Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Andrei Velea despre romanul „a.normal”: „Am practicat un fel de realism crud, o disecție a relației de cuplu”

Andrei Velea despre romanul „a.normal”: „Am practicat un fel de realism crud, o disecție a relației de cuplu”

„Nu am vrut să țin o lecție sau să existe o învățătură la mijloc”

Prima persoană care mi-a vorbit despre cartea ta mi-a spus că „a.normal” este o carte de dragoste. Este?

Prin „roman de dragoste” publicul tinde să înțeleagă mai degrabă ceva siropos. În romanul „a.normal” am încercat să surprind și unghiurile complicate, colțurile tocite, cotloanele ascunse, alambicate și întunecoase ale iubirii. Nu poate fi citită cu așteptarea că e o poveste roz de dragoste. Ci mai degrabă cu așteptarea că surprinde sufletele personajelor într-o tensiune extremă, alunecând rapid între un pol și celălalt, de la sentimente înălțătoare, la senzația de plumb peste tot împrejur. Din punctul meu de vedere am practicat un fel de realism crud, o disecție a relației de cuplu. Și am încercat pe cât posibil să nu arunc nicio prejudecată deasupra. Nu am judecat printr-o prismă morală, nu am vrut să țin o lecție sau să existe o învățătură la mijloc. Am vrut să surprind relațiile așa cum sunt ele efectiv, nu așa cum ne-am dori să fie.

„Pare o disoluție la prima vedere”

Ce și cum e dragostea în acel timp al cărții? Acel timp ușor în avans… adică oamenii au mai făcut un pas, folosesc mașini autonome, dar par la fel cu cei de acum, cantonați în contractualismul și individualismul actual.

Unora le-ar părea un timp al disoluției. Altora, un timp în care privim în față adevărul. Dar să facem câteva distincții. Dragostea este de când lumea, instituția căsătoriei e un contract și statul are monopol asupra lui momentan. Nici nu putea fi rupt până de curând, divorțul abia de are un secol de existență. În carte am sugerat acel moment când statul nu va mai avea monopolul asupra instituției căsătoriei și un astfel de contract se va putea încheia oriunde, în termeni foarte diferiți. Pare o disoluție la prima vedere. Dar dragostea și relațiile dintre noi sunt una, codificările lor în legi sunt altceva. Procesul disoluției căsniciei (mă refer la contract) a început cu romantismul și cu liberalismul și e clar că va duce către liberalizarea completă a instituției căsătoriei. Dar dragostea, iubirea rămân la fel, cu dilemele lor de milenii. Și vor rămâne aceleași dileme chiar și atunci când vom fi înconjurați de mașini autonome și drone inteligente. Realitățile tehnologice dimprejur se schimbă rapid, însă dilemele sufletului rămân aproape la fel. Asta ne definește ca oameni. Și ce bine ar fi să avem contracte care să țină cont de realitățile ființei noastre și mai puțin de interesele statului…

„O punte între lumea mai veche, a cărților, a librăriilor
și lumea actuală a rețelelor sociale sofisticate”

I-ai pus pe cei doi protagoniști să se întâlnească la o lansare de carte. Cred că e cam singurul element care ține de instrumentarul consacrat al poveștii de dragoste. De ce această alegere?

Acolo, în acea librărie, se discută despre o carte a unui gânditor tare drag mie, José Ortega y Gasset. E vorba de colecția de eseuri „Studii despre iubire”. Acea carte, la care personajul feminin meditează și despre care are o raportare polemică, devine un liant. Mi-a plăcut mult această idee: cartea spaniolului să fie o punte între lumea „mai veche”, a cărților, a librăriilor și lumea „actuală” a rețelelor sociale sofisticate. Putea fi, altminteri, o aplicație pentru dating, cu algoritmi de inteligență artificială, care să-ți găsească partenerul și să-ți și aranjeze întâlnirea. Am scris un poem despre un astfel de scenariu. Însă am preferat cartea filosofului spaniol și am vrut ca personajul feminin să mediteze la citatele din carte și să aibă o raportare vie, autentică, la ele, în care acceptă unele idei și este intrigată de altele.

