Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Piața cărții – cifrele esențiale

Piața cărții – cifrele esențiale

Principalii indicatori economici

Conform Registrului Comerțului, în România sunt 1214 firme care au ca obiect de activitate 5811 – editarea cărților. Peste 1000 dintre acestea au sediul în București. În celelalte județe numărul societăților comerciale care au (și) acest obiect de activitate este cuprins între 4 (în Tulcea, Teleorman, Ialomița, Vrancea și Vaslui) și 154 – în Cluj. În județele Iași, Bihor, Ilfov, Brașov, Timiș, în această ordine, numărul editurilor înregistrate scade de la aproape o sută la 50.

La nivel național, firmele cu activități de editură reprezintă 0,04% din totalul societăților comerciale din România. Conform TopFirme.com, ele au o cifră de afaceri de 146 de milioane de euro și doar 2180 de angajați. Profitul anual al industriei este de 26 de milioane de euro, ceea ce înseamnă aproape 12000 de euro profit anual pe angajat. Activitatea de editare a cărților are un randament mediu anual per angajat dublu față de media tuturor ramurilor economice.

Primele 10 edituri/grupuri editoriale realizează peste o treime din cifra de afaceri a industriei și au un sfert din angajați. Cele mai vechi firme din top sunt editurile Humanitas și Paralela 45, înregistrate în 1994. Cea mai recentă este Grupul Editorial Litera, înregistrat în 2019, dar care continuă activitatea unei edituri apărută în 1989.

Cele mai active 20 de edituri de pe piață au sediile în București – 16, Iași – 2, Pitești – 1 și Cluj-Napoca – 1.

Componentele pieței

Conform topurilor de vânzări – vezi, de ex., Topul Libris din 2021 și harta interactivă din link – literatura contemporană reprezintă o foarte mică pondere din vânzări și este dominată de traduceri. În cifrele de afaceri, literatura română contemporană este aproape inexistentă. În topul citat, principalele categorii sunt: cartea pentru copii, beletristica (titluri clasice din literatura română, predominant de uz școlar, și câteva capodopere ale literaturii universale), spiritualitate-ezoterism și dezvoltare personală.

Totuși, în lipsa unor date certe despre tiraje și distribuție, pe care industria nu le pune la dispoziție, analiza vânzărilor pe categorii este strict orientativă și nu poate fi generalizată.

De asemenea, o componentă de maximă importanță pentru edituri, și care nu se vede în vânzările din librăriile clasice și online, este reprezentată de editarea manualelor școlare și a auxiliarelor didactice – patru edituri din top fiind specializate pe acest domeniu, iar alte patru au secțiuni dedicate cărții educaționale. Conform unei estimări din 2018 făcută de o asociație a editorilor francezi, citată de www.print-romania.ro, ponderea manualelor în vânzările de carte din România reprezintă 40% din total.

Evoluția de la an la an

Piața editorială a avut o curbă sinuoasă. În „Libertatea”, scriitorul Petre Barbu aprecia că industria a fost puternic afectată de criza din 2009 și a reușit abia în 2019 să recupereze cifra de afaceri din 2008. Imediat după aceea, a urmat o nouă criză, cea provocată de coronavirus. Rapoartele Asociației Editorilor indică scăderi de 40% pentru vânzările de carte prin librării în 2020. Au crescut, în schimb, vânzările în librăriile online și vânzările de carte digitală, ceea ce a permis editurilor să încheie anul cu o pierdere de doar 7% față de anul precedent. În 2021 creșterea s-a reluat, iar ultimele rapoarte financiare indică cel mai bun nivel de până acum pentru piața de carte din România.

Totuși, inflația de două cifre de după izbucnirea războiului din Ucraina și creșterea dramatică a prețurilor hârtiei, indică o nouă criză care va lovi piața de carte și ale cărei semne sunt deja vizibile. În acest context, vânzarea de carte digitală și, în general, digitalizarea serviciilor editoriale și de distribuție, poate fi debușeul care va echilibra piața, mai ales că spațiul de creștere este unul foarte mare.

Înainte de pandemie, Camera Deputaților estima piața cărții digitale la o valoare de 600.000 de euro, ceea ce reprezenta circa 0,5% din piața cărții. Cu toată creșterea vânzărilor eBook în timpul pandemiei, acestea sunt cotate în jurul a 1% din piață – față de aproape două treimi în SUA și în Regatul Unit.

Granularitatea

Din numărul de o mie de societăți înregistrate în domeniul editării de carte, doar o pondere foarte mică sunt active și au un plan editorial multianual, relevant pe piață. Cercetarea realizată în 2017 de Culturadata, „Studiul privind dinamica editurilor și a activității editoriale din România” a primit răspuns de la doar 196 din cele 1383 de edituri existente la acea dată. Din cele 196 de societăți care au participat la cercetare, 30% au fost catalogate ca edituri mici, 42% ca edituri medii, 23% ca edituri mari și 5% ca foarte mari.

