Diversitatea este un comandament important pentru un teatru liric aflat in singularitate intr-un oras mare, dar lipsit de institutii specializate in spectacole de opereta sau musical. Opera Nationala Româna Iasi si-a asumat raspunderea si, in afara de productiile de baza de opera si balet, s-a orientat si catre genurile absente, intr-o priceputa intretesere, datorata abilitatilor manageriale ale directorului general Beatrice Rancea. Numai in actuala stagiune, dupa marile succese cu opera „Indiile galante“ de Rameau, cu spectacolul de teatru cântat „Troienele“ dupa Euripide (ambele in regia lui Andrei Serban, care s-a ocupat personal de premiere), dupa productia de teatru-dans „D’ale carnavalului“ semnata de Ioan Tugearu, a baletului „Giselle“ de Adolphe Adam, a venit rândul musicalului, prin titlul de celebritate „Sunetul muzicii“ de Richard Rodgers, prezentat in premiera pe 3 aprilie, in versiunea obisnuita pe Broadway, prin aranjament cu Josef Weinberger Limited, in numele R & H Theatricals of New York. Dinamicul teatru nu s-a oprit aici si, iata, a proiectat pâna la finele sezonului o noua productie cu „Aida“ de Verdi, omagiu adus marelui compozitor la comemorarea a 200 de ani de la nastere. Nu in ultimul rând, daca ma uit pe pagina de Facebook a institutiei, citesc despre lansarea Concursului de design pentru trofeul „Galei Premiilor Operelor Nationale“, ceea ce devoaleaza implicit o premiera absoluta in România. Va avea loc pe 11 iunie la Iasi.
Cu prima reprezentare pe Broadway in 1959, cu renume consolidat prin pelicula din 1965 cu Julie Andrews si Christopher Plummer (cinci premii Oscar), „Sunetul muzicii“ a facut si face in continuare inconjurul mapamondului, implica forte scenice importante. Nu mai putin de 23 de personaje evolueaza in roluri mai mult sau mai putin complicate si mânuirea lor in scopul crearii atmosferei este telul principal. A reusit-o in buna masura regizoarea Mihaela Bogdan de la Opera Nationala Româna din Cluj-Napoca, semnatara a unei montari recente (2011) si intr-o productie a teatrului unde este rezidenta. Actoriceste se joaca cu profesionalism, planurile sunt corespunzator argumentate, personajele apar potrivit conturate, relationarea intre ele este corecta. Exista un singur semn de intrebare, legat de rostirea prozei (versurile lui Oscar Hammerstein II traduse in limba româna), foarte importanta in redarea unui musical. Unii eroi (Maica Stareta, Capitanul Georg von Trapp) declama palid si neconvingator, ceea ce vine in contradictie cu buna lor exprimare muzicala. Este o meteahna veche a cântaretilor de opera, resimtita pretutindeni. Totusi, acestea sunt doar exceptii, intrucât teatralizarea prin text este puternic prezenta la personaje ca Maria Rainer, Elsa Schraeder, Max Detweiler sau Herr Zeller.
In sustinerea mizanscenei, scenograful clujean Valentin Codoiu a venit cu inspirate si frumoase imagini stilizate (manastirea Nonnberg, interiorul si gradina vilei von Trapp), mixate insa cu elemente din teritoriul simbolismului, intr-un eclectism care a surprins pe alocuri. Dupa cum secventionarea planurilor prin manevrarea cortinelor a parut mult prea frecventa. Costumele sunt clasice (anii ‘30 ai secolului trecut, anii actiunii) si placut desenate.
Pregatirea muzicala, asigurata de dirijorul Gabriel Bebeselea si pusa in pagina la premiera de dirijorul Mircea Holiartoc de la Teatrul Muzical Nae Leonard din Galati la pupitrul Orchestrei Operei Nationale Române Iasi, este solida. Spectacolul curge fluent, poate un plus de alertete in primul act fiindu-i benefica. Lirismul ce guverneaza partitura a fost cheia de bolta a interpretarii. Orchestra si interpretii l-au sustinut bine, alaturi de corul (pregatit de Manuel Giugula) care, dupa câteva pasaje neomogene in debut, a cântat cu remarcabile nuantari fine in scena petrecerii. Notez si prestatia valabila a Baletului Operei, in coregrafia semnata de Edi Stancu si Andra Gheorghe.
Printre interpretii principali ii subliniez, desigur, pe muzicala mezzosoprana Maria Macsim Nicoara (Maria Rainer) si pe basul cu excelenta, generoasa si calda voce Octavian Dumitru (Capitanul Georg von Trapp, mai mult blând decât sever). In celelalte roluri au evoluat Laura Magdalena Scripcaru (Maica Stareta), George Cojocariu (Max Detweiler), Diana Bucur (Elsa Schraeder), Alexandru Savin (Rolf Gruber), Eduard Sveatchevici (Herr Zeller) si altii, toti bine integrati spectacolului. Cred ca niciunul dintre solisti nu ar fi avut nevoie de microfoane „la purtator“, mai ales intr-o sala cu acustica perfecta precum cea a bijuteriei arhitectonice care este Opera din Iasi, asa incât, la urmatoarele spectacole, poate s-ar experimenta renuntarea la amplificarea electronica.
In mod voit i-am lasat la urma pe marii performeri ai serii, cei sapte copii ai Capitanului von Trapp, interpretati de minunatii Stefana Iosub (Liesl), George Iulian Branisteanu (Friedrich), Maria Radeanu (Louisa), Daniel Jouda (Kurt), Karina Pop (Brigitta), Daria Alexandra Bârzu (Marta), Andreea Teodora Nicolau-Ciobanu (Gretl), un „team“ delicios, muzical, cu joc si atitudini debordante, variate, inspirate, intr-un cuvânt, cuceritor. Sunt solisti ai Corului Juniorii Operei, dirijat de Raluca Zaharia.
Sunetul muzicii, ca musical si simbol, a rasunat la Opera Nationala Româna din Iasi si a izbândit.
Autor: COSTIN POPAApărut în nr. 419