Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Adeline Duca, vicepreședinte Asociația Go-Ahead: „Ne-am dorit să arătăm povestea din spatele cortinei”

Adeline Duca, vicepreședinte Asociația Go-Ahead: „Ne-am dorit să arătăm povestea din spatele cortinei”

Ar curge pagini întregi dacă am scrie despre frumusețea celor 91 de actori implicați, însă invităm fiecare cititor să îi descopere vizionând filmul documentar „Ce ai făcut la școală?”, o întrebare adresată de fiecare părinte copilului lui, aproape ca un ritual zilnic. Titlul filmului are însă un îndemn și anume acela de a adresa întrebări cu sens copiilor noștri atunci când se întorc acasă. Ba, mai mult, să depășim răspunsul „Bine!” și să ascultăm curioși cum le-a fost ziua. În plus, titlul îndeamnă fiecare om să își adreseze întrebarea „Ce ai făcut tu școlii?”, ca mai apoi fiecare să aibă misiunea de a contribui la bunăstarea școlii, educației și tinerilor. (Adeline Duca)

 

„Ce ai făcut la școală?”
Documentar-manifest
Asociația Go-Ahead, 2024

 

Cum ați înțeles că proiectul „Go ahead with your best dream” este unul necesar?

Lucrăm de peste 7 ani cu tineri, profesorii și părinții acestora. Am lucrat cu peste 10.000 de beneficiari la nivel național și am depășit 580.000 de ore de consiliere, coaching, mentorat, dezvoltare personală, educație și formare la nivel național. Așa am ajuns la concluzia că este necesar ca fiecare dintre noi să aibă curajul necesar de a-și urma cel mai îndrăzneț vis, să meargă înainte, să facă primul pas într-acolo. Întocmai, am pornit și noi cu visul de a face un film în toamna anului 2022, vis ce a devenit posibil în 2023 și realitate în martie 2024.
Cred că nu există o persoană care să nu aibă un vis, iar Asociația GO-AHEAD oferă tinerilor activități, resurse și instrumente care să îi ajute să ajungă acolo. Aceste visuri au impact asupra familiilor, asupra comunităților și automat asupra societății din care facem cu toții parte. Dezvoltarea competențelor socio-emoționale îi ajută pe tineri în preîntâmpinarea sau depășirea obstacolelor ce apar în calea lor: bullying, depresie, anxietate, furie, rușine, droguri, abuzuri, traume, lipsă de încredere și motivație,  inegalități sociale și de gen, presiune din partea anturajului, lipsa unei direcții, șamd. Aș îndrăzni să spun că pe unii îi ajută să supraviețuiască.
Cred că încă trăim într-o bulă, poate cu rolul de a ne apăra de lucrurile nedrepte ce se întâmplă în viața unor tineri sau de realitatea crudă de la firul ierbii. Dar soluția este de a-i ajuta pe tineri să se simtă acceptați, de a da o mână de ajutor directorilor și cadrelor didactice, pentru că au foarte mare nevoie. Cu toții sunt oameni, nu ar trebui să fim împărțiți în cei din teoretic, cei din vocațional sau cei din tehnologic. Prin film ne-am dorit să arătăm povestea din spatele cortinei, dar și finalul fericit la care putem ajunge împreună.

De ce această abordare? De a le da lor o voce. De a-i aduce în față, ca protagoniști într-un film.

Noi adulții credem adesea că le știm mai bine pe toate, pentru că am trecut prin viață. Însă, dacă pentru câteva momente reușim să ne așezăm pe poziții de egalitate, să îi privim în ochi și să dăm la o parte mantia „eu le știu pe toate”/ „și eu am trecut prin asta” / „eu nu greșesc niciodată” / „eu nu pot fi vulnerabil(ă) în fața copiilor” putem crea relații autentice cu acești tineri și vom vedea că își doresc să clădească o lume mai bună.

Cum au fost primele întâlniri cu tinerii prezenți în film? Cum l-au privit ei? Cât de încrezători sau de neîncrezători au fost? În general, lucrând de foarte mult timp cu tinerii, vi se pare că există o problemă de încredere în relația lor cu cei din jur?