„Despre dragoste, eu cred că e legată de contextul în care se desfășoară”

Gândindu-mă la cum începe cartea, cabinetul notarial și acei câțiva „creier de găină” și divertismentul ieftin de pe monitorul tv din sală, vreau să te întreb: de ce nu am scăpat de creierele de găină, dacă avem până și mașinile autonome? Și te-aș mai întreba și dacă dragostea e sau nu în legătură cu contextul spațial și temporal. Dragostea ar fi să fie mai frumoasă și mai bună într-o lume mai frumoasă și mai bună? Sau nu neapărat?

Literatura cyberpunk are doi piloni de bază: progres tehnologic uluitor și umanitatea decăzută. Nu știu dacă asta va fi regula, dar nici nu văd de ce progresul tehnologic ar trebui să tragă după sine în mod necesar și progresul spiritual. Poate fi, la fel de bine, un regres. Ortega y Gasset vorbea în altă carte, „Revolta maselor”, despre „noii barbari”, adică indivizii născuți într-o societate avansată tehnologic, la care nu au contribuit și despre care au impresia că se datorează lor. Spirite primitive într-o lume high-tech. „Minți de găină”, ca să folosesc limbajul din „Visează androizii oi electrice?” de Philip K. Dick, cartea care a stat la baza filmului „Blade Runner”. Da, se poate asta! Cât despre dragoste, eu cred că e legată de contextul în care se desfășoară. Nu cred în poveștile pure, temporale. Și nici nu mă interesează asta. Ceea ce mă interesează e să le surprind mișcarea în context, să surprind felul în care se dezvoltă povestea în momentul actual. Dragostea are elemente atemporale, dar ea se desfășoară mereu într-un context temporal. Și acea contradicție și zbatere mă interesează s-o surprind. Cred că dragostea ar fi mai frumoasă, mai liberă, într-o lume fără atâtea contracte.

„Orice întrebare e o întrebare bună…, tăcerea e apăsătoare”

Ne întoarcem la protagoniștii care se întâlnesc într-o librărie, la o lansare de carte, și o să vin cu câteva întrebări extraliterare. Prima: Cum vezi lansările de carte? A doua: Crezi că întrebări de genul „Despre ce e vorba în cartea ta?” sau „Pentru ce tipologii de cititori ai scris această carte” sunt întrebări acceptabile?

Lansările de carte de la noi sunt anapoda. În alte țări se practică întâlnirile cu autorul. Publicul a citit deja cartea, e interesat de anumite răspunsuri și participă în cunoștință de cauză. La noi se presupune că abia atunci se lansează cartea, că participanții nu au citit-o și trebuie să le faci poftă s-o cumpere. Trebuie să zici ceva, dar nu prea multe. Și e un spectacol pe muchie de cuțit, uneori cu accente hilare. Dar da, ajută lansările de carte și iau mereu în serios orice întrebare sau sugestie venită din partea publicului. Orice întrebare e o întrebare bună, ca să spun așa. Tăcerea e apăsătoare, doar ai venit acolo să vorbești cu oamenii, să ai un dialog. Dezbaterea e vie, autentică.

„Ce înțelegem noi astăzi prin metaforă provine, istoric vorbind, din discursul politic”

Vezi asemănări între scriitori și politicieni? De exemplu, scriitorul, ca și politicianul, trebuie să dea socoteală pentru ceea ce publicul investește… încredere, timp, bani?

Benedetto Croce spunea în „Estetica” (partea de istorie a esteticii) că ceea ce înțelegem noi astăzi prin metaforă provine, istoric vorbind, din discursul politic al marilor oratori ai Antichității. Privind așa, exagerările de discurs ale unor politicieni și metaforele literare ale scriitorilor seamănă pe undeva. La fel, ambii sunt persoane publice, se adresează publicului. Și chiar dacă preferăm să spunem că literatura e complet apolitică, nu e chiar așa. Scriitorii și politicienii sunt implicați în societate, îi iau pulsul. Chiar dacă scopul lor final diferă, au, totuși, puncte în comun.

Andrei Velea scrie poezie, proză și teatru. Este autorul, printre altele, al volumelor „Lumea e o pisică jigărită” , „Plaja de la Vadu”, „Benzinăria whiskey” , „Omul vag”, „Imn tandru pentru dragoste, libertate și distrugere” . Este specializat în informatică economică și este membru al platformei civic-politice PACT pentru Galați.

Romanul „a.normal” este în curs de apariție la Editura Litera, Biblioteca de proză contemporană.

https://www.facebook.com/a.normalromanul

Etichete:

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.