Revista Cultura a încercat să afle de la criticii și jurnaliștii conectați cu diferitele arii de expresie artistică și culturală care au fost cele mai importante momente ale anului 2023 și ce tendințe înregistrează creația autohtonă. Mulțumim celor care au răspuns întrebărilor noastre.
Diana Popescu:
Previzibil, meritat și inevitabil. Timișoara, Capitală Europeană a Culturii
Un an care a mutat centrul atenției dinspre București către vestul țării. Un maraton de întâmplări artistice memorabile, expoziții-eveniment, staruri mondiale, spectacole care au depășit cu mult „norma locului”. Am asistat la veritabile pelerinaje la Timișoara: pentru Brauner și Brâncuși, pentru Jeremy Irons la Operă; pentru expozițiile colective de la Kunsthalle sau Comenduirea Garnizoanei, sau The Night-Art Festival, care a adus în discuție viața nocturnă a orașului și oportunitățile ei încă neexplorate. Atâta artă pe metru pătrat e ceva „nefiresc” pentru o urbe de provincie. Dar un nefiresc favorabil, dezirabil, lăudabil, cu care te-ai putea lesne obișnui. După atâtea episoade artistice care au (re)animat Timișoara, s-a creat o așteptare, s-a educat intensiv publicul din oraș, au apărut anumite pretenții. E important să vedem, însă, ce se va întâmpla din 2024 încolo. Pentru că fondurile destinate un eveniment precum cel de anul trecut sunt de categoria „o dată-n viață”. Dacă Timișoara va reveni la „relaxarea” culturală de dinainte, dacă nu se va pune un soi de presiune pe decidenții din domeniu, un titlu de Capitală Europeană a Culturii rămâne doar un soi de decorație. Sau chiar mai puțin de-atât: o broșă.
„Efectul Picasso” la MARe
La jumătate de veac distanță, dispariția acestui supererou al artei de secol XX a fost marcată în 8 țări, prin 42 de expoziții. Bucureștiul s-a aliniat acestui “trend” printr-o expoziție atipică: pe jumătate dedicată ultracelebrului Picasso, pe jumătate cu reflectoarele pe arta neaoșă. Fiindcă Picaso a fost pus în relație cu zeci de creatori români – inspirați, motivați, “bântuiți” de el. (Surpriză: din lucrările titularului a rezultat, în repetate rânduri, câ el însuși s-a inspirat de la alții. De-ai noștri și nu numai). O expoziție cu multe fire de urmărit, de deznodat, de împletit în noi țesături. Care a stârnit curiozitate și buzz, și a adus la MARe nu doar vizitatorii tradiționali, ci și public nou. Pentru că, recunoaștem sau nu, chiar și promovarea culturii se face cu vedete. (Picasso e mereu o locomotivâ care nu dă rateuri). Iar miza e clară. Dacă dintre consumatorii de ocazie, care au trecut pragul unui muzeu doar pentru că un anumit nume le-a sunat cunoscut (sau fiindcă devenise cool să spui c-ai fost acolo) măcar 10% revin, e un câștig. Pentru acel muzeu și pentru oricare altul, de care nu se vor mai ține la distanță. Celălalt câștig e că oamenii au venit, în număr atât de mare, la un eveniment la care biletul a costat 100 de lei. Poate suntem pe cale să demontăm mitul că românul se înghesuie la expoziții doar de Noaptea Muzeelor, când e gratis.
Fenomenul „Sold-out” în teatre
Bilete epuizate în câteva minute de la punerea lor în vânzare sună a vis frumos pentru orice regizor sau actor. Dar ne găsim în cea mai bună dintre lumile teatrale posibile, dacă e să judecăm după cererea uriașă pe care o înregistrează diverse spectacole. Deocamdată, epicentrul freneziei pare să fie Bucureștiul, însă e de așteptat să asistăm la o „epidemie”, de vreme ce creatorii de succes migrează de la un teatru la altul, de la un oraș la altul, montând dincolo de restricțiile statutului de angajat. Colaborările le permit oamenilor de teatru să fie fluizi și asumați, să propună exact textele în care au încredere, le asigură mobilitate și creativitate. Evident, primul nume care-ți vine în minte este Radu Afrim. La spectacolele lui e, deja, banal să nu găsești bilete, dacă ai clipit după ce s-a dat drumul la vânzarea online. Dar li se mai întâmplă și altora (și, firește, nu vorbim aici despre pura întâmplare): e cazul lui Chris Simion, a cărei montare cu „Oscar și tanti Roz” e vânată, deja, de 14 ani. Dar ceva similar se petrece cu mult mai recentul său spectacol „Nora”, intrat în repertoriul TNB la finalului lui 2023. La Teatrul Metropolis, „Cine l-a ucis pe tata?”, în regia Andrei Măjeri, e vândut pentru următoarele 9 reprezentații, până la jumătatea lui iunie. E de presupus că următoarele bilete disponibile vor apărea abia în stagiunea din toamnă. România în care vom asista la „bătaie” pe bilete în fiecare mare centru urban (ba și în orașele mai mici, dar cu ambiții serioase) va fi o Românie mai educată decât cea din discursurile politice.
credit foto Diana Popescu: Alex Domnișoru