Festivalul Internațional de Animație Gulliver Teatrul pentru Copii și Tineret Gulliver din Galați
Eveniment internațional de teatru pentru toate vârstele, cuprinzând spectacole şi activități dedicate atât copiilor, cât şi tinerilor şi adulţilor, festivalul din acest an a găzduit 23 de spectacole, printre care producții din Israel și Ungaria, o secțiune outdoor care a inclus ateliere de creaţie, activităţi de animaţie în aer liber și spectacole tip happening etc. și o secțiune de dezbateri și conferințe pe teme adiacente artelor spectacolului.
On topic cu Eduard Șișu,
directorul Festivalului Internațional de Animație Gulliver
și manager al Teatrului pentru Copii și Tineret Gulliver din Galați
S-a încheiat cea de-a XXX-a ediție a Festivalului Gulliver. Cum a fost, din perspectiva directorului?
Nici nu am avut timp să facem o analiză detaliată. În mod subiectiv, pentru că anul acesta a fost a zecea ediție de care mă ocup și festivalul e ca un copil pentru mine, eu cred că suntem pe drumul cel bun. Cred că e cel mai longeviv festival de gen din țară, care și are și o componentă competitivă pe care încercăm să o menținem.
În 2014, când l-am preluat, festivalul avea o formă mai simplă, era organizat de Teatrul de Păpuși și avea loc în lunile octombrie-noiembrie. Atunci am început să îi facem câteva upgrade-uri, introducând spectacolele de seară în program, cele pentru întreaga familie și pentru tineret. Îmi aduc aminte că în acel an am adus un spectacol foarte bun de la teatrul Godot, „Bullets over Lipscani”. În 2015 am trecut pe formatul nou, cel pe care mi l-am dorit, cu spectacole pentru adulți, adolescenți și care integra partea de autor. Rebranduirea festivalului a implicat și mutarea lui în luna mai. Toate activitățile outdoor au fost până acum în Grădina Publică. Când le-am introdus am inovat cumva, nu se mai făceau genul ăsta de activități în aer liber, iar oamenii au avut ocazia să înțeleagă că un parc e foarte ofertant din punctul ăsta de vedere. Ulterior, Grădina Publică a devenit spațiul principal unde se organizeză evenimente în oraș. Îmi place să cred că atunci am lansat moda asta a regândirii spațiilor publice, care pot găzdui multe alte activități pe lângă cele de promenadă. Anul acesta am mutat activitățile într-o locație nouă, într-un parc care a trecut printr-un proces de modernizare, Parcul Carol sau fostul Parc CFR. El a fost refăcut cu bani europeni, ca multe alte locuri din oraș și am considerat că este un spațiu propice pentru festival, foarte aerisit, cu un lac artificial. Nu credeam că impactul o să fie atât de mare din primul an în noua locație, dar succesul a fost enorm.
Ați avut și spectacole internaționale invitate, din Israel și Ungaria. Cum a fost relația cu echipele lor?
Am adus în fiecare an spectacole care să îi ajute pe oameni să înțeleagă teatrul. Mai nou, aducem spectacole de păpuși pentru adulți, un gen subdezvoltat în România și, mai ales, în Galați. Am adus anul acesta 2 spectacole, din Israel și din Ungaria. Cu Israel avem o relație de lungă durată. Am și fost acolo la un târg de spectacole. Avem o relație foarte bună cu Ambasada Statului Israel, care ne-a ajutat mereu să aducem trupe de acolo; de fiecare dată când au venit au și câștigat premii, pentru că au producții foarte bune. Invitații de anul acesta au fost pentru al doilea an în Galați, cu „Don’t poke the bear”, care e chiar inspirat de un caz din România, cu un urs de la Zărnești. Mesajul spectacolului e foarte bun, dar se adresează mai mult adulților decât copiilor, e despre cum ne situăm noi în lumea asta și în relația om-animal. „Bench-time stories” din Ungaria iarăși a fost un spectacol pentru adulți, cu marionete, a luat chiar Premiul Special al Juriului. Ne-am asumat acest risc, de a propune în această ediție un program care e primit cu rețineri de către public. Tocmai pentru că ne dorim să ajungem să facem și genul acesta de producții. Sper să nu epuizăm resursele și ideile, pentru că vrem mereu să facem ceva nou.
Cum evoluează publicul în raport cu dinamica festivalului?
Evoluează. Noi încercăm să oferim mai multe variante în zona asta culturală. De asta ne-am și transformat din Teatrul de Păpuși în Teatru de Copii și Tineret. În mentalul colectiv încă suntem percepuți ca un teatru de păpuși, dar încercăm să creștem. Din 2018 programul nostru se adresează, clar, întregii familii. Am continuat să avem spectacolele clasice cu păpuși, adăugând spectacole de adolescenși, pre-adolescenți. Avem spectacole de succes, „Harap Alb”, „Alice in Wonderland”, care au prins la public. Conceptul a pornit tot de la spectatori, pentru că duminică dimineața, când era principala zi de spectacol a noastră, veneau o mulțime de copii împreună cu părinții și bunicii. Așa că ni s-a părut oportun să facem spectacole care să satisfacă pe toată lumea, iar adulții să nu mai fie doar niște însoțitori, ci niște spectatori. Încercăm să fidelizăm publicul. Din 2017 am importat modelul spectacolelor pentru 0-3 ani din Israel, unde educația teatrală pornește timpuriu. Întâi au început să preia acest model colegii noștri de la Teatrul „Ion Creangă”. Am dorit să încercăm și noi conceptul și am realizat spectacolul „De mână cu tine”, cu o temă legată de fricile copiilor.
