare. Am simțul proprietății la altceva. De exemplu, pentru colecția mea de viniluri. Am peste 500 de viniluri și nu las pe nimeni să pună mâna pe ele. Până acum ceva vreme a fost la fel și cu cărțile.

Probabil că tu știi mai bine decât alții că spațiul, pe lângă cele trei dimensiuni, are o nouă dimensiune – virtualul. Cum te raportezi la casa ta virtuală?

Pentru mine casa virtuală e brandul personal, amprenta digitală, construită corect. Multă lume zice că pagina de Facebook e casa lor virtuală. Păi, nu e așa. Când ai dat „I agree” pe Facebook, ai acceptat că domnul Zuckerberg poate să îți șteargă oricând vrea el pagina. Atunci care e casa? E ca și cum închiriezi o casă pe care proprietarul vrea să o vândă mâine. Brandul personal e în așa fel clădit încât atunci când se întâmplă ceva să nu mă poată da nimeni afară din mintea oamenilor. Asta e adevărata casă virtuală.

Cum ți-ai construit corect această casă virtuală?

Brandul meu personal l-am construit cu două obiective. Obiectivul de business, a fost să aduc cât mai multe lead-uri, afaceri, contracte, la Kooperativa 2.0 și a funcționat. Obiectivul meu personal e ca atunci când îmi ating obiectivul meu de business să trăiesc cât mai bine cu putință în viața mea. Am niște limite. Eu nu aș putea trăi niciodată dacă aș face o campanie ca influencer la țigări sau la arme. Sau nu pot să fiu ridicol. Să trăiesc eu bine în viața mea înseamnă inclusiv să nu trăiesc prea mult în digital.

Se vorbește mult despre realitate virtuală. Mie mi s-a părut mereu o dihotomie. Tu ce părere ai?

Realitatea virtuală e ca sexul la liceeni – toată lumea vorbește, dar nimeni nu face. Discuția e dublă. Multă lume înțelege realitatea virtuală ca pe o percepție a schizofreniei din social media, sunt persoane care se cred Tarzan și Chuck Norris când sunt online și în viața reală sunt preș. Pe de altă parte, acum e nebunia cu Facebook, care vrea să facă Meta și să se transforme în Metavers, care e adevărata realitate virtuală. Adică ceea ce, din punctul meu de vedere, o să fie un experiment la scară planetară și care ori o să ne ajute foarte tare, ori o să ne ducă de râpă ca specie. Dacă până acum cu un singur avatar și cu protecția unui anonimat tu puteai să fii Tarzan, gândește-te că acum poți alege să ai superputeri, poți fi ca în jocuri. E un mare, mare pericol. Sper doar ca legislația să țină pasul cu tot ce înseamnă realitatea virtuală.

Legislația națională sau internațională?

Facebook sau Meta amenință că o să scoată Facebook și Instagram din Europa pentru că nu le convine GDPR-ul. GDPR-ul care, oricât de ciudate și greu de aplicat ar avea procedurile, ca filosofie, e o armă de protecție împotriva marilor giganți. Marele nostru noroc istoric, după ce ne-au cucerit romanii, a fost că am intrat în UE și în NATO. Și atunci se gândesc deștepții de la Comisia Europeană la ceva, iar noi aplicăm. Ideea e că nu trebuie să ne gândim noi foarte tare, pentru că nici nu am avea cu cine, pentru că nu am fi în stare.

Petreci mai mult timp online sau off-line? Cum menții echilibrul?

M-am monitorizat timp de 30 zile. Foarte greu exercițiul. Îți trebuie o disciplină foarte mare ca să te monitorizezi cum trebuie, la minut. Am calculat câtă muzică am ascultat, câte filme am văzut, cât am răspuns la mail-uri și mesaje, cât am stat în social media, cât am citit. Lumea spune că sunt un monstru al time management-ului, că sunt foarte eficient. Reușesc asta pentru că mă antrenez să muncesc cât mai puțin. Să fii eficient asta înseamnă pentru mine, să muncești cât mai puțin și să obții pe unitate de timp cât mai multe beneficii. De exemplu, citesc cărți, multe cărți. Singura modalitate a mea de a nu fi prost a fost să citesc cărți. Dar trebuie să și înțelegi ceva din cărți, că dacă citești fără să aplici ceva din ce citești, e degeaba. M-am dezabonat de la multe newslettere și am decis că surse de informare sunt doar cinci. Am calculat și am câștigat 90 minute zilnic. O altă concluzie e să nu mă mai uit la filme. Partea de social media și de răspuns la mail-uri e puțină raportat la toate celelalte activități. În medie, pe telefon, petrec cam o oră și 20 de minute zilnic. Pe telefon, nu în social media. În apeluri sunt foarte scurt, nu stau la povești decât la bere. Dacă nu are lumea screen time pe telefon să își instaleze, e aur curat.

Te-ai gândit vreodată sa fii nomad digital?

Am călătorit și eu cu munca când eram mai tânăr. Mă duceam ca influencer, în destinații, dar de acolo trebuie să stai, să te gândești, să faci poze. De multă vreme nu mai fac asta. Orice călătorie înseamnă pentru mine pur și simplu plăcere. Dacă mă duc undeva și îmi face plăcere, nu pot să muncesc. Adică pot, dar nu mai vreau. Ăsta e marele meu câștig din ultimii ani, de când sunt antreprenor și m-am înconjurat de oameni care sunt mult mai buni decât mine – pot să spun: nu vreau să fac asta.

Unul dintre oamenii cu care am vorbit pentru acest material mi-a spus că el a călătorit în peste 100 țări și ar putea numi vreo 7 dintre ele acasă. Tu ești delocalizat. Prin esența meseriei tale, poți fi in 100 de țări simultan, cât alții călătoresc într-o viață sau niciodată. Îți dă asta o superputere?

