Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Gabriela Timiș Sinevici: „Nu putem trăi departe de natură”

Gabriela Timiș Sinevici: „Nu putem trăi departe de natură”

| Interviu realizat de Corina Taraș-Lungu |

Aveți un complex de căsuțe în copaci sau pe platforme, în satul Peșteana, jud. Hunedoara. Care este povestea din spatele proiectului?

Povestea este destul de lungă. Avem un retreat cu 2 cabane din bușteni și 2 căsuțe în copac. Povestea din spatele proiectului este strâns legată de povestea noastră. Eu de mică am trăit în Irlanda, am studiat Design Interior și Arhitectură de Interior în Dublin și am locuit împreună cu familia acolo până în 2016, când m-am reîntâlnit cu Rareș. Noi mai fuseserăm împreună și cu 5 ani în urmă. Rareș, în toți acești ani, a călătorit în peste 65 de țări și a parcurs peste 25.000 km cu bicicleta. Avea deja una dintre cabane construită și o închiria în timpul anului când pleca în călătorii. Venea să stea verile la Peșteana pentru că mereu a fost legat de pământul de aici și de locul unde și-a petrecut copilăria. Călătorind, a acumulat o mulțime de cunoștințe și experiențe, iar când am decis să ne reîntâlnim, în 2016, și să ne stabilim la Peșteana, am folosit cunoștințele noastre pentru proiectul care, mai târziu, a devenit Transylvania Log Cabins. Nu a fost nimic planificat, doar am făcut anumite alegeri pentru a continua ceea ce Rareș începuse deja, pentru a ne asigura un venit din care să investim tot aici, să restaurăm casele bătrânești și să putem fi împreună.

Ați călătorit mult și ați „testat” alte culturi. Aveți sentimentul că aparțineți unui loc anume?

Când stau o perioada mai lungă în România mă cuprinde un dor să merg o perioadă în Irlanda, să stau cu familia și prietenii. Îmi lipsește uneori mâncarea și tot ce ține de cultura irlandeză. Când sunt în Irlanda și stau și acolo o perioadă mai lungă, abia aștept să mă întorc acasă în România. Cu siguranță avem nevoie să aparținem unui loc, cred că este o nevoie umană profundă. Mă împart cumva între două lumi, dar, până la urmă, acasă este locul unde te simți cel mai bine, iar eu mă simt excelent și aici, și în Irlanda.

Ce caută oamenii care ajung la voi?

Majoritatea oamenilor care ne calcă pragul și cărora le suntem recunoscători sunt oameni care vin pentru că citesc sau aud despre noi și vor să experimenteze o altfel de cazare decât până acum. În principiu, vin pentru intimitate și liniște, unii chiar vin să lucreze online de aici. Căsuțele sunt pe o proprietate de un hectar și ceva, izolate, iar alegerea este întotdeauna a lor dacă doresc să interacționeze cu alte persoane sau nu.

Deși sunt niște căsuțe suspendate, ele sunt amenajate cu mult bun gust și confort. Cine le-a proiectat și ce principii de proiectare ați urmărit?

Vă mulțumim pentru complimente! De construirea cabanei care se află pe deal, Heaven’s Cabin, s-a ocupat o firmă specializată în construcții cu bușteni din lemn din Harghita, aceeași firmă care a construit și prima cabană, cea din curte. Heaven’s Cabin este proiectată de mine împreună cu Rareș care m-a ghidat în direcția aceasta, exprimându-și dorința în ceea ce privește design-ul.
Celelalte două, cele în copaci, sunt proiectate și construite de noi, în totalitate. Ca principii de proiectare am urmărit să creăm spații care să ne încânte vizual și să se integreze în peisaj, cu dorința să folosim lemnul și materiale reciclabile sau recondiționate. Cu toate acestea, le-am combinat cu finisaje moderne, mobilier nou și vechi, pentru a echilibra în întregime design-ul. În principiu, creăm și construim un spațiu care să ne placă și să ne încânte pe noi în primul rând.

Din ce în ce mai mult contează pentru cei care se mută undeva sau care doar călătoresc, priveliștea. Ne reîntoarcem, ușor-ușor, la ideea de relaxare în natură? Ce credeți?

Cred că întotdeauna a contat priveliștea, doar că oamenii în timp își schimbă prioritățile. Sunt două aspecte importante… într-o lume digitală în care trăim, priveliștea este foarte importantă pentru imagine și starea de bine, celălalt aspect fiind căutarea relaxării în natură, cât mai departe de agitația și stresul orașului. Oamenii realizează că nu putem trăi departe de natură.

Din review-uri am văzut constant aprecierea cum că aceste căsuțe beneficiază de un spațiu destul de mic, deci au intimitate. Sentimentul de intimitate este legat de suprafața unei camere sau este vorba și de altceva aici?

Sentimentul de intimitate cred că este reflectat de spațiile mici, așadar cozy, prin mărimea lor și design-ul fiecărei căsuțe, dar intimitatea este văzută și din alt unghi. Deși sunt amplasate pe aceeași proprietate, sunt destul de departe una de cealaltă încât te poți bucura din plin de intimitate.

Gabriela și Rareș Timiș Sinevici sunt proprietarii Transylvania Log Cabins, un complex cu căsuțe suspendate în copaci sau pe platforme din localitatea Peșteana, județul Hunedoara, într-o depresiune aflată la confluența Munților Apuseni cu Munții Retezat.

Un comentariu la „Gabriela Timiș Sinevici: „Nu putem trăi departe de natură””

  1. Pingback: Oameni - Case - Orașe. Dinamica utilizării spațiului public și a spațiului privat - Revista Cultura

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.