Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Artistul creează cu ajutorul AI-ului, nu invers

Artistul creează cu ajutorul AI-ului, nu invers

Interviu cu Eugen Demetercă

Eugen Demetercă este artist digital, sculptor, pictor, fotograf și creator în domeniul artei AI. De asemenea, organizează ateliere de fotografie și artă AI. Lucrează în televiziune, fiind director de imagine la TVR. Interviul este ilustrat cu lucrările sale, realizate în mai multe tehnici digitale și AI.

Sunteți un entuziast al noilor forme de artă (ținând cont că până relativ recent și fotografia era considerată o formă nouă). Practicați film, fotografie, digital art și AI art. Ce aduce nou fiecare dintre aceste tehnici artistice și de care vă simțiți cel mai apropiat? Sau cum alegeți, pentru o lucrare sau alta, tehnica pe care să o folosiți?

La cum puneți problema da, sunt un entuziast al noilor forme de artă! Fiecare dintre aceste forme de creație vine cu specificul propriu atunci când e vorba de materializat idei. Când vorbim de film și de fotografie, vorbim de constrângeri tehnice specifice aparatelor folosite (dimensiunile filmului/senzorului, distanța focală, diafragmă, viteza obturatorului), care devin elemente expresive și semnificante atunci când le folosim cu intenție. Și mai avem o constrângere foarte importantă atunci când vorbim de aceste două medii: realitatea! N-ai cum să fotografiezi/filmezi ceva ce nu există, fie că e vorba de ce ne pune la dispoziție lumea înconjurătoare sau de ceva ce creăm/ construim special pentru a materializa o idee.

Legat de realitate, lumina este un alt factor esențial pentru film și fotografie. Evident, dacă e beznă n-ai ce să faci nici cu cel mai performant aparat. E nevoie de fotoni ca să poți face aparatele să „spună” o poveste. Așadar lumina e parte din necesarul tehnic dar este și un element cu un potențial creativ covârșitor, căci îi poți folosi expresiv tipul, direcția, culoarea, Intensitate, raporturile dintre sursele de lumină atunci când folosești mai multe.

Toate aceste elemente discutate, împreună cu alegerile de compoziție, de culoare, de unghiulație, de perspectivă, sunt parte a lanțului de decizii creative pe care-l formăm atunci când pornim să transformăm o idee în realitate vizuală.

La începuturile fotografiei, era discuția că n-are cum să fie artă, că tot ce faci este să apeși pe un buton. Dar în momentul în care devii conștient de faptul că apăsatul pe buton e doar finalul unui drum plin de decizii creative, atunci realizezi că cei care organizează concursuri de fotografie și dau premii, n-o fac degeaba.

Evident, nu toate fotografiile intră în această categorie, mai ales în lumea de azi, când avem cu toții în buzunar un aparat de fotografiat și de filmat pe care-l folosim pentru te miri ce. E o diferență între fotografia “utilitară” și cea artistică.

Aceste argumente sunt la fel de valabile și-n cazul filmului. Când vorbim de arta digitală și arta asistată de Inteligența Artificială, avem și aici constrângeri tehnice, dar de altă natură. Pe aceste direcții contează să ai un calculator puternic care să poată rula programele pe care le folosești și să ai programele/modelele de AI cu caracteristicile cele mai bune pentru ceea ce faci. Bineînțeles că trebuie să cunoști foarte bine funcțiile și instrumentele programelor. Să știi ce faci, cu alte cuvinte, căci programele cu care poți face multe sunt și complexe și presupun un efort serios ca să le stăpânești.

O tabletă grafică este accesoriu mai mult decât binevenit, râzând de departe de posibilitățile de editare/desen ale mouse-ului clasic. Dar ce e foarte important, nu mai avem constrângerea realității în arta digitală și cea asistată de AI. Adică nu-i nevoie să iei în spate aparatul, obiectivele, trepiedul, lumina, sunetul, slider-ul etc. Și să mergi la  locul de fotografiat/filmat. Limita e dată doar de posibilitățile și cunoștințele tehnice, de cele artistice și de imaginația din dotare.

