„La nivel de inițiative pentru tineri artiști, festivalurile de scurtmetraje fie au dispărut, fie se luptă cu mari incertitudini, din cauza finanțării publice precare pentru cultură.”
Interviu cu Andrei Tănăsescu realizat de Corina Taraș-Lungu
Vorbești în multe interviuri despre legătura extrem de importantă a unui curator cu publicul. Cum evaluezi relația cu publicul în această perioadă a pandemiei? Mă gândesc la situația dihotomică în care, pe de o parte, lipsește interacțiunea directă cu spectatorii, iar, pe de altă parte, publicul are oportunitatea de a fi mai activ în accesarea produselor culturale prin platformele digitale.
Accesul online poate fi un beneficiu în anumite condiții speciale, cum e perioada pe care o traversăm. Mă refer aici la dinamica, dictată și de aspectul economic, a festivalurilor de film. Multe festivaluri au devenit acum accesibile pentru un public mult mai larg, care altfel poate nu ar fi avut resursele cu care să se deplaseze fizic la festivalurile respective. Putem vorbi aici de o democratizare a accesului publicului la conținutul pe care-l oferă festivalurile de film. Avem acces la mult mai mult content cultural, mult mai multe informații. Internetul devine un rău necesar acum. Pe de altă parte, nu pot să nu observ că această inflație de produse culturale – care au devenit accesibile tuturor și în mare parte gratis – ridică mai multe probleme. Riscăm o devalorizare injustă a muncii artiștilor, iar filtrarea calitativă devine mai anevoioasă.
În ceea ce privește relația cu publicul, situația în care ne aflăm e ironică. Un festival prin definiție oferă o legătură foarte directă cu publicul. Reacția publicului în sală când se uită la film este foarte importantă atât pentru un curator, cât și pentru un regizor. În perioada aceasta e adevărat că festivalurile ajung, prin online, la un public mult mai larg, dar relația cu acest public este una din ce în ce mai „disconnected”. E adevărat, ca excepție, proiecțiile și Q&A-urile live online pot funcționa, dar eu sunt adeptul unei conexiuni fizice.
Douăzeci și unu de regizori au acceptat provocarea de a realiza filme în izolare. Te-ai așteptat la o reacție atât de numeroasă?
La început n-am avut așteptări și nici nu știam cum o să se dezvolte ideea. Tot ce ne doream era să continuăm să creăm, într-o perioadă total incertă. Reacțiile au fost mult mai favorabile decât credeam și recunosc că m-a impresionat foarte mult dedicarea regizorilor pentru acest proiect. Sunt sigur că nu a fost deloc ușor pentru niciunul dintre ei să aibă de făcut un film în condițiile de stres, anxietate, incertitudine, izolare din ultimele luni. Festivalul Filmului European a fost printre primele evenimente din lume care au avut acest tip de inițiativă. Pe de altă parte, ideea aceasta vine pe o tradiție deja existentă de-a lungul celor 24 ediții ale festivalului, care a invitat, ani la rând, regizori români să-i creeze trailerele. Și TIFF, de exemplu, face asta de mult timp, s-au făcut și alte omnibusuri în trecut în România. Ce mi se pare specific la acest call de scurtmetraje este contextul în care ne aflăm.
Văzând la sfârșitul lunii martie că nu era niciun comunicat oficial din partea Ministerului Culturii sau din partea CNC, prin care să se anunțe măsuri de susținere sau care să inițieze măcar un dialog cu comunitatea cinematografică, văzând că toate planurile noastre au căzut la pământ, eram într-o stare în care se afla întreaga breaslă culturală din România. Nu vreau să sune apocaliptic, dar eram cu toții într-o situație extrem de precară, din care
mi-am dat seama că putem ieși doar prin continuarea activității creative. În contextul acesta s-a născut ideea proiectului Cinem@casa. Am început prin a trimite un mail cu propunerea tuturor celor pe care îi știam din comunitatea cinematografică, să-i invit să realizeze un film în perioada asta.
Cei care au răspuns provocării au fost, pe de o parte, cineaști consacrați, cum sunt Radu Jude, Alexandru Solomon, Mona Nicoară, Marius Olteanu, Paul Negoescu, Ana Drăghici și, pe de altă parte, studenți sau proaspăt absolvenți de cinema.
Fondurile de stat pentru cinematografie sunt ermetice?