Meseria asta pot să mi-o fac de oriunde în niște limite. Pentru că una e meseria de digital și alta e meseria de antreprenor. Delocalizarea este super ok, dar poți să pleci de lângă prieteni? Eu nu pot, am nevoie de ai mei cu care să beau o bere. Superputerea mi se pare exact asta, să ai 5 prieteni pe care să te poți baza toată viața. Pentru că pe ăștia 5 contezi, dacă îi ai și pe ei. Nu pe milioanele de like-uri pe care le strângi în social media. Să ai 2 milioane de followers e un stres, nu un câștig. Din cei 2 milioane 2 mii te înjură, 10.000 vor ceva de la tine și restul sunt indiferenți. Deci adevărata putere tot la noi, ca oameni, se rezumă.

Se vorbește din ce în ce mai mult de hacktivism şi ne înconjurăm de sentimentul ca suntem supravegheați. Mai crezi în intimitatea unei case acolo unde există telefon mobil, laptop și alte gadgeturi?

E foarte periculoasă lumea asta. Eu am făcut anul trecut o serie întreagă de interviuri și articole pe blog împreună cu cei de la Bitdefender. Eu știam în mare despre cât de periculoasă e lumea asta, dar nu am crezut că e așa de nașpa. Lumea crede că e spionată prin camera de la laptop, de exemplu. Specialiștii în informatică râd la astfel de afirmații. Că nu stă nimeni să spioneze pe nimeni când e în pijamale în casă. Doar să ne gândim la ce înseamnă zona de Internet of things, chestii inteligente. Suntem într-o lume îngrozitor de complicată. Câți dintre cei care citesc ce scriem noi aici știu că dacă au un frigider inteligent, un hacker poate să intre prin frigiderul ăla la router și să le facă take over la toată aparatura din casă? Există mentalitatea că nu poți să virusezi telefonul mobil. Cum să nu? Poți să îl virusezi în draci! Există aplicații care îți intră pe telefonul mobil, au soft-uri ascunse și atunci când folosești tastatura cu sunet, ele îți citesc parole și date din ceea ce tu tastezi.
Criptomonedele, de exemplu, prin apariția lor a dus la explozia Ransomware. El funcționează așa: îți blochează calculatorul și nu te mai lasă să îl accesezi decât dacă îți dă tot el o cheie, pentru care trebuie să plătești. Lumea e preocupată că se uită cineva la pozele din laptop, dar nu e deloc asta ideea. Contează doar dacă conținutul pe care îl ai în laptop e suficient de mult pentru tine încât să plătești suma aia. Ei au soft-uri care scanează documentele și datele din calculator și estimează cât valorează ele. Hackerii nu au nicio treabă cu tine, ca persoană, decât dacă ești Bill Gates. Soft-urile astea au boți. Ei trimit boți în toată lumea și unde depistează vulnerabilități și totul se întâmplă automat. În pandemie, niște hacker i au depistat vulnerabilități la un spital și le-au blocat toate serverele. Iar când și-au dat seama că e vorba de un spital, le-au deblocat serverele și și-au cerut scuze. Pe de altă parte, cu două-trei click-uri poți să faci orice, doar dacă poți. Nu e așa ușor să faci hacking.

Programul și condițiile de muncă se reinventează. Poți munci oricât vrei, în orice atmosferă relaxantă, rezultatele contează. Cum influențează confortul randamentul?

Am angajat în perioada pandemiei un office manager. E acea persoană care se ocupă de tot ce e nevoie la sediul firmei. Am primit următoarea întrebare: nu se poate și remote? Cum să răspund la asta? De aici am dedus că multă lume nu își dă seama cum stă treaba cu remote-ul. Atunci când lucrez remote, accentul e pe muncă, întâi muncești și apoi muncești remote. Multă lume crede că e boierie, dar cine fentează angajatorul se fentează pe el, pentru că e un mod de a gândi pe care îl aplici în tot ce faci în viață. Dacă gândești în combinații, șmechereli, învârteli, te trezești într-o zi că toată viața ta pute. O grămadă de business-uri în perioada asta au murit din cauza unei astfel de mentalități din partea angajaților.

Ești de acord cu afirmația mea: „intimitatea a devenit conținut”?

Până unde merg lucrurile? Dacă îți pui cana de cafea pe Facebook nu îți pui și prăjitura? Limitările morale le dă fiecare comunitate în parte. Noi, ca societate, putem lucra cu limitările legale. Deja din ce în ce mai multe țări au interzis influencerilor să folosească Photoshop, tocmai ca să arate normalitatea.

Te provoc la un joc. Eu îți spun numele unor rețele sociale și tu le asociezi cu niște camere, clădiri sau locuri. Încercăm, dacă tot vorbim despre locuire?
Da, e fain.

Facebook.
Metrou.

TikTok.
Bamboo.

Instagram.
Vitrină de mall.

Twitter.
Locurile alea ilegale unde sunt multe afișe unul peste altul.

LinkedIn.
Muzeul de Artă.

Skype.
Dealul de pe care strigi la celălalt vecin.

Tinder.
Grădiniță.

 

Cristian China-Birta este consultant social media cu peste 500 de campanii la activ în digital marketing, blogger și speaker. Este manager asociat în agenția de comunicare integrată
Kooperativa 2.0.

Un comentariu la „Cristian China-Birta: „Oricât de aspirațional ai fi, îți trebuie să ai și un locușor al tău, să știi că baia e pe dreapta, că soarele intră pe un geam…””

  1. Pingback: Oameni - Case - Orașe. Dinamica utilizării spațiului public și a spațiului privat - Revista Cultura

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.