Nu e vorba că e mai ușor sau mai greu, ci e despre faptul că fiecare dintre aceste metode de creație vine cu niște unelte specifice pentru creație. Și da, din punctul meu de vedere, Inteligența Artificială tot o unealtă este.

Cum aleg dintre aceste metode de creație? Simplu! Aleg în funcție de idee, de locul în care mă aflu și de ce „unelte” am la dispoziție în momentul respectiv. 🙂

Cum percepeți reacția publicului la noile forme de artă?

Când includem în noile forme de artă fotografia, filmul, arta digitală și cea făcută cu AI-ul, e nevoie de o precizare: unele nu sunt chiar așa de noi. Data oficială de „naștere” a fotografiei este 1839, când Daguerre a brevetat „dagherotipul” în Franța, iar prima proiecție a unui film, realizată de frații Lumière într-un subsol din Paris a fost în 1895.

Când vorbim de „nașterea” imaginii digitale, venim mai aproape de era noastră. Primul scanner pentru digitizarea imaginilor a fost inventat în 1957 iar prima documentare a unei imagini complet generate de calculator a fost în 1963. Editarea digitală cu ajutorul computerului a luat avânt la sfârșitul anilor 1980, odată cu apariția primelor aparate foto digitale și lansarea primei versiuni de Photoshop.

Când vorbim de imaginile generate de Inteligența Artificială, aici lucrurile sunt și mai recente. Pare-se că prima imagine generată de AI a fost undeva în anul 2015, dar primele tentative de folosire al AI-ului în artă datează de prin anii 1960. 

Ce e important să precizez e că în toată perioada, din 1960 și până în 2022, AI-ul era un fel de cobai în laborator, folosit experimental de puțini oameni. Pentru noi, restul, oamenii obișnuiți, AI-ul exista doar în romanele SF. Asta s-a schimbat în iulie 2022, când a fost lansat comercial Midjourney, un program de Inteligență Artificială care generează imagini statice.

Așadar dintre noile forme de artă, unele sunt mai noi decât altele. Mult mai noi. Iar dacă fotografia, filmul și creația digitală clasică au avut niște sute sau zeci de ani să-și găsească locul și să fie recunoscute în peisajul creativ, creațiile făcute cu ajutorul AI-ului încă nu sunt acolo.

Acum se repetă momentele de la începuturile creației digitale, când mulți desconsiderau această metodă de lucru: „Ce?, dai două-trei click-uri acolo și zici că-i artă?!” Între timp, după ce-au realizat că nu e chiar simplu să dai două-trei click-uri și că oricum sunt mult mai multe operații pe care le faci, am ajuns în momentul în care creația digitală și-a găsit locul în lumea artei.

Acum, cu AI-ul e la fel ca atunci: „Ce?, scrii două-trei cuvinte acolo și zici că-i artă?!” Și nu pot zice că n-au dreptate, că au. Dar aici e discuția cu diferența dintre «poză» și «fotografie». La fel cum scoți telefonul și faci o poză fără să-ți bați capul să transmiți ceva cu ea, da, la fel poți să te joci și cu AI-ul când nu te interesează prea tare ce obții.

Când vorbim de „fotografie” în schimb, vorbim de lanțul acela de decizii creative care culminează cu apăsatul pe declanșator. La fel e și cu AI-ul.

Când am în cap o idee clară, în 99% din cazuri nu ajung la ea din prima. Nici dintr-a doua și nici dintr-a zecea. Și așa, de la idee până la rezultatul final trec ore bune. Dar mai puține decât cu celelalte unelte clasice sau digitale, adevărat.

