Timeea Ivan
De-am fi fost luați de crivăț și aduși captivi în timp cu gratii ca la temnița cea mai mare din lume cu un nume ciudat pe care îmi e destul de greu să îl pronunț cum dorothy gale a rămas captivă cu totto chiar cu totto chiar cu totto în în tărâmul de basm ca în albă-ca-zăpada sau nu mai știu ce basm era nu îmi mai aduc aminte și chiar de mi-aș aduce nu aș mai putea să îi pronunț numele căci m-a oripilat de-a dreptul cu cu soarele care răsare de la vest la est cu oamenii de zăpadă care fac oameni cu oasele de la dinozaurii care cred că au murit și dacă nu poate s-au îmbrăcat în rochii și smochinguri să meargă la nuntă în paleolitc și și de am fi privit cu coada ochiului înțepat către adulții din noi sau adulții din curtea inimii vecinului care stau într-un colț și se miră de arterele care îi înconjoară sunt oameni de afaceri și se gândesc să investească sau sau chiar să dărâme ceva nu știu nici ei nu știm nici noi nu știu nici ei sau sunt avocați și caută oameni să îi apere sau sau sunt polițiști și caută oameni să îi aresteze sau sunt medici și verifică dacă sunt sănătoase arterele sau ce o mai avea inima și de-am mai fi copii să alergăm după înghețată la colțul străzii la singura prăvălie și să privim spre adulți oricum suntem mai mici decât ei și să ne minunăm cum marea și râul și izvorul și soarele și luna și noi trecem nu rămânem nu și ne scufundăm în fum de țigară pe pe leagănul din spatele alunului din curtea din spate și ne descotorosim de scrumul de țigară ca timpul de oameni Văd cu ochii ce văd inima inima ta și inima mea cum se sprijină una pe cealaltă într-un tango mai lent mai lent ca de obicei cum cu brațele tale îmi ții sufletul cum cu brațele mele mă cuprind de al meu îți aud inima cum își ridică vocea ca o soprană în fața publicului și cu puterea mea mă întorc spre răsărit ca să fac o făclie cu brațele mele te cuprind cu mâinile tale simt iubire Stă sus printre luceferi și stele cu ochii în șapte să păzească versul ce zburdă din filă în filă din caiet în caiet din editură în editură din mânâ în mână cum aleargă în goană calul lui harap-alb în goană când el strigă precum o domniță la ananghie cu părul lăsat până în călcâie și cu rochia scurtă până la genunchi căci spânul aleargă printre casele oamenilor și oferă cărbuni copiilor nevoiași și se strâmbă la oamenii bolnavi și se plimbă din susul în josul străzii și intră pe geam și deschide ușa ca să aerisească în casa întreaga și iese prin horn ascultând cu ochii și văzând cu urechile fiecare mișcare și faptă rea ca să poată răsplăti fiecare copil cu o joardă iar poetul se miră de mișcarea ritmică a stihurilor ce dansează tango și trec în tandem trecerea de pietoni de la colțul purgatorului dintre carul mic și carul mare ca să ajungă tot mai aproape de stele și să ajungă tot mai mult în mințile oamenilor și să șadă în dreapta tatălui de vers lângă eminem al veacului de nesfârșit care cunoaște ordinea fiecărei litere și a fiecărui sunet căci cu eminescu a început poezia căci prin eminescu nu se va sfârși căci cu eminem al poeziei poezia se cunoaște de la sunet până la vers și se întinde spre sorii zilei de apoi
Timeea Ivan este studentă la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Scrie poezie și este fondatoare unei reviste literare din Blaj. Versuri semnate de ea au fost incluse în volumul colectiv „Poezia acum” apărut în 2022.