Doar jumătate din companii au declarat că activitatea editorială reprezintă principala lor activitate. De altfel, aproape 75% din edituri au declarat că nu avuseseră nicio ediție în anul precedent sau tipăriseră între 1 și 20 de titluri. Doar 10% din edituri lansează minim 60 de titluri pe an. Totuși, datorită marilor edituri, activitatea editorială este una intensă. Liderul pieței din 2021 a fost Grupul Editorial Litera, care a lansat 765 de titluri noi, cu un tiraj de 2,6 milioane de exemplare.

Numărul de titluri

Biblioteca Națională emite peste 30.000 de ISBN-uri pe an pentru edituri și pentru tipărituri ocazionale. În 1991 numărul acestora era sub 3000 și a urcat în 2005 la 14.000 (vezi studiul Piața cărții și principalele ei caracteristici, autori: Victor Boșcaiu, Alexandru Isaic-Maniu, Viorel Gh. Vodă, disponibil pe site-ul http://www.managementmarketing.ro/). În 2007, conform rapoartelor anuale ale Bibliotecii Naționale, au fost acordate 28.000 de ISBN-uri pentru edituri și 500 pentru lucrări în regie proprie. Zece ani mai târziu, numărul codurilor creștea la 39.000, cifră depășită în 2021.

Numărul de exemplare

La fel ca în cazul numărului de titluri, tirajele diferă radical între editurile mici și cele mai și foarte mari. Studiul citat al Culturadata notifică încă din 2016 existența tipografiilor digitale care pot tipări începând cu minim un exemplar. Astfel, 54% din editurile intervievate au declarat tiraje minime mai mici de 200 de exemplare. În ceea ce privește tirajul mediu, 84% din titluri aveau un tiraj sub 1000 de exemplare și doar 1% depășea cota de 10.000 de exemplare.

Dintre toți indicatorii pieței de carte, tirajul a suferit cele mai mari variații în ultimele decenii. Dacă în 1991 tirajul total era de 57 de milioane de cărți, în 2003 a scăzut la 8,3 milioane, iar în 2005 a atins o cotă de aproape 12 milioane (cf. Piața cărții și principalele ei caracteristici). În perioada recentă, cifrele privind tirajul sunt mai greu de găsit, parte și pentru că acest indicator tinde să își piardă relevanța prin apariția cărții digitale, care poate fi descărcată în oricâte exemplare, și a tipografiilor digitale, care permit tiraje flexibile și suplimentări de tiraj, atunci când piața o cere. Condițiile diferă așadar radical față de anii 1990, când tipărirea cărții se făcea inclusiv pe mașini rotative, unde tirajul minim era de zeci de mii de exemplare.

Tendința de scădere a tirajelor este una globală. Conform unui raport publicat de Federația Editorilor din Europa în 2017 și distribuit în România de AER – Asociația Editorilor din România, între 2005 și 2010 numărul de exemplare per titlu a scăzut în Franța de la 8000 la 5000; în Spania de la 3800 la 2800, iar în Bulgaria de la 657 la 474.

Întâlnirea cu publicul

Publicul reprezintă punctul nevralgic al pieței de carte din România. Fără a avea date certe oferite de industria cărții privind numărul de titluri și de exemplare vândute în fiecare an, consumul de carte din România este cercetat exclusiv prin sondare. Rezultatele obținute, în Barometrele de consum cultural și în cercetări independente, plasează România pe ultimul loc al consumului de carte în Uniunea Europeană. De altfel, cifrele totale ale industriei confirmă această poziție.

Chiar și în creștere, piața de carte din România nu a reușit să le egaleze pe cele din Ungaria, Polonia sau Cehia și are un volum de cu 200-500% mai mic decât țări precum Belgia, Danemarca, Austria, Olanda, care au un număr mult mai mic de locuitori.

În același timp, cercetarea Culturadata a scos în evidență faptul că editurile ezită / sau au ezitat mult timp / să folosească instrumente moderne de marketing și publicitate. 63% dintre editurile participante la studiu au refuzat să răspundă, iar 31% au declarat un buget maxim de 3000 de euro pe an pentru marketing și publicitate. Oricum, cele mai mari cifre erau de 4500-5500 de euro pe an, buget de publicitate pe care și-l permiteau 5% dintre edituri.

În ultimii ani, în condițiile restricțiilor aduse de pandemie, multe edituri au fost nevoite să se activeze pe piața publicității, în special prin noile media, dezvoltând formate video de promovare și accesând publicitatea online.

Nicu Ilie
Etichete:

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.