Desene mișcătoare. Dialoguri despre critică și cinema Andrei Gorzo, Mihai Iovănel Publicistică Editura Polirom
Volum nominalizat de Aurelian Giugăl:
În cele șase texte ale volumului, „prietenii între ei”, cum scria Iulian Bocai în Scena9, vorbesc admirativ de de trei regizori, doi critici de film și un scriitor ecranizat. Dialogul mustește de referințe cinematografice și nu numai. Pentru cei preocupați de cinema și critică, volumul este un must-read.
(fragment)
<<În 2002, când a fost lansat, Filantropica a creat mitologie (sub formî de folclor urban) așa cum înainte de 1990 o făsuseră filmele lui „Sergiu & co.” – care aveau la dispoziție un public relativ omogen care se număra în milioane de bilete vândute. Probabil e ultimul film postcomunist care a reușit asta – Noul Cinema Românesc a făcut-o și el, dar mai degrabă colectiv, sub forma unor clișee cu care este asociat (de pildă ciorba mâncată în bucătărie). Din Filantropica se citează până azi „mâna întinsă care nu spune o poveste”. Îmi amintesc senzația cu care l-am văzut în 2002, pumnul în plex pe care âl trimitea la adresa clasei de mijloc sau mai bine zis la adresa inexistenței acesteia – felul în care satiriza iluziile legate de o astfel de clasă, care în realitatea filmului apare ipostaziată fie de câinii vagabonzi din București comparați direct cu acea clasă de mijloc, fie de profesorul de liceu jucat de Mircea Diaconu, un ins cu aspirații intelectuale ce trăiește de pe o zi pe alta și nu reușește să se impună nu doar pe piața culturală (cartea lui nu interesează pe nimeni), dar nici măcar în fața elevilor sau în propria familie. Dar filmul revăzut acum n-are nicio subtilitate. Ideile și poantele scenaristice sunt ingenioase, dar tonul filmului este unul de pamflet caricatural ș circular (se pleacă de la premisa că n-avem clasă de mijloc și se ajunge tot acolo). Or, tonul ăsta vehement s-a istoricizat și nu prea mai funcționează la intensitatea la care dădea frisoane atunci când problemele pe care le semnala erau încă contemporane. >>
Premii și nominalizări: Premiul Observator Cultural Categoria Eseu/Publicistică
Revista Cultura realizează un catalog anual al celor mai importante momente care definesc tendințele în arta și gândirea românească. Pentru acestă primă ediție, selecția s-a bazat pe nominalizări făcute de critici și jurnaliști culturali și pe opțiunile redacției.
Sursele imaginilor și fragmentelor de text folosite aparțin autorilor, organizatorilor și distribuitorilor.