 Ce a fost cel mai plăcut și ne-a dat atât de mult curaj a fost faptul că nu am primit nici măcar un „Nu”. Acest lucru a însemnat pentru noi enorm și faptul că toată lumea a înțeles importanța și greutatea lucrurilor pe care vrem să le transmitem mai departe. Bineînțeles că au existat emoții în fața camerei sau frica că vom merge mai departe cu senzaționalul și că vom scoate lucrurile negative în față. Am promis – și ne-am ținut de cuvânt –, că nu vom face acest lucru, că filmul documentar va fi unul pe pozitiv, pentru că ei sunt importanți și povestea lor merită să fie cunoscută. Am devenit și noi vulnerabili, am spus și noi poveștile noastre și toată lumea a reușit să se relaxeze, pentru că ne-a unit un scop comun.
Un aspect amuzant a fost cel în care am tot fost nevoiți să spunem, aproape de fiecare dată, că e un film, un film lung, din cele pe care le vezi la TV. Puțini erau cei care chiar credeau că facem un film documentar, care să poată fi rulat în cinematografe, cu un subiect din zona aceasta educațională.
Tinerii au mare nevoie să știe că suntem alături de ei. Au rar încredere în ceilalți. Se pune atât de mare accent pe teorie, acumulare de cunoștințe, competiție, încât construirea unui spațiu sigur în care aceștia să se deschidă pare de o importanță redusă. Însă, tocmai aceste competențe socio-emoționale sunt cele care ne fac oameni și ne ajută să ne dezvoltăm și să creștem comunități echilibrate, de susținere reciprocă. De exemplu, dacă Ciprian la început ne-a pus să ne vedem cu el într-o parcare, vizibil stânjenit de situația în care singur s-a băgat cu capul înainte, acum merge cu noi la TV și la evenimente, plin de încântare. Felul în care echipa asociației se raportează la acești tineri este unul de camarad, coleg, ba chiar mentor, pentru că inclusiv ei ne învață pe noi ce înseamnă să fii acum adolescent, cum se raportează ei la anumite lucruri, cât de greu le este să facă față emoțional unor situații, cum niște greșeli făcute devin etichete pe care parcă nu le mai pot dezlipi de pe față.

Cum s-au raportat partenerii și sponsorii la proiectul vostru? Care era perspectiva lor asupra problemei? Vi s-a părut că veniți pe un teren deja cunoscut de ei?

Companiile care s-au alăturat sunt de aceeași parte a baricadei, a fost ca și cum am luat o portavoce și spuneam cu toții același lucru în același timp. Cu toții cunoșteam provocările, dar nimeni nu ieșise public în acest fel să le spună. A fost mult lucru în echipă și deschidere, cu toții am pornit la drum de pe același nivel. Toată mișcarea ne aduce cumva aminte de jocul din copilărie „Țară, țară vrem ostași!” Și noi ceream și lumea venea… și ajunsesem în luna martie și tot filmam.

Care au fost reacțiile care v-au convins că ați făcut alegerile potrivite?

Feedback-ul primit după fiecare vizionare și oamenii care au venit către noi spunând că s-au regăsit în părți din film și că vor să facă ceva să ne sprijine, a fost primul semn că lucrurile au mers în direcția bună. Este atât de plăcut să vezi cum lumea are atâtea momente de tip „aha!” în același timp, cum lumea este atât de emoționată încât plânge și vine să ne îmbrățișeze cu putere, pentru că în sfârșit cineva a înțeles prin ce trec sau au trecut acești copii. Ne-am dorit să spunem povestea tinerilor nu prin a-i transforma în victime, ci prin a-i transforma în supereroi.

Ce a construit acest proiect? În ce fel se adaugă el celorlalte proiecte pe care le-ați avut sau celor pe care urmează să le aveți?

Acum avem un film care arată clar cât de importanți sunt tinerii și educația pentru noi, care arată cât de hotărâți suntem să facem ceva pentru a construi un spațiu în care să ne facă plăcere să trăim și în care să ne facem meseria cu pasiune și să ne atingem cele mai îndrăznețe visuri. Filmul ne-a adus foarte multă vizibilitate și credem că este un instrument foarte bun pentru a continua lupta de a avea mai mulți consilieri școlari, de a duce dezvoltarea personală pe bune în orele de dirigenție, de a crea o punte între angajatori-elevi-profesori, între elevi-profesori-părinți, de a oferi din nou credibilitate și importanță profesiilor în România. Filmul a fost vizionat de peste 4000 de persoane în doar 2 luni. Am călătorit în toată țara, în peste 35 de locații, iar publicul atins prin campania online, derulată până la 30 aprilie, a fost de peste 150.000  de persoane. Acum lucrăm la comunitatea tinerilor din liceelor tehnologice și avem nevoie de sprijinul cât mai multor oameni și companii pentru a depăși 30.000 membri până în mai 2025.
Vizionați filmul nostru și împărtășiți-l cu prietenii și familia pentru a răspândi mesajul nostru!

Interviu realizat de Carmen Corbu

Filmul poate fi vizionat gratuit de către elevi și profesori la școală, dacă scriu la adresa de email eu@dezvoltare-personala.org.

Filmul este disponibil pentru publicul larg aici: https://dezvoltare-personala.org/resursa/ce-ai-facut-la-scoala-film-documentar/

Mai multe informații despre întregul proiect pot fi găsite aici: (https://go-ahead.ro/ce-ai-facut-la-scoala-film-manifest/).

 

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.