De la mijlocul lui martie a.c., in Medias a inceput sa functioneze prima galerie particulara de arte vizuale. Amenajata la parterul unei case cu staif si cu stil, restaurata dupa toate regulile domeniului, cu spatiu de expunere bine chibzuit, atât pentru expozitii traditionale, cât si pentru experimente, Galeria Cirus (cu adevarat un loc al inaltarii) e situata intr-un perimetru pitoresc al stravechiului burg transilvan. Si are dotari performant europene (in mare majoritate aduse din Germania) cum si-ar dori multi galeristi din Bucuresti si din alte orase culturale ale tarii, deschise spectacolului artelor.
Proprietarul acestei bijuterii expozitionale e un artist vizual aflat, de buna vreme, in topul acuarelistilor români (si nu numai), Vasile Popescu. Dar si un mecena de Medias, un sustinator al tinerilor confrati nascuti in burgul transilvan, scoliti in tot Ardealul si „adoptati“ de Bucuresti si de alte capitale ale Europei. Care insa nu si-au uitat obârsiile si au fondat acasa grupul TAM-TAM (Tinerii Artisti din Medias). Un grup al carui prezent si al carui viitor suna bine (vorba ceea!) si impreuna si prin individualitati cu original parcurs in artele vizuale contemporane de la noi si datorita maturului lor coleg Vasile Popescu. Artistul care le-a daruit Galeria Cirus si care ii asteapta cu noi si multe expozitii. Pe strada Petöfi Sandor la numarul 9.
Vasile Popescu e un „caz“ fericit in care arta si-a ales creatorul. De la prima cutie de acuarele Castel Faber pe care viitorul artist a primit-o in dar când era elev in scoala primara. Mirajul apei care trebuie stapânita prin culoare si printr-o rapiditate de prestidigitator, caci altfel isi tradeaza imblânzitorul, l-a luat in posesie pe când se alfabetiza si nu l-a mai parasit niciodata. I-a daruit toate clipele de ragaz si de liniste. I-a dedicat o impresionanta biblioteca – albume si studii de specialitate. A invatat limba engleza special pentru a-i deslusi tainele, adica pentru a stapâni tehnicile chinezesti ale acuarelei, desavârsite, rafinate de scoala anglo-saxona, stramoasa acuarelei de azi. Si-a procurat hârtie frantuzeasca pe care sa realizeze cele peste o mie de lucrari, grupate in serii – flori, portrete, peisaje.
O singura data, in pragul adolescentei, a incercat si altceva, adica pictura in ulei. N-a fost insa multumit si s-a intors la „acuarela care e spontana. Si care iti cere sa te imprietenesti cu apa, s-o stapânesti sau macar sa te duci dupa ea“.
Si a continuat sa uceniceasca la tehnica „ud pe ud“, avându-l ca mentor pe Constantin Gavenea („cred ca e cel mai bun la noi“), a carui retrospectiva (1982-1984) de la Dalles o considera un moment de maxima virtuozitate din istoria acuarelei autohtone – „din pacate, o arta foarte putin practicata la noi, tocmai pentru ca presupune sublimarea gestului spontan prin tehnica desavârsita. Si o paradoxala filosofie de a picta! sa nu spui niciodata ca ai gresit“.
Dupa multe expoziti personale si de grup, in tara, in Europa si in S.U.A, dupa ce lucrarile lui au intrat in prestigioase colectii particulare si muzeale, dupa ce si-a construit unul dintre cele mai impresionante site-uri de artist vizual de la noi, www.vasile-popescu.com, artistul si-a deshis si propria galerie. Bineinteles, cu o expozitie de acuarele, „Medias. Atelier deschis“, prezentata publicului de criticul si istoricul de arta Olimpia Tudoran.
La vernisaj, spatiul Galeriei Cirus a fost luat cu asalt de un public numeros si de tot ce inseamna media in oras si in zona.
Un public foarte receptiv si elegant, in care s-au regasit si colectionari si scriitori din Sibiu, Brasov si Bucuresti. Care au tinut sa marcheze evenimentul, intr-o vreme când galeriile U.A.P. din oras (si nu numai) par a fi pierdute iremediabil. Izbânda Galeriei Cirus este inca o dovada ca manageriatul profesionist in arta poate face minuni care sa infirme efemeritatea celor „trei zile“, eticheta paguboasa, autentic româneasca.
Noua personala a lui Vasile Popescu este cu adevarat un atelier deschis. Si o proba de virtuozitate, de „munca de chinez batrân“, in concentrate de timp-culoare, insa. Privirea si pensonul sunt in armonie cu rasfatul apei pe hârtie, ductul e sigur, narativitatea evocatoare rasfata si ea ochiul prin transparente si profunzimi, printr-un joc rafinat de umbre si nuante complementare, catifelate, de vedute ce vor ramâne mult timp in memoria vizuala a celor ce au venit sa „vada“ in Galeria Cirus.
Un colt al atelierului de-acasa, minimalist, imblânzit, un spatiu in care miracolul abia asteapta sa se nasca, nocturne cu lumina de ambra veche dezghiocata din intunericul in falduri grele, peisaje de primavara in eruptie si de toamna bogata, in care picturalul se converteste in reflexivitate, ziduri, arcade, turnuri medievale decupate in penumbre de asfintit ori de inceput de zi, ca fundal pentru pulsiunile vietii agitate de azi, care, in cele din urma, le va imprima energie si ritm sunt materia unor vedute ce nu au nimic din conventionalitatea straveche a genului. Surprinzatoare, o „Victorie“, un cub de lumina in intuneric manos, din care izbucnesc manunchiuri de artificii in onoarea invingatorilor, e una dintre piesele de rezistenta ale expozitiei, cu frapanta originalitate.
„Medias. Atelier deschis“ racordeaza noua sensibilitate din artele vizuale ale zilelor de azi unei tehnici cu vechime impresionanta, ai carei performeri nu exclud experimentul, dar nici nu fac salturi fara plasa sub cupola unor mode efemere. Cu o buna cultura vizuala, cu ucenicie temeinica la maestri, Vasile Popescu inoveaza bine temperat, ca artist de cursa lunga. Iar faptul ca stie sa fie managerul artei sale, ba chiar si al artei altora, intr-o lume de orgolii exacerbate, il particularizeaza si il onoreaza, in egala masura. E de asteptat ca Galeria Cirus sa devina un spatiu expozitional de referinta, nu numai in zona, un atelier deschis – scoala, receptacul de evenimente, secventa de piata de arta. Sper ca viitorul sa-mi confirme aceasta incredere.
Autor: Cornelia Maria SavuApărut în nr. 267