Reacția publicului la lucrările din expozițiile pe care le-am avut cu arta asistată de AI, a fost fantastică! I-am văzut pe mulți stând minute în șir în fața lucrărilor, ba chiar și făcându-și poze cu lucrările. Mulți mi-au spus ce le place și de ce. Iar cea mai înaltă formă de apreciere e atunci când cineva spune că dorește să aibă o lucrare sau alta. Așa, multe dintre lucrările mele au plecat în diverse orașe prin țară, dar au ajuns și prin Africa, America sau Australia, ca printuri pe canvas sau pe hârtie fotografică.

Iar eu sunt absolut încântat de fiecare dată,  bucurându-mă enorm faptul că explorările pentru plăcerea mea personală rezonează cu atâția oameni.

Realizați și ateliere de artă AI. Cine sunt participanții și ce își doresc ei de la aceste cursuri?

La atelierele de grafică asistată de Inteligența Artificială pe care le-am ținut au venit copii de grădiniță, elevi, studenți dar și oameni aflați de ceva vreme în câmpul muncii sau chiar pensionari.

Copiilor le arăt care sunt primii pași pentru creația cu AI-ul și mă încântă de fiecare dată entuziasmul lor atunci când realizează ce putere au gândurile și cuvintele lor. Bineînțeles, copii vin la ateliere cu părinții sau bunicii și s-a întâmplat de foarte multe ori ca aceștia să participe activ, cu întrebări peste întrebări în momentul în care au realizat despre ce-i vorba.

Am avut la cursuri și persoane care deja foloseau AI-ul pentru muncă și atunci discuția a mers spre opțiuni și detalii mai tehnice. Mulți vin la aceste cursuri din curiozitate, să vadă care-i treaba cu AI-ul ăsta și destui pleacă de acolo știind deja la ce să-l folosească.

Arta AI este criticată vehement în multe cercuri artistice și sociale. De asemenea, multe platforme cu conținut artistic cer explicit declararea utilizării sau neutilizării AI-ului în procesul creativ. Așa ceva nu s-a întâmplat în cazul Digital Art sau în cazul formelor mai vechi de artă. De ce credeți că avem asemenea reacții?

Spuneam într-un răspuns de la o întrebare anterioară că eu consider AI-ul ca fiind un instrument, cu propriul proces creativ. Și-mi mențin această afirmație. Dar, spre deosebire de instrumentele clasice, chiar și de cele digitale, e adevărat că îți permite să obții rezultate bune mult mai repede.

De exemplu, atunci când te apuci de desen începi de la zero. Prin urmare, prima lucrare pe care o faci e mai mult sau mai puțin praf. Ca să ajungi la un rezultat cât de cât decent, îți trebuie măcar câteva zeci de ore studiu. Nu mai vorbim de sutele sau chiar miile de ore de care ai nevoie ca să stăpânești la nivel de măiestrie o anume tehnică. Ei bine, AI-ul îți permite să sari peste această etapă plină de transpirație și să ajungi mult mai repede la un rezultat bun sau foarte bun.

Așadar e cât se poate de normal ca la un concurs de fotografie să nu fie acceptate „fotografii” făcute cu AI-ul, cum la fel de corect este ca, la un salon de picturi în ulei, lucrările cu AI-ul să nu-și aibă locul.

Dar atunci când nu este tehnica în prim-plan și contează ideea și haina vizuală, AI-ul poate fi o opțiune între uneltele creative folosite, dacă această opțiune este deschisă tuturor. Spre exemplu, expoziția de grup „Collage Festival 2024” la care am fost selectat și eu cu două lucrări, a acceptat și lucrări făcute cu ajutorul AI-ului.

Pe de altă parte, e foarte posibil ca reacțiile de respingere să vină și din necunoașterea procesului creativ pe care-l presupune lucrul cu AI-ul. Ușurința asta cu care obții rezultate decente are și un revers al medaliei: toată lumea le poate obține!

Așadar atunci când vrei să te evidențiezi față de restul care lucrează cu aceleași instrumente AI, trebuie să vii cu ceva special, cu ceva deosebit. Iar ca să obții asta, e mult mai mult de lucru, începând de la prompt (cuvintele folosite pentru a-i apune AI-ului ce-ți dorești) și până la editarea și postprocesarea imaginilor obținute așa.

