Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Genul autorilor de literatură

Genul autorilor de literatură

Perioada recentă a adus o consolidare puternică a autoarelor de literatură. În spațiul anglo-saxon, statisticile aparițiilor recente reflectă o egalitate de gen perfectă. Femeile depășesc puțin cota de 50%, reflectând ponderea lor reală în populație. În topurile de vânzări, în același spațiu cultural-geografic, ele domină clar piața literară. În Europa continentală inerția socială este mult mai mare, iar autoarele au, în general, o pondere de 1 din 3 scriitori. Aceeași cotă se menține și atunci când vorbim despre genul autorilor de literatură câștigători ai premiilor literare.

Scurtă istorie

Dacă toate artele au fost timp de secole dominate de bărbați, în literatură accesul femeilor a fost mai dificil decât în altele. Spre deosebire de artele performative – dans, teatru, operă, muzică, alte forme de spectacol –, în care femeile au fost integrate în urmă cu două-trei secole, cu roluri specifice, în artele componistice – inclusiv literatură – accesul lor a fost cu mult mai dificil. Două au fost piedicile majore: accesul la alfabetizare și accesul la nivelurile superioare de școlarizare. Acestora li se adăuga o puternică inerție socială. Chiar și când erau acceptate ca autori, femeilor li se rezerva o arie tematică restrictivă, cu teme „feminine” – sentimentalism și maternitate. Temele cu miză socială – inclusiv „condiția femeii” – erau rezervate autorilor-bărbați.

Genul autorilor de literatură în România

Nouă din zece scriitori din întreaga literatură română sunt bărbați. Doi din trei scriitori încă în activitate în România sunt bărbați. Cum s-a ajuns aici? Aceleași două plus una cauze: analfabetismul care a afectat în mult mai mare măsură femeile. Accesul dificil la educația superioară, care a afectat în mult mai mare măsură femeile. Plus inerția patriarhală a societății românești, din care izvorau primele două, dar și convingerea că locul femeilor în societate trebuie să fie unul domestic și de plan secund.

Cu doar o sută de ani în urmă

Analfabetismul a fost redus în țările dezvoltate, prin politici de stat, la sfârșitul secolului 19. În celelalte țări fenomenul a avansat gradual pe parcursul secolului 20. Chiar și astăzi, 17% din populația globului, inclusiv tineri sub 15 ani, rămâne analfabetă, iar diferența de gen încă este persistentă. În România, în 1905, doar 8% dintre femei erau știutoare de carte – față de 30% dintre bărbați. Generalizarea educației formale a redus analfabetismul la 40% în anii 1930 și la sub 2% în prezent, iar diferențele de gen au fost reduse treptat. Dar alfabetizarea a adus femeile în rândul cititorilor. Pentru a deveni autori, femeile au avut nevoie de echilibrarea accesului în învățământul superior. În 1930 doar 11% dintre absolvenții de învățământ superior din România erau femei. Abia în 1996 numărul studentelor l-a depășit pe cel al studenților, reflectând ponderea reală pe sexe a populației.

Ultimii cincizeci de ani

În mod formal, comunismul a promovat egalitatea de gen. Dar politicile de gen au fost în plan secund. În prim-plan era ideologia de clasă. Adesea, politicile de gen s-au pierdut printre celelalte poncife ideologice, iar impactul lor a fost relativ superficial în domeniile creative. În realitatea de zi cu zi, comunismul a adus o consolidare a unui patriarhat rudimentar, omniprezent sub spoiala de sloganuri care proclamau egalitatea. Cu excepții notabile, literatura produsă de femei în perioada comunistă a fost redusă la teme minore, care erau socialmente rezervate femeilor.

Abia generațiile născute după anii 1950-60 au început să echilibreze statisticile. Ultimele două decenii au adus pe piața literară autoare cu o operă mult mai complexă, cu o amprentă majoră în evaluările criticii și ale publicului, deopotrivă. Pentru generațiile de după 1990, scriitoarele tind să devină preponderente și probabil în deceniile următoare politicile de gen vor viza activarea literară a autorilor de sex masculin.

