Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Despre viitorul supremației americane

Despre viitorul supremației americane

Apariție editorială: „Marea Strategie – arta de a crea putere. Dezbateri curente privind Marea Strategie americană” de Iulia Moise

Cartea de față aduce cu sine o perspectivă particulară în spațiul autohton în ceea ce privește explicarea comportamentului strategic al statelor pe scena internațională, printr-o abordare la confluența domeniului relații internaționale cu cel al studiilor strategice și de politică externă.

Fără a avea ambiția de a propune o nouă teorie, demersul științific se situează la granița mai multor curente de gândire și construiește, pe baza lor, o modalitate originală de a înțelege comportamentele strategice ale actorilor, prin prisma variabilelor care influențează calculul strategic, îmbinând aspecte structuraliste cu noțiuni identitare.

Caracterul de noutate este dat de faptul că lucrarea se înscrie printre puținele studii din spațiul de gândire strategică din țara noastră, care abordează în profunzime conceptul de „grand strategy”. Marea Strategie reprezintă un concept relativ puțin cunoscut în România. Caracterul de relevanță derivă din însăși tema supusă analizei, un subiect „la modă” și frecvent abordat în ultimii ani: viitorul supremației americane și necesitatea de reevaluare și recalibrare a priorităților strategice în acord cu noile realități geopolitice (reîntoarcerea la rivalitate sistemică pe baze ideologice).

marea strategie

Prima parte este dedicată unor eforturi explicative orientate către două direcții, surprinse în capitole distincte: clarificarea conceptului de Mare Strategie, respectiv explorarea modului în care se formează și evoluează comportamentele strategice ale statelor. Marea Strategie, înțeleasă ca un cadru de orientare a politicilor unui stat, pe baza unor obiective derivate dintr-o viziune strategică, are la bază o fină înțelegere a realităților internaționale, dar este în același timp modelată de interese și identități naționale.

A doua parte gravitează în jurul actorului selectat pentru studiul de caz, urmărind într-o primă fază să explice originile comportamentului Americii pe scena internațională, pentru ca mai apoi să încerce un demers predictiv cu privire la destinul puterii americane pe baza unor scenarii ajustate la evoluțiile globale. Din perspectiva studiului de caz, lucrarea reușește să surprindă dezbaterile curente din mediul academic şi de reflecție american cu privire viitorul Marii Strategii americane, încadrându-se în tendințele actuale ale cercetărilor din mediul academic internațional.

Autoarea demonstrează nu doar o bună cunoaștere a conceptelor fundamentale ci și abilități de gândire critică independentă pe baza cărora schițează studiul de caz dedicat Statelor Unite ale Americii.

Din perspectiva teoriei relațiilor internaționale, autoarea abordează rolul ideilor în modelarea tiparelor de comportament în sistemul internațional și atrage atenția asupra necesității de a acorda o atenție mărită rolului pe care identitatea îl joacă în modelarea comportamentului strategic al statelor. Marea Strategie a Americii apare, conform modelului enunțat, drept o rezultantă a interacțiunii dintre factori ideatici interni și forțe sistemice externe.

Cartea susține că în acest creuzet în care se regăsesc atât matricea identitară americană, al cărei fond excepționalist este aprofundat, cât și schimbările de putere de la nivel internațional, cu un accent deosebit plasat pe Rusia și China, se află cheia anticipării poziționării Americii în arhitectura sistemică globală.

Concluziile reiau ipotezele formulate în introducere, demonstrându-le și aprofundându-le pe baza argumentației oferite în cele două mari părți ale lucrării: înțelegerea comportamentului strategic al statelor ca rezultat al convergenței dintre forțele exterioare ce țin de natura sistemului internațional și cele interioare care sunt modelate de percepții și identități, respectiv sublinierea dilemei continuitate vs. schimbare cu privire la anticiparea poziționării Americii pe scena internațională.

Întregul demers este rafinat prin cursivitate și coerență, cu un efort de o complexitate analitică ridicată, cu un caracter interdisciplinar, bazat pe interpretarea unor elemente atât din teoria relațiilor internaționale cât și din studiile dedicate politicii externe, respectiv cele strategice.

În condițiile în care apetența pentru strategic și Mari Strategii din capitalele și centrele universitate din străinătate nu este prezentă la același nivel în peisajul autohton, în special în mediul politic, propunerea acestei perspective teoretice, cu valențe practice însă, contribuie la formarea unui fond de cunoaștere atât de necesar decidenților, profesioniștilor și cercetătorilor din România.

Ambasador  George Cristian Maior

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.