Am lucrări la care am modificat promptul mai multe ore ca să ajung la imaginea dorită și apoi am avut nevoie de alte ore pentru corecții și postprocesare, necesare mai ales atunci când lucrarea e destinată printului.

E foarte posibil ca nici să nu obții cu AI-ul ceea ce-ți dorești și atunci să-l folosești ca să creezi doar anumite elemente pe care le integrezi apoi într-o altă lucrare.

Ce vreau să subliniez este faptul că, atunci când idea creativă e puternică și contează ca rezultatul final să fie cât mai apropiat de aceasta, ARTISTUL creează cu ajutorul AI-ului și nu invers. De ce spun asta? Pentru că atunci când ai un prompt bun și obții destule imagini mulțumitoare când îl tot rulezi, pe care dintre aceste imagini o alegi ca fiind cea mai bună? Da, iar ne întâlnim cu acele alegeri din lanțul creativ, căci și când e despre creația cu AI-ul avem multe alegeri semnificative.

Și ajungem aici la cunoștințele artistice ale celui care lucrează cu Inteligența Artificială, la experiența lui vizuală, la gusturile și preferințele lui, care, toate împreună, îl fac să aleagă una și nu alta din zeci sau sute de imagini similare.

De exemplu, toate imaginile pe care le-am avut în expozițiile mele au fost vârful unui aisberg de zeci sau chiar sute de alte lucrări care nu s-au calificat din punct de vedere compozițional, cromatic, al proporțiilor, al atmosferei sau pur și simplu al gusturilor mele.

Iar aceste criterii care mă ajută acum la selecție, le-am dobândit în anii în care am făcut școala de artă în paralel cu școala generală, în liceul de artă pe care l-am urmat, în facultatea de film, prin experiența profesională în televiziune, din lecturi. Căci da, studiul și educația ajută enorm.

Ca artist care folosiți modele generative AI, cât de ofertante sunt noile tehnici? Și cât de diferite față de cele de până acum? Vorbim deja de o specializare – prompt engineering (pentru care nici nu avem o traducere potrivită, să zicem „constructori de comenzi pentru modelele AI”) – care are cu totul alte caracteristici decât designul în Photoshop sau softuri similare. De asemenea, modelele generative de grafică AI sunt acuzate că oferă ca răspuns cu totul altceva decât și-ar dori utilizatorii atunci când dau comanda inițială. Așadar, cât de ușor și de eficient este că creezi cu ajutorul AI?

E adevărat că procesul de creație cu ajutorul AI-ului e foarte ofertant. De ce? Pentru că printr-un singur instrument poți accesa mai multe moduri de creație (fotografie, pictură, grafică) poți combina elemente ale mai multor arte sau diverse tehnici (tuș, impasto, acuarele etc) , te poți juca cu diferite curente artistice, posibilități care pot duce la rezultate nemaivăzute și spectaculoase.

Și da, cuvintele folosite sunt la baza interacțiunii cu multe dintre AI-uri, motiv pentru care e bine să cunoști termeni de specialitate și rezultatul lor vizual. Pe de altă parte, fiecare model de AI are o preferință pentru o anume formatare a promptului și e bine să iei în considerare acest aspect.

În funcție de platforma pe care o folosim și de modelul AI, putem crea plecând de la altă imagine, putem folosi structura unei alte imagini sau harta ei de adâncime ca să controlăm mai precis procesul. Cum spuneam, avem un proces de creație specific AI-ului.

Și putem într-adevăr să creăm numai cu ajutorul AI-ului, dar de cele mai multe ori imaginea generată de AI trebuie editată şi postprocesată în programele de editare clasice. Cel puțin eu așa fac.