Nu pot să mă pronunț cu privire la acest aspect. Totuși, nu pot să îmi explic unele lucruri care se întâmplă. Unele festivaluri sunt esențiale pentru a dezvolta cultura cinematografică, a realizatorilor și a consumatorilor, iar ele ar trebui să fie finanțate aproape garantat. Nu ai cum să te dezvolți nici ca oraș, nici ca industrie, nici ca țară dacă nu există investiții suficiente pentru cultură. Aici trebuie să precizez faptul că Festivalul Filmului European are șansa de a primi finanțare de la reprezentanța Comisiei Europene și de la Institutul Cultural Român, lucru pentru care suntem extrem de recunoscători.
La nivel de inițiative pentru tineri artiști, festivalurile de scurtmetraje fie au dispărut, fie se luptă cu mari incertitudini, din cauza finanțării publice precare pentru cultură. NEXT, de exemplu, unul dintre cele mai vechi și semnificative festivaluri de scurtmetraj de la noi, a fost nevoit încă de anul trecut să-și înceteze activitatea.
În momentul de față, pentru cei rămași pe baricade, situația este și mai dezastruoasă. Să ne uităm de pildă la rezultatele tocmai afișate de AFCN, care pentru prima oară în ultimii ani nu acordă finanțare unor festivaluri deja consacrate în peisajul cultural autohton, cu experiență de peste 10 ediții, și care au susținut și promovat întotdeauna tinerii artiști români. Mă gândesc la Festivalul International de Film Experimental BIEFF (pe zona de inovație cinematografică) sau Animest (pe zona de animație). Iar, pentru un buget oricum prea mic pe care îl ceri fie de la CNC, fie de la AFCN, trebuie să te zbați foarte mult. Avem foarte mulți profesioniști tineri și talentați în domeniul organizării de evenimente, care depun foarte mult efort și energie, făcând aplicații și creând evenimente superbe pe bani foarte puțini, din care cu greu își pot câștiga existența. Situația era oricum extrem de precară în sectorul cultural și înaintea pandemiei. Mi-e foarte teamă că de acum încolo va fi și mai dificil pentru ei.
Există festivalul UNATC-ului, CineMAiubit, care este foarte important pentru că oferă un showcase pentru tinerele talente. Gopo are în continuare secțiunea Tânăra speranță. Mai există și Festivalul SUPER, un festival foarte mic, dar important, de scurtmetraj pentru adolescenți. Tinerii sunt promovați, dar nu foarte mult, ei ar merita mai multe oportunități.
Vor fi probleme și mai mari? Cu spațiile de rulare?
Sunt adeptul experiențelor în sala de cinema. Noul context, de a avea totul la îndemână online și de cele mai multe ori gratis, sper din tot sufletul să nu schimbe interesul publicului de a merge la cinema. Deja exista, încă înainte de pandemie, prostul obicei – periculos mai ales pentru filmele românești – de a aștepta ca filmele să fie piratate pe Internet sau să poată fi văzute pe o platformă online, după ce ies din cinematografe. Pandemia a afectat mult și distribuitorii de film. Trebuie să subliniez încă o dată, în primul rând ca iubitor de cinema: experiența de a viziona un film în cinema, adică în mediul pentru care a fost conceput de autorii săi, este incomparabil mai bogată și complexă decât vizionarea lui online.
Situația cinematografelor în România este deja critică de multă vreme. Sunt voci precum Ada Solomon, Tudor Giurgiu sau Oana Giurgiu care vorbesc despre problema asta în fiecare an la Gopo. Gopo fiind o ceremonie care avea loc, an de an, la TNB, adică într-un teatru. La fel, și Cristian Mungiu a ridicat problema cinematografelor la evenimentul „Les films de Cannes à Bucarest”, fie prin prezentări cu studenți la arhitectură, care să se gândească la reabilitarea Grădinei de vară, fie prin mese rotunde, unde a fost invitată și Primăria.
În concluzie, cinematografele și festivalurile locale trebuie să fie sprijinite, iar publicul trebuie să vadă cât mai multe filme.
Andrei Tănăsescu este curator, cofondator al Festivalului de Film Românesc de la Toronto.
Este colaborator permanent al Festivalului Internațional de Film de la Berlin,
al Festivalului Internațional de Film Experimental de la București (BIEFF),
al Festivalului American de Film Independent din București și
al festivalului Les Films de Cannes à Bucarest.
Anul acesta este director artistic al Festivalului Filmului European și
va face parte din echipa de selecție a programului Giornate degli Autori
din cadrul Festivalului de Film de la Veneția.