Terorism kamikaze la Moscova

Fumul era atât de gros in sala de asteptare a aeroportului moscovit Domodedovo incât nu se puteau numara nici mortii, nici ranitii, la mai bine de o ora dupa atacul terorist kamikaze de pe cel mai aglomerat aeroport din capitala Rusiei. Iar salvarile, dupa un obicei nescris, abia incepeau sa vina…

Incidentul, soldat cu 35 de morti si aproape 150 de raniti, a demonstrat, de parca mai era nevoie, ca, atunci când isi pun mintea sa atace, teroristii o si fac. Sechestreaza publicul dintr-o sala de teatru, detoneaza bombe in sistemul de metrou, sau le fac sa explodeze chiar in zona palatelor guvernamentale. Lista e mult mai lunga, cu bombe plasate pe sinele expresului Moscova-Sankt Petersburg, sau in avioane abia decolate de pe alte aeroporturi rusesti. Barbati (ba chiar si femei, acele temute „vaduve negre“) care se sinucid facând sa explodeze bombe in locurile cele mai aglomerate cu scopul de a produce cât mai multe victime posibil…
Este vorba de acel Caucaz, veritabil butoi de pulbere, care continua sa trimita mesaje de ura si nesupunere Moscovei. Cecenia, Dagestanul, aproape toata regiunea transcaucaziana e pe picior de razboi, gata sa se razbune pe puternicul vecin si opresor. Acolo se fabrica bombele, acolo se recruteaza tinerii martiri. Exista perioade când, sub presiunea trupelor rusesti sau a acelora ale guvernelor locale instalate de Moscova, teroristii se fac complet nevazuti, in asteptarea unor momente mai laxe, de neatentie. Iar ceea ce urmeaza sunt atentatele locale, regionale, apoi in inima Rusiei, la Moscova, in capitala unei tari care se mai pretinde inca o mare putere.
Aproape ca e greu de deslusit ce se intâmpla de fapt acolo. Sa fie un jihad alimentat de extremismul islamic reprezentat de Al Qaeda, sau mai degraba expresia unei dorinte de independenta, ori doar reactia disperata la violentele armatei ruse in regiune? Dincolo de aceste intrebari carora specialistii cu greu le-au dat pâna acum de capat, tragedia de la aeroportul Domodedovo ridica o alta mare problema. Cum e posibil faptul ca FSB, entitatea de securitate interna ce a inlocuit KGB-ul si care trece drept una din cele mai extinse si experte politii secrete din lume, nu reuseste sa opreasca, detecteze, previna aceste acte indreptate impotriva Kremlinului?
Bombe explodeaza aproape zilnic, lasând in urma lor nenumarate cadavre, in Irak, Afganistan, Yemen. Dar Rusia nu e nici Irakul, nici Afganistanul, nici Yemenul. Anormalitatea situatiei in care se afla Rusia isi trage sorgintea din aceea ca, de mai bine de zece ani de când Putin a preluat puterea, terorismul caucazian loveste o tara unde predominanta este puterea politiei secrete, care dispune de bani, mijloace tehnice si logistice, ca si de o putere si libertate de manevra incomparabila cu oricare alta dintre institutiile „statului civil“. Eficacitatea acestui gigantesc aparat nu s-a vadit insa pâna acum decât in reprimarea rapida a oricaror manifestari antiguvernamentale ale opozitiei, in controlul presei si televiziunii sau anihilarea (cum s-a vazut recent in procesul Hodorkovski) adversarilor regimului. Dar, in mod evident, nu s-a distins deloc in ceea ce priveste prevenirea si combaterea sângeroaselor acte de terorism. Situatia in privinta aceasta, si mai ales in legatura cu Caucazul, e de multa vreme neschimbata. Acolo, in muntii greu de controlat, domneste puterea arbitrara a trupelor guvernamentale cecene fidele Moscovei, aceea a politiei secrete care, impreuna cu guvernatori locali marionete ale Kremlinului, impun legea dura a acelui „terorism antiterorist“ despre care vorbea, inainte de a fi eliminata cu un glonte in cap, curajoasa ziarista rusa Anna Politkovskaya. Reconstructia partiala a capitalei Groznîi, dupa bombardamentele rusesti timp de zece ani in vremea celor doua razboaie contra micii republici caucaziene, substituirea trupelor rusesti cu acelea locale ale lui Ramzan Kadyrov, presedintele impus de Moscova, au dat iluzia unei Cecenii pacificate si a unui Caucaz de Nord oarecum sub control. Dar nu a fost asa defel. Intre 2009 si 2010, conform chiar statisticilir rusesti, numarul de kamikaze a sporit de patru ori, iar numarul total de morti, de o parte si de cealalta (970) s-a dublat. Pentru un regim care s-a autoprezentat drept un garant al securitatii si ordinii publice rezultatul e mai mult decât falimentar. Pe de o parte, politia secreta locala e incapabila sa controleze bandele inarmate caucaziene, pe de alta, cei din securitatea rusa, urmasa a KGB-ului, sunt ocupati cu alte lucruri, mult mai importante pentru ei.
Intr-o recenta carte aparuta in Statele Unite si intitulata „The New Nobility: The Restoration of Russia’s Security State and the Enduring Legacy of the KGB“ ( New York, Public Affairs, 2010), doi ziaristi rusi, Andrei Soldatov si Irina Borogan, trateaza chiar acest subiect: cu ce se ocupa sutele de ex-KGB-isti pe care Putin i-a inregimentat in nou creatul FSB ca sa sustina noile structuri ale Rusiei (parca suna cunoscuta strategia si din practica altor tari!). Aceasta „noua aristocratie“ a aparut in deceniul putinian, din rândurile politiei secrete. Asa-numitii siloviki, adica „oamenii puterii“, s-au infiltrat in special in sectoarele cele mai productive si prospere ale economiei, si mai cu sema in resursele energetice. Aici s-au instalat in posturile de conducere si tot de aici isi trag fabuloasele averi. In fruntea acestei noi nobilitati a banului si speculatiei se afla pitertsi, prietenii apropiati si fostii colegi ai lui Putin din anii Leningradului, ramasi fideli primului ministru si circumspecti in privinta presedintelui „liberal“ Medveev…
Daca par mai degraba distrati sau nu de ajuns de vigilenti in privinta terorismului caucazian, siloviki sunt insa deosebit de atenti si ocupati sa-si mareasca averea personala. Isi plaseaza membrii familiei in pozitii profitabile, se angajeaza in tot felul de speculatii obscure (petrol si gaze naturale, in special) cu parteneri straini, si-au ridicat vile luxoase in suburbiile Moscovei unde traiesc ca niste bogatasi. Pe scurt, cum spunea Secretarul de Stat pentru Aparare al SUA intr-unul din documentele revelate de WikiLeaks, este vorba de o noua „oligarhie dominata de membrii serviciilor de siguranta a statului“. Care se dezintereseaza de acum de datoria lor fundamentala, aceea de a preveni violenta si mentine ordinea, pentru mult mai lucrativa angajare in pungasii de tot felul, la adapostul pozitiei lor privilegiate de pitersti si siloviki. Atât cât sa ne aduca in minte faimoasa cogitatie a scriitorului rus din secolul al XIX lea, Mihail Salytkov Scedrin: „Uneori, când ma trezesc noaptea, ma gândesc oare ce fac concetatenii mei rusi la ora aceea. Si subit imi raspund ca probabil fura…“