Sari la conținut
Autor: DAN UNGUREANU
Apărut în nr. 352

Un nou cargo-cult: investitorii straini

    Europa s-a laicizat lent, aproape lenes, începând din secolul XVIII. În secolul XXI, religiile vechi supravietuiesc molcom, molfaind patrimoniul de prestigiu acumulat de secolele precedente. Ultimele tari în care înca apar religii noi, ca dintr-un vulcan clocotitor, sunt doua tari cu popoare credule si natângi, Statele Unite si Papua-Noua Guinee.
    Triburile papuase au intrat în contact cu armata americana, în timpul razboiului mondial. Soldatii au lasat în urma haine, conserve cu mâncare, cutite si topoare, bunuri care i-au îmbogatit pe oamenii traitori înca în epoca pietrei. Aceste bunuri s-au numit simplu cargo, încarcatura, fiindca veneau încarcate pe nave sau erau parasutate din avioane. Papuasii s-au hotarât sa capete în continuare cargo, iar dupa razboi au organizat mici turnulete din palmieri, în vârful carora un foc si haulitul unui paznic aratau avioanelor unde sa arunce pachete cu mâncare si unelte. Aceste quasi-religii se perpetueaza si azi, sunt polimorfe, si se numesc cargo-cults. O parte au croit în jungla piste de aterizare, cum vazusera în timpul razboiului.
    Ce misionari papuasi au infiltrat facultatile române de politologie, management si relatii internationale, nu stiu. Zelul lor a facut sute de convertiti: sunt clasa conducatoare a României. Dogma principala a acestei secte este ca din avioane vor pogorî niste fiinte într-aripate, vorbind la Blackberry, si care vor împaduchea România cu întreprinderi, în care se vor angaja locuitorii României. Acesti investitori le vor plati românilor salarii mari. Investitorii straini îi vor îmbogati pe români. În chip de turnulete de palmier, paznici vigilenti si focuri, guvernantii României folosesc metode mai diversificate: scutiri de impozite, legi ale muncii laxe, teren gratis, curent la pret neînsemnat si subventii de stat.
    Acest cargo-cult se numeste neo-liberalism. Este credinta ca privatizarea tuturor întreprinderilor, vinderea lor catre investitori straini, si atragerea investitorilor este sursa care-i va îmbogati pe români. Românii au vazut cu ochii lor, cu uzina Nokia de la Jucu, ce volatile sunt capriciile acestor idoli. Administratia judetului Cluj a pavat drumurile spre templu, a cesionat sectei terenul la pret de sacrificiu. Dupa doi ani, Nokia si-a luat talpasita.
    Acesti misionari isterici ai neo-liberalismului au nevoie sa curete si pregateasca teritoriul. Asa cum David prooroc ne avertizeaza în psalmi ca idolii sunt fetisuri factice, de piatra si lemn, „urechi au si nu vor auzi, ochi au si nu vor vedea“ la fel, misionarii neo-liberali lanseaza si ei avertismente contra religiilor preopinente. „Comunismul e o religie“ – spun ei, pentru a ridiculiza definitiv ideile stângii. Numere întregi din repausata „Idei în dialog“ si revista „22“ au fost consacrate, doct, hypothesei ca bolsevismul e o religie – cum ar veni, o utopie, un wishful thinking, o prostie. A analiza ideologia sociala si economica a social-democratiei presupune cunostinte economice si sociale. Presupune sa discuti de ce industria româna produce mai putin decât cea de dinainte de 1989, de ce agricultura produce mai putin decât înainte de 1989, de ce numarul total de oameni angajati s-a redus cu 27% fata de cel de dinainte de 1989. Daca bolsevismul e o religie, secta, cult, schisma sau erezie, atunci închinatorii sai o duc bine. Economia Chinei creste, de 30 de ani încoace, cu 10% pe an. La Sanhai, Canton si Shenzen se construieste neîncetat, neobosit. China detine miliarde de dolari în bonuri de tezaur americane. Americanii fac lobby, ne-încetat, de 15 ani, ca yuanul chinez sa fie re-evaluat, în sus.
    Propriu religiilor e sa fie impermeabile la contactul cu realitatea. Mexicanii sacrificau soarelui prizonieri de razboi, pentru a-i asigura forta. Ca dovada ca sacrificiile erau utile, soarele rasarea zilnic, la timp. Apareau eclipse sau soarele pârjolea pamântul cu seceta? Nu i se sacrificasera suficienti prizonieri. Totul avea o explicatie. Avioanele nu parasuteaza colete cu conserve, cutite, si topoare? Turnurile de palmier sunt de vina – nu sunt destul de înalte, focurile nu sunt destul de mari, paznicii nu sunt destul vigilenti si nu striga destul de tare. Nu vin în România investitorii straini? Trebuie flexibilizat Codul muncii. Trebuie marite subventiile si micsorate salariile. Si atunci, din avion, întraripatul investitor strain, vorbind la iPhone în limba straina, va ridica în locuri virane uzine, întreprinderi si fabrici, si va crea locuri de munca.
    Prin magie simpatetica, bravii papuasi si-au facut pusti din scândura, chipiuri din cârpe, si uniforme din te miri ce. Au facut mici detasamente, care faceau instructie, nu în scopuri belicoase, ci magice: pentru ca soldatii americani sa vada ca dedesubt, pe insula, se gasesc trupe aliate (sau americane) carora trebuie sa le arunce provizii. Lumea academica româna este si ea un cargo-cult, o butaforie functionala, o potemkinada eficace: aborigenii ridica institute, întocmesc proiecte de cercetare, cer granturi, si idolii birocrati din Bruxelles le arunca, din avion, granturi grase. Idolul POSDRU a aruncat milioane de dolari pentru reciclarea a mii de profesori care n-aveau nevoie de nimic. E primul exemplu de magie eficace din istorie.
    România concureaza pe piata aceasta cu un monstru al eficacitatii, China, cu uzine imense si salarii neglijabile, cu Laosul, Cambodgea, Indonezia, Filipine, Mexicul, cu statele sarace ale Indiei si, în curând, cu tarile africane. As dori sa-mi explice conducatorii României cum pot promite simultan românilor nivel de trai occidental (si salarii la fel) iar investitorilor straini, muncitori supusi platiti cu salarii de lumea a treia.