Anul acesta avem în producție un musical pentru întreaga familie, care sper să aibă premiera la începutul stagiunii următoare. Se numește „Păhărelul cu nectar” și este un text scris de Bartolomeu Anania, pe vremea când era tânăr.
Ați avut, anul acesta, prima nominalizare la UNITER pentru „Alice in Wonderland”. Ce a însemnat ea?
E o confirmare a ceea ce se întâmplă, ca fenomen, la Galați. M-am bucurat foarte mult pentru echipă, pentru că este un spectacol cu aproape toată echipa teatrului în spate, atât actorii, cât și department tehnic. E un angrenaj în care fiecare rotiță este importantă pentru că totul se întâmplă live, de la muzică la mișcare scenică. Cei mai mulți din distribuție sunt tineri, iar nominalizarea îi ajută să evolueze. Cei care au mai multă experiență au primit la rândul lor o confirmare. E frumos să vezi că munca pe care o faci este răsplătită, chiar și printr-o simplă nominalizare. Această recunoaștere din partea breslei e o dovadă că drumul pe care l-am ales e bun. Am reușit să încheg de-a lungul timpului o trupă foarte bună, care, în următorii 10 ani o să facă o figură frumoasă pe scena teatrală românească. Strategia mea a fost de a reîntineri trupa. Slavă Domnului, am reușit să aduc cei mai buni actori din generațiile care terminau în anii trecuți și care să aibă mai multe valențe actoricești, care să știe să cânte, vocal și la un instrument muzical. În spectacolele noastre se cântă frecvent la chitară, la oculele. În ziua de astăzi, dacă ești un actor cu multe valențe ești și distribuit, iar teatrul va avea mai multe posibilități să facă ce își dorește. Noi am reușit să avem un repertoriu cât mai ofertant și divers datorită lor Unii sunt păpușari, alții dansează, cu alții facem musical-uri. Am o trupă de care sunt mândru și despre care se va vorbi. L-am adus pe Adi Nour, l-am preluat organic, fiind și gălățean. El are o experiență foarte mare, e un profesionist desăvârșit, iar toți ceilalți tineri au avut un reper important lucrând cu el. E o șansă pentru ei să crească alături de Adi.
Eforturi concentrate de promovare, o interfață nouă a site-ului, un podcast, un nou visual… Așadar, o întreagă strategie de comunicare?
Din ciclul „sunt bun, dar trebuie să se știe”, e necesar să ai o promovare consistentă. E lumea în care trăim. Am mers în stradă înainte de festival, ca în fiecare an, pentru a-l promova. Acum a fost în aceeași perioadă cu campania electorală și lumea ne întreba de la ce partid suntem. Avem o abordare directă și în școli și licee, unde e o mare parte din publicul nostru. Dar e necesar să apelăm și la Facebook, Instagram, chiar dacă ele sunt concurența noastră neloială. Ne încăpățânăm totuși să nu avem postări sponsorizate, mergem pe modelul clasic.
Podcast-ul e o altă formă de prezentare a tot ceea ce facem noi aici. O să mai avem un episod în curând. Primele episoade au fost despre noi și activitatea noastră, dar în viitor vrem să avem invitați care să vorbească despre subiecte despre care nu se discută foarte mult, ca bullying-ul, problemele dintre părinți și copii și altele.
Vă preocupă intervenția educațională în comunitatea spectatorilor?
Înainte de spectacole, am invitat oameni din diferite domenii care să vorbească pe scurt cu copiii și părinții: psihologi, stomatologi, oameni de la SMURD, nutriționiști. Am avut discuții după spectacole, dialoguri între actori și copii. Podcast-ul e și el o astfel de inițiativă, unde vrem să dezbatem subiecte delicate, dar actuale și necesare.
Discutăm deja despre un nou sediul pentru Teatrul pentru copii si tineret?
Nici nu mai putem să jucăm pe o scenă mică. Noi avem acum toate spectacolele adaptate pentru o scenă mare, care implică mijloace moderne, cu mapping, videoproiecții. Avem și spectacol de teatru 3D. Trebuie să ținem pasul cu ce se întâmplă în jurul nostru, pentru că, pe lângă toate celelalte concurențe, există și concurența Disney, Pixar. După un an de zile am realizat împreună cu administrația locală un plan frumos, la fostul Cinematograf „Țiglina”. O să plecăm din clădirea Teatrului Dramatic pentru că și el va intra în reabilitare. Timp de vreo doi ani, ambele instituții vor fi într-o reconstrucție. Orașul Galați o să aibă două spații culturale nou-nouțe și un al treilea spațiu, un centru multicultural, care va fi construit într-un fost hangar de aviație. Pentru că oamenii au nevoie. Și nu doar de Festivalul Gulliver, ci și de Festivalul de Jazz, de Festivalul de Comedie și de multe alte evenimente, care deja există sau care vor fi initiate.
Interviu realizat de Corina Taraș-Lungu