Și e foarte adevărat că de multe ori obții rezultate care nu corespund (parțial sau deloc) cu ceea ce i-ai cerut AI-ului în prompt. Aici trebuie să vorbim despre cum ajung aceste AI-uri să genereze imaginile. Ele sunt antrenate cu baze de date uriașe de imagini și cu descrierile text corespunzătoare. De acolo ele învață concepte pe care apoi le combină în funcție de cererile primite. Dar dacă ele n-au învățat deloc un concept sau acesta n-a fost suficient dezvoltat în partea de antrenare, atunci AI-ul nu va putea da un rezultat mulțumitor.

De exemplu dacă eu îi cer să-mi facă o lopată, dar el n-a avut în baza de date cu care s-a antrenat pentru a reprezenta o lopată, atunci rezultatul final nu va avea nicio legătură cu ce i-am cerut.

Sunt mai multe modele de AI, fiecare cu o „personalitate” proprie, dată în mare parte de baza de date cu care au fost antrenate. Fiecare are puncte forte și puncte slabe iar după ce lucrezi o vreme cu ele, ajungi să-ți dai seama care e bun pentru ce și atunci ajungi la eficiența de care era vorba în întrebare.

Despre cât de ușor e, depinde de ce-ți propui să faci și cât de tare îți dorești ca reprezentarea vizuală să se apropie de imaginea ta mentală.

Dacă te interesează, ca pe mine, să obții chestii nemaivăzute și nemaipomenite, o să fie mai greu să ajungi la ele decât dacă-ți dorești doar o fotografie cu o pisicuță simpatică.

Dar, oricum ar fi, arunci când stăpânești procesul de creație cu ajutorul AI-ului, ajungi mai repede de la idee la rezultatul final decât dacă folosești celelalte instrumente.

Cum rămâne cu drepturile de autor? În mod normal AI este considerat ca nefiind purtător de drepturi de proprietate intelectuală întrucât aceste drepturi pot fi atribuite exclusiv unor creatori umani. Într-o lucrare pe care o realizați cu ajutorul tehnologiilor AI, cât este creația „robotului” și cât vă aparține?

Într-adevăr, aspectul drepturilor de autor este o problemă spinoasă, încă nereglementată. Au fost și procese în această direcție care au concluzionat deocamdată că, atât timp cât lucrările generate de AI nu sunt copii ale unor lucrări protejate de drepturi de autor, atunci ele nu încalcă aceste drepturi.

Și da, e adevărat că AI-ul este parte participantă în procesul de creație, într-o măsură mai mare sau mai mică.

Cât de mare sau cât de mică? Depinde de implicarea omului în procesul de creație. De exemplu, atunci când generezi o imagine pornind de la un singur cuvânt (da, AI-ul poate face asta), cine are partea leului în procesul de creație?  Și e aceeași situație oare atunci când omul vine cu o descriere de jumătate de pagină sau când căsuța pentru prompt a AI-ului nu mai acceptă niciun cuvânt pentru că ai ajuns la limită?

Mie mi-e greu să cuantific în procente care este contribuția mea și care este contribuția robotului în lucrările pe care le-am făcut cu ajutorul AI-ului.

Dar, când rezultatul pe care-l doresc îl obțin după mai multe ore de lucrat cu promptul, de încercat mai multe modele de AI, de schimbat și combinat diverse „lore” (instrucțiuni suplimentare pentru AI), de editare și de postprocesare, consider că eu sunt creatorul cu acțiunile majoritare în procesul de creație, pentru că lanțul meu de decizii, și nu altceva, a dus la rezultatul final.

Vorbim generic de AI ca și cum ar fi o singură tehnologie, unitară. Dar, în realitate, sunt zeci de platforme software, modele, spații de lucru, pack-uri și site-uri extrem de diferite între ele. Care sunt cele pe care le considerați cele mai performante pentru creația artistică și ce anume v-a atras la acestea?

Într-adevăr, AI nu este o tehnologie unitară. Cum spuneam sunt mai multe tipuri de AI, fiecare cu „personalitatea” proprie, formată în funcție de bazele de imagini și descrierile cu care au fost antrenate.

