M-am bucurat ca s-a deschis Olimpiada de iarna crezând ca un eveniment sportiv de o asemenea anvergura va mai potoli patimile politice. Dar nu ne este dat sa ne dedam risipei, ca sa amintesc, un pic nepotrivit, de Blaga. Chiar Olimpiada de la Soci a luat alura unui eveniment politic. Boicotului instituit de Uniunea Sovietica Olimpiadei gazduite de Statele Unite în 1984 i se raspunde, iata, cu o întârziere de trei decenii fix.
Grandoare, coruptie, putere.
De ce nu?
Dupa doua zile de la deschiderea Olimpiadei de la Soci, vestile despre costul constructiei orasului olimpic ramâneau amestecate cu incriminarea nestavilitei coruptii, a lipsei drepturilor omului si a interdictiei propagandei homosexualilor în Rusia. Iar ratiunea exorbitantelor cheltuieli era pusa pe pofta de grandoare a lui Putin. Întâmplarea a facut ca, chiar în aceste zile sa vad la televiziunea britanica un film dedicat Ecaterinei a II-a, „nemtoaica“, cea care a construit la Marea Baltica St. Petersburgul, orasul care masoara deopotriva bogatia, cultura si vârsta diplomatiei ruse moderne. Probabil ca Putin si-a dorit si el un oras, de data asta la Marea Neagra, pentru a ilustra aceleasi orgolii, dar pentru o Rusie postmoderna. De ce nu? Toate vor fi fiind posibile sau adevarate chiar. Nu am cum sa stiu de la Bucuresti. Ceea ce am putut sa fac a fost sa confrunt supozitiile mele cu certitudinile altora. Asa ca am recurs intentionat la un ziar fara afinitati sportive, „Nouvel Observateur“, socotindu-l mai rezistent la orgolii competitive. Adica sa fie cumva-cumva mai putin preocupat de întâmplarile nefericitilor blocati în toalete, înspaimântati ca, deschizând usa liftului, vad haul în loc de cabina sau ca s-au trezit cu o veverita în camera. Am constatat ca, chiar si „Nouvelobs“ a intrat în razboiul total împotriva Moscovei si a recomandat, cu numai o zi înainte de deschidere, „Cinci motive pentru a boicota J.O. de la Soci“. Iata-le: „1. Problema prizonierilor politici. Motivul: în ciuda recentei amnistii de care au beneficiat fetele de la Pussy Riot (cele care au cântat golute în Mitropolia din Moscova un cântec anti-Putin, n.n.) sau oligarhul Mihail Hodorkovski, numerosi detinuti de opinie ramân în spatele gratiilor. „Aceasta amnistie, scrie istoricul Galea Ackerman, a fost decretata în ajunul J.O. pentru a elibera pe cei care ofereau motive de îngrijorare opiniei publice internationale… 2. Încalcarea drepturilor homosexualilor. Putin trebuie condamnat pentru ca a interzis propaganda gay pretinzând: „Puteti ramâne senini, dar, va rog, lasati-ne copiii în pace“; „Nouvel Observateur“ recunoaste, în plus, ca opinia publica rusa este profund homofoba. Potrivit unui sondaj din 2010, 38% dintre persoanele interogate considera homosexualitatea ca perversiune si 36% ca boala; numai 25% sunt de parere ca homosexualii trebuie lasati în pace… 3. Coruptia. Primele argumente se bazeaza pe o declaratie a lui Gian-Franco Kasper, membru al CIO, care a afirmat ca aproape o treime din cele 37 de miliarde de euro cheltuite la Soci s-au evaporat; dar, înaintea lui Kasper, au spus aceleasi lucruri si opozantii lui Putin, Alexei Navalnîi si Boris Nemtov… 4. Exploatarea emigrantilor. Pentru terminarea la timp a lucrarilor, întreprinderile de constructie au folosit 16.000 de straini. Mai multe ONG-uri au aratat ca acestia au avut conditii de lucru deplorabile si nu au fost scutiti de un tratament xenofob: munca inumana, locuinte improvizate, salarii mici; mai mult, Amnesty International a denuntat arestarile în rândul muncitorilor straini… 5. Afectarea mediului. În timpul constructiilor soselelor, cailor ferate, locuintelor, pârtiilor, salilor de sport si stadioanelor etc, ecologistii au sesizat o lipsa de respect pentru mediu; s-a recurs chiar si la modificarea cursului unui pârâu. Toate acestea, scrie ziaristul de la „Nouvel Observateur“, sunt motive pentru a boicota Jocurile Olimpice de la Soci. Pot fi, nu-i vorba, pretexte. Cred, însa, ca cel mai important motiv nu se afla printre cele cinci enumerate mai sus.
În alte parti ale lumii, plumbul suferintelor si al tragediilor umane este cu mult mai greu. Sunt tragedii mai mari decât cele ale homosexualilor nemultumiti ca nu li se permit parade pe plajele amenajate cu bani furati, ca sportivii ajunsi la Soci ramân în mâna cu clantele montate de muncitori necalificati, ca apa de la robinet se limpezeste dupa câteva secunde. Sa ramânem la francezi, profesionisti ai informatiilor. Excelentