Daniel Rocca Stoicea: „Lumea mă identifică cu versurile, muzica și tot ceea ce emit…”

| Un interviu realizat de Corina Taraș-Lungu |

„Am aflat că lumea se stinge și noi într-însa, pentru că nu ne udăm florile”

La 17 ani ai fondat FiRMA. Maturizarea ta se leagă de numele trupei. Uitându-te în urmă, cum te gândești la acești 25 de ani care s-au scurs?
Am călătorit cu atenție și am descoperit răspunsuri pe care le știam, dar sensuri și semnificații noi. Am întâlnit oameni diferiți, unii dintre ei minunați, care m-au întregit cu emoția lor. Au fost și multe clipe de neatenție, mai ales în plan personal. Am aflat că lumea se stinge și noi într-însa, pentru că nu ne udăm florile. Florile nostre albastre.

De multe ori descrii prezentul ca pe un haos, un labirint. Care este filosofia ta despre lumea în care trăiești și cum i-ai explica-o unui copil de 17 ani?
Fie că te naști inspirat sau devii prin intermediul educației, grație profesorilor ce îți sunt dăruiți, mai devreme sau mai târziu vei pătrunde adânc în Pădurea Adormită. Este codrul tău, dar nu și regulile tale. Te vei pierde, te vei lupta și vei invinge demoni mulți, cu câțiva vei face pace, cu unul sau doi te vei împrieteni…
Intenția inițială te va salva atunci când luminișul nu se mai arată și vei afla că nu ești singur niciodată, chiar de-ți place sau nu. Și vei învăța, cu binele sau forța, nu doar să crezi în Dumnezeu, dar să și ai încredere în El.

Ești, ca în piesa voastră, un nebun care iubește?
Da. În zilele când reușesc să-mi suprim intelectul și pasiunile. Și nu sunt singur. Suntem mulți.

„Nu poți și nu te poți cânta decât pe tine”

Te identifici cu versurile pe care le scrii? Care e limita dintre personal și creație?

Nu există o limită. Orice gând devine cuvânt, mai apoi acțiune, realitate și, în final, de obicei, regret. Să crezi că le poți separa implică o sustragere din mileul creației Divine și, implicit, o decădere. Nu poți și nu te poți cânta decât pe tine, pe limba ta, eventual reinterpretand viețile altora, dar temele și emoțiile descrise sunt aceleași pentru toți. Devin ale tale chiar dacă le poți decupa din tine, pentru că poți și, eventual, nu ți le mai dorești. Fetișul acestei libertăți pe care nu ți-o permiți și nici nu ți-o dorești într-adevăr, îți va fi judecat de lumea care te va zidi în realitatea descrisă de cuvintele sau „creația” ta, refuzându-ți astfel capriciul demiurgic de a vedea dincolo de tine, pe o fereastră cât de mică. Această întâmplare te protejează de demoni străini, dar te face coleg de suferință cu demoni de demult. Există însă crăpături în aceste ziduri, prin care lumina străpunge… So… lumea mă identifică cu versurile, muzica și tot ceea ce emit inspirat de duh, prin intermediul unor instrumente sau construcții mai mult sau mai puțin profane. Iar eu mi le asum. E tot ce pot face.

Activitatea trupei este foarte fluctuantă. Cum explici pauzele dintre concertele voastre?
Drumul către lumină al fiecărui om, fie el artist, este precum toate căile Domnului. Necunoscut, lung, cel puțin sinusoidal, multidimensional, multiemoțional, începe din noi și tot acolo sfârșește, după ce hoinărim prin acest labirint etern în care astăzi manifestăm împreună un interviu, unde ușile sunt multe și toate, mai puțin cele predestinate, închise.

Daniel Rocca Stoicea face acum un top 10 al melodiilor care l-au influențat de-a lungul timpului. Ce titluri ai în acest playlist?
Sunt multe și variate, dar am să menționez câteva care au „staying power” și urmează să le reinterpretăm într-un concert special: „Peace in the Valley” – Elvis Presley, „Waiting” – George Michael, „La Belle Dame Sans Regrets” – Sting, „Father and Son” – Cat Steven, „Livin’ on a Prayer” – Bon Jovi, „Bridge Over Troubled Water” – Simon & Garfunkel, „Pământul Deocamdată” – Mircea Vintilă, „Hope of Deliverance” – Paul McCartney, „Somebody to Love” – Queen, „Dorul Călător” – Tudor Gheorghe

„Emoția circulă”

Ați fost invitați de Vlad Cristache să faceți parte din proiectul Deșteptarea primăverii. L-ați numit un proiect teatral rock, iar piesele pe care le-ai compus au fost incluse în albumul cu același nume al trupei. Povestește-ne ce a însemnat pentru voi această experiență și ce orizonturi a deschis?
Un arc în timp plecând din „La Orbire” și o confirmare că tot ce întreprinzi rămâne. Emoția circulă, spiritul rock’n’roll este preluat cu bune și rele, regăsindu-și însemnătatea în fiecare epocă personală sau istorică. Bucuria de a lucra cu actori tineri și consacrați pe un text relevant și revelator pentru un public la fel de variat, dispus și pregătit să îmbrățișeze poezia, rock’n’roll-ul și interpretarea noastră. A fost, dacă vrei, un popas creativ și emoțional într-unul din luminișurile de care vorbeam mai devreme. Ne-a dat întâlnire destinul și am fost toți prezenți: tineri, maturi, elevi, studenți, părinți, actori, muzicieni, aspiranți, consacrați, fericiți, neîmpăcați, regizori, actori, muzicieni și artiști de tot felul. Am împărtășit experiențele noastre, ne-am îmbrățișat și apoi ne-am văzut de drum fiecare, mai săraci în deziluzii, dar mai bogați sufletește.

Se adaptează muzica voastră cu ușurință atât unui spațiu underground, cât și unui spațiu clasic de teatru?
Da. Cel puțin o parte din ea izvorăște dintr-o intimitate ce hidratează și revitalizează spiritele pe care le întâlnești în cele două scenografii. Există un edge rock’n’roll în teatru și un mimesis al lumii în underground. Se completează minunat și reverberează generos dacă te armonizezi cu ele.

„Take your time, think a lot”

La ce proiecte lucrezi acum?
Poezii Alese Vol II, un nou material de studio FiRMA și un volum de poezie.

Plecând de la ideea că muzica ne conectează, dedică-le cititorilor acestui interviu ceva din versurile tale de suflet.
„Take your time, think a lot / Think of everything you’ve got / For you will still be here tomorrow / But your dreams may not.” E din Cat Stevens, „Father and Son” 

Daniel „Rocca” Stoicea este solistul, producătorul și unul dintre fondatorii trupei FiRMA. În 2018, trupa a lansat albumul „Poezii Alese. Vol. I” (Editura Casa Radio), care conține melodii compuse de Daniel, pe versurile unor poeți români clasici și contemporani. Ineditul proiectului constă în amestecul de muzică și versuri recitate de poeții înșiși: George Bacovia, Leonid Dimov, Nina Cassian, Ana Blandiana, Svetlana Cârstean, Adela Greceanu, Elena Vlădăreanu, înregistrările fiind realizate special pentru proiect sau făcând parte din arhivele Fonotecii Radio România. În 2022, FiRMA a făcut parte din echipa de producție a spectacolului „Deșteptarea Primăverii”, un „poem teatral rock” din programulTeatrului Mic din București.