Adrian G. Romila Acasă, departe Roman Editura Polirom
Un profesor de literatură din Constanța anului 2019, un tânăr ofițer de marină italo-valah din Bucureștiul jumătății de secol XIX, sclavul poetului Ovidius în ultimii ani de exil. Comploturi, călătorii, război, diplomație… Ceva ce poate fi roman de aventuri și thriller istoric, dar este simultan exercițiu metaliterar și parabolă existențială.
Volum nominalizat de Victor Cobuz:
„Un volum multidimensional, care este, în același timp, roman de aventuri, ficțiune istorică, proză metaficțională, împletind mai multe tradiții, de la cele ale literaturii de gen, trecând prin cea postmodernă și ajungând la douămiism, privind și spre modele străine. Acasă, departe este un volum bine închegat, cu o scriitură care te ține aproape, cu povești cu multe surprize și întorsături de situație, ce-și poartă cititorii prin epoci și spații diferite, de la Dobrogea romană, trecând prin Bucureștiul pașoptist și ajungând la Constanța contemporană”.
<<
Anul ăsta, mulţi dintre prietenii şi cunoscuţii mei au publicat cărți. Care poezie, care proză, care studii sau eseuri de critică literară, le-am observat deja pe rafturi, în librării. Au fost lansări spectaculoase, faine tare, am văzut afișele şi relatările din presă, au fost şi reportaje TV despre unii. N-am pus piciorul la niciun eveniment, ar fi trebuit să fac conversaţie cu foștii mei studenţi, cu foștii mei colegi, să mă explic, să mă dezvinovățesc, să răspund la întrebări, să suport apropouri, să dezgrop monștri pe care-i vreau lăsaţi acolo, adormiţi. Ei se bucură, li se adaugă cărămizi la posteritate şi se-ntâmplă tocmai acum, când viaţa mea s-a dus dracului şi am decis să mă las de scris. Eu am ales să fac marea schimbare, să plec departe pe ape, să navighez ca cel mai simplu marinar (şi când te gândeşti că voisem cândva să devin ofiţer de marină!), să las în spate pământul, să uit de literatură, de scris şi de Peninsula asta blestemată. Nu știu de ce m-a încercat o uşoară invidie, n-ar fi trebuit. Până la urmă, oamenii ăștia îşi trăiesc viețile normale, vieţi de scriitori, se bucură de lucrurile care le-au ieșit, la care se pricep. Au satisfacții firești, se salvează cum pot, înving platitudinea fiecărei zile, celebrează triumful spiritului asupra cărnii, eludează moartea cu fiecare text publicat. M-am enervat şi am zis că voi termina povestea asta cu epava, la naiba!, o voi scrie astfel încât să-mi iasă altceva decât vrea comandorul, o voi scrie cum știu eu, cum se scrie un text de proză adevărată. Va fi ultimul, pentru mine, cu el voi arde treptele pe care am urcat până aici. Comandorului îi voi da altă variantă, ceva scurt, banal, ca de reclamă, o poveste de pliant turistic, așa cum mi-a cerut. Nu va fi povestea feliei de istorie indicate de el, nu aceea va fi povestea adevărată a Mariţei, misterioasa şi neverosimila corabie valahă care promisese o mare aventură şi o-mplinise pe dos. Salvarea mea nu va fi atât c-o scriu, salvarea mea va fi c-o să mă pun pe mine acolo, în ea.
>>
Premii și nominalizări:
Premiul Observator Cultural Categoria Proză
Nominalizare la Premiul Național de Proză „Ziarul de Iași”
Nominalizare la Premiul Radio România Cultural Categoria Proză
Revista Cultura realizează un catalog anual al celor mai importante momente care definesc tendințele în arta și gândirea românească. Pentru acestă primă ediție, selecția s-a bazat pe nominalizări făcute de critici și jurnaliști culturali și pe opțiunile redacției.
Sursele imaginilor și fragmentelor de text folosite aparțin autorilor, organizatorilor și distribuitorilor.