Unele modele excelează la redarea oamenilor, altele la redarea peisajelor, altele la reprezentarea corectă a anatomiei, altele la text, sau la combinații dintre acestea. De parcă nu era suficient că sunt mai multe, aceste modele de AI sunt prezente pe mai multe site-uri/platforme software, fiecare cu particularitățile proprii.

Ca modele de AI avem, de exemplu, Midjourney, Dall-e, Stable Diffusion, Flux, Ideogram, Recraft. Pe unele le putem folosi on-line, pe altele chiar și le calculatorul de acasă dacă e suficient de puternic. Ca platforme, avem Civitai, TensorArt, Shakker, Fooocus, ComfyUI. Și n-aș putea spune că unele sunt mai performante decât altele, ci că unele sunt mai bune decât altele pentru un anume tip de imagine.

Eu folosesc Dalle-3 în implementarea din Bing a celor de la Microsoft, folosesc Stable DiffusionXL pe platforma Fooocus, folosesc Flux pe platforma RuinedFooocus, pe TensorArt și pe Shakker, Recraft pe platforma cu același nume.

Desigur că nu le folosesc le toate în același timp, ci în funcție de ceea ce am de făcut. De exemplu pentru idei crețe, abstracte, suprarealiste, folosesc Dall-e, pentru personaje spectaculoase folosesc Flux, pentru editări cu AI-ul mă orientez către SDXL-ul din Fooocus, pentru text redat corect mă duc către Ideogram sau Recraft.

Credeți că arta AI are potențialul de a revoluționa modul în care oamenii creează și consumă artă? Ne aflăm la începutul unei epoci AI? Și care credeți că va fi zona ce va rămâne rezervată creatorilor strict umani?

Nu numai că arta AI are acest potențial de a revoluționa, dar a făcut-o deja și o face în continuare. A democratizat creația artistică și a dat posibilitatea de exprimare vizuală unor milioane de oameni care n-au avut șansa sau timpul pentru a studia la o școală de artă. AI-ul a mutat atenția de la măiestria tehnică către idee ca bază a procesului de creație, lucru nemaiîntâlnit până acum în istoria omenirii.

Vorbe, idei, care devin realitate cât ai pocni din degete! Mda, trăim într-adevăr vremuri SF! Dar aceasta revoluție AI nu vine doar cu aspecte pozitive. Sunt deja artiști care și-au pierdut locul de muncă, fiind înlocuiți cu Inteligența Artificială și, din păcate asta se va întâmpla în continuare.

Lucrând într-o profesie creativă, până în 2022 nu mi-a trecut vreodată prin cap că va veni o vreme când AI-ul va fi în stare să facă aceste activități la care credeam că doar oamenii excelează. Ei bine, suntem deja acolo!

Istoria ne spune că fotografia n-a eliminat pictura și nici televiziunea n-a exterminat radioul. Tot așa, nici AI-ul nu va elimina sau extermina niciuna dintre artele existente. Întotdeauna vor fi persoane interesate să deseneze, să picteze, să sculpteze, să țeasă manual etc. pentru că aici e vorba de a alege instrumentul/tehnica care te împlinește pe tine, creativ vorbind. Și întotdeauna vor avea publicul lor. De exemplu, dacă-mi place să pictez, puțin îmi pasă că pot face o lucrare de cinci ori mai repede cu AI-ul, căci pentru mine contează să simt cum alunecă pensula pe pânză și mirosul culorilor. Pe de altă parte, când primesc o comandă plătită poate că sunt interesat s-o execut cât mai repede și atunci mă orientez către AI.

Din punctul meu de vedere, AI-ul este un instrument (cel mai deștept creat vreodată de omenire, adevărat), în rând cu pensula, cu penița, cu dalta… Dintre aceste unelte eu, creatorul, aleg unealta de care mă simt cel mai apropiat sau care este cea mai potrivită pentru o anume sarcină.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.