În anii de dinainte de 1989, apariția fiecărei cărți însemna, dincolo de travaliul creației, un lung șir de războaie cu cenzura. Și o tactică despre care Augustin Buzura a vorbit adesea: acel slalom printre cuvinte, sinonime și expresii, pentru ca manuscrisul să pară corectat după observațiile primite, în așa fel încât să poată trece de barierele cenzurii și să își continue drumul spre tipar. Relevant în acest sens este fragmentul de jurnal despre artificiile la care scriitorul a fost nevoit să recurgă pentru ca romanul „Orgolii” să vadă lumina tiparului.
Fragmente din jurnal, în care autorul explică schimbarea titlului din „Umbra nopții” în „Orgolii” (15 mai 1975):
„Refac, la cererea lui Gafița, Umbra nopții. Adică pun alte cuvinte în locul celor semnalate. Slavă Domnului că limba noastră e plină de sinonime. Dacă trece de Preda – cartea e salvată. Până la el însă, trebuie să murdăresc foi, să șterg și să scriu deasupra același lucru, să las impresia că am muncit. Asta e.”
„De fapt, Gafița are dreptate: „Pe ăștia nu-i interesează ideea, ci cuvântul. Cei mari nu citesc, însă, când primesc romanele, le frunzăresc și, dacă descoperă din întâmplare o frază dură, vreun cuvânt strident, o expresie care nu le convine, fac imediat reclamație: «Cum a putut să apară o asemenea carte?»”.
Plecând de la această observație îndreptățită, Aurel Martin mi-a atras atenția că eu greșesc la titluri: «Dacă ai fi avut alte titluri, ai fi scăpat de o parte din neplăceri!»
Alții mi-au atras atenția asupra titlurilor. Cine dracu’ mă pune să mă vâr unde-i fierbinte?”
- Stelian Blagoslov, omul care face din metal altceva decât a învățat la școală și acum vizează un festival de artă la Baia Mare - 12 decembrie 2022
- O perioadă în care cuvântul de ordine este „frica” - 27 iulie 2022
- Între Gogol și Buhnici… - 21 iulie 2022