România. Principalii indicatori

În rândul tinerilor, un studiu Culturadata din 2018 arată că două din trei persoane care scriu literatură sunt fete. Pentru cărțile nou-apărute, un studiu-spot realizat de revista Cultura pentru acest articol a constat că ponderea scriitoarelor tinde spre 40%, în condițiile în care cele mai active generații sunt cele născute în anii 1960-70, încă dominate de bărbați. Conform aceleași cercetări, în topul vânzărilor scriitorii-bărbați dețin 64,5% din piață. Datele sunt puternic influențate de faptul că generațiile de dinainte de 1950, ale căror cărți încă au o pondere importantă din piață, erau aproape în întregime masculine.

Analizând lista celor mai relevanți scriitori români din toate timpurile, femeile au o pondere de 8%. Atunci când restrângem universul cercetării la autorii în activitate, ponderea lor crește la 35%. Critica reacționează și ea cu destulă inerție la ascensiunea autoarelor. Premiile literare au fost câștigate doar în 16% din cazuri de femei. Pentru poezie, procentul urcă la 37%. Alte liste de autori consacrați plasează femeile sub 10% din totalul autorilor. În aceste condiții, apariția Premiilor Sofia Nădejde, rezervate femeilor, vine să compenseze un evident deficit de receptare critică.

Marile premii și genul autorilor de literatură

Piața americană este cea mai bine dezvoltată piață de carte. Încă de la începuturi, ea a produs autoare remarcabile, atât în proză, cât și în teatru și poezie. Înființate cu 100 de ani în urmă, Premiile Pulitzer au recompensat, la primele ediții, un număr important de scriitoare. Paradoxal, în anii 1950, în plină ascensiune a discursului feminist, premiile Pulitzer pentru discipline literare au fost acordate aproape exclusiv bărbaților. Din anii 1980 s-a restabilit un relativ echilibru. În toată istoria acestor premii, femeile reprezintă circa un sfert dintre câștigători. În cazul edițiilor de după 2000, ponderea lor urcă spre o treime.

Piața americană de carte a influențat întreaga literatură anglo-saxonă. Premiile Booker, care se acordă pentru literatura scrisă în limba engleză, excluzând traducerile, au fost înființate în 1969. 34% dintre câștigători sunt femei. Procentul s-a schimbat cu doar 2%, urcând la 36%, în edițiile de după anul 2000.

Cele mai importante premii literare rămân Premiile Nobel. Primul Nobel pentru literatură a fost acordat în 1901. Prima femeie care a câștigat premiul a fost Selma Lagerlöf, în 1909. Al doilea premiu acordat unei femei a fost în 1926. În întreaga istorie a acestor premii, femeile l-au câștigat în doar 14% din cazuri. În anii de după 2000, procentul este de 34%.

Dintre piețele de carte dezvoltate, cea mai masculinizată este cea franceză. În cazul cărților nou-apărute, ponderea autorilor bărbați este de peste 66%. În vânzări, ponderea lor scade, dar se menține semnificativ peste 50%. Premiile Goncourt reflectă și ele acest specific al pieței. În întreaga istorie a acestor premii, ele au fost câștigate de femei doar în 9,3% din cazuri. O relativă ascensiune a scriitoarelor este evidentă și în Franța în ultimele decenii, dar chiar și după 2000 procentajul câștigătoarelor Goncourt este sub 15%. Pentru a crește reprezentativitatea acestor premii, din anii 1960 se acordă premii pentru poezie și pentru nuvelă, iar din 2009 pentru primul roman. În aceste categorii speciale, femeile au câștigat în 13% din cazuri premiul pentru poezie și în 40% din cazuri premiul pentru primul roman.

Precizare

Întreaga statistică a fost realizată ținând cont de genul aparent al autorilor. În cazul celor care își asumă un alt gen decât cel aparent, datele sunt parțiale și nu permit extrapolarea unor concluzii pertinente.

Un comentariu la „Genul autorilor de literatură”

  1. Pingback: Cât de tânără sau de matură este literatura? (I) Cât de tineri sunt autorii? - Revista Cultura

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.