Știm cu toții statisticile. În ceea ce privește consumul de literatură, sondajele Culturadata și Eurostat indică publicul din România ca având printre cele mai reduse consumuri de carte din Uniunea Europeană – atât în ceea ce privește ponderea publicului cu un consum frecvent, cât și în ceea ce privește frecvența și numărul mediu de minute pe zi/lună/an dedicat consumului de literatură de către cei care citesc cu oarecare frecvență. Dar acestea sunt cifrele pentru tot ce înseamnă lectură și carte. Literatura stă mult mai rău, iar literatura contemporană coboară și mai mult nivelul discuției.
Nici azi, „traducțiile” nu fac o literatură
De asemenea, oricât de mic, consumul de literatură și de carte în România are și o structură deficitară. Conform unui studiu cantitativ desfășurat de revista Cultura în 2022 /LINK/, mai mult de 50% din literatura consumată în România este reprezentată de traduceri. Ele au un rol deosebit de important în orice țară și cu atât mai mult într-un stat membru al Uniunii Europene, unde interculturalitatea și colaborările transfrontaliere sunt principii de bază în stimularea sectoarelor creative. Totuși, ponderea autorilor locali este mult prea mică. Pentru comparație, în spațiul anglosaxon traducerile au o cotă de piață de circa 5%, iar în Cehia și Polonia – de 14-20%.
În România, așadar, autorii români contemporani sunt prea puțin cunoscuți, iar consumul de literatură contemporană autohtonă este la cote incompatibil de mici în raport cu celelalte state din Uniunea Europeană. Traducerile și importul cultural au un rol foarte important, care merită susținut și dezvoltat în continuare, dar este de o importanță covârșitoare stimularea producției și consumului de literatură autohtonă, la cote care să reducă decalajul față de celelalte țări din regiune.
Diagnoze
Aprofundând cauzele consumului redus de literatură în România, inclusiv de literatură contemporană autohtonă, puținele cercetările sociale dedicate fenomenului au identificat ca probleme majore:
- bugetul redus de timp disponibil pentru consum cultural;
- costurile mari ale cărților în raport cu puterea de cumpărare și cu structura modală a bugetului familial;
- densitatea mică de librării „cărămidă și mortar” și, implicit, un acces deficitar la carte în mai toate localitățile mici și medii din țară;
- ineficiența criticii literare de a propune publicului larg grile valorice utile în selectarea lecturii;
- marketarea deficitară a autorilor români în raport cu cei străini;
- o atitudine în general defavorabilă a scriitorilor, editorilor, criticilor și cititorilor fervenți față de formatele digitale, care, în fond, pot avea capacitatea de a crește accesibilitatea și de a diminua semnificativ costurile producției editoriale și consumului de literatură;
- degradarea educației și gradul enorm al analfabetismului funcțional;
- importanța mult prea mică acordată autorilor contemporani în raport cu cei clasici în procesul formativ din România;
- numărul relativ mic de scriitori români și inexistența, de facto, a scriitorilor profesioniști, care să nu fie nevoiți să desfășoare în paralel și alte activități profesionale;
- gradul din ce în ce mai mic de participare de masă la activitățile de creație literară, atât pentru tineri, cât, mai ales, pentru adulți.
Concluziile rapide
Ca urmare a acestor cauze, la nivel social percepția comună este că:
- literatura este plictisitoare,
- consumatoare de timp și alte resurse,
- ineficientă în raport cu obiectivele de dezvoltare personală, așa cum sunt ele înțelese de majoritatea și cum sunt sancționate/valorizate social
- nu răspunde unor preocupări și interese reale
- și reprezintă o formă de creație vetustă sau, oricum, prea puțin capabilă să se adapteze societății contemporane.
Din punctul meu de vedere, această opinie este bazată pe cunoașterea improprie/lipsa de cunoaștere a peisajului literar și a varietății mijloacelor disponibile pentru accesul la produse literare; o atitudine conservatoare și elitistă a criticii, editorilor și formatorilor; și pe lipsa punctelor de întâlnire între publicul larg și autorii de literatură.
Celelalte concluzii
Dimpotrivă, studii comportamentale și psihosociale desfășurate la scară globală indică beneficii certe la nivel individual și social ale consumului de literatură și ale lecturii în general.
Rezumându-le, la nivel individual, lectura zilnică, chiar și redusă la câteva minute, are o capacitate semnificativ mai mare față de alte tipuri de consum cultural de a reduce stressul, a preîntâmpina fenomenul de burnout și de a preveni deteliorări neurodegenerative, fiind deosebit de utilă pentru adulți și persoane de vârsta a treia.
La nivel social, lectura are un rol important în creșterea gradelor de empatie și cunoaștere socială, în stimularea creativității în genere, în creșterea capacității de adaptare lingvistică, conceptuală și funcțională, în diseminarea valorilor și, finalmente, în gradul de coerență socială.
În fond, stimularea lecturii și eforturile de popularizare a literaturii transced sfera supraviețurii unor discipline artististice particulare, cum sunt cele reunite convențional sub eticheta de „literatură”, și vizează mecanisme esențiale, profunde, ale dezvoltării sociale. Reconstrucția creației și consumului de literatură, pornind de la asemenea obiective fundamentale, este esențială evoluției sociale.
Este rudimentar să măsurăm o guvernare sau o administrație după kilometrii de autostradă inaugurați. Orice infrastructură este esențială, dar vitală este dezvoltarea armonioasă. Justa măsură trebuie să includă și kilometrii, dar și milioanele – de pagini citite, de case în care există artă, de spectatori de teatru și, în esență, de oameni care gândesc cu mintea lor, care au o bună sănătate mintală și o cunoaștere empatică a lumii în care trăiesc.
Ref.:
Statistici de lectură în țările Uniunii Europene – World Book Day, 2018. Sursa: Eurostat. Important! Datele au fost colectate înainte de 2016. Cea mai mică pondere a publicului care citește cărți este în Franța, România și Austria. Cea mai mare pondere este în țările baltice. După numărul mediu de minute dedicate lecturii, pe primele locuri se clasează publicul din Estonia, Finlanda, Polonia și Ungaria. Ultimele locuri sunt deținute de România, Austria, Italia și Franța.
Statistici de lectură la nivel global: World Book Day, 2022. Sursa: Study in Switzerland. și În ce țări se citește cel mai mult. Surse: The Independent & Statista. Orientul Îndepărtat domină clasamentul mondial, China, Thailanda și India disputându-și primele locuri.
În dosarele Cultura:
Cartea și lectura. O chestiune de context. Dosar coordonat de de Iulia Alexa. Participă: Paul Cernat, Bianca Burța-Cernat, Ana Nicolau, Laura Câlțea, Dan Alexe, Dragoș Cîrneci, Radu Bata
Cât de tânără sau matură este literatura? / Ecosistemul pieței de carte / Cultura 631 – artele literare
- Ce e în neregulă cu viața la sat? - 19 martie 2025
- Imaginea străinilor în percepția publică - 13 martie 2025
- Să înțelegem tarifele lui Trump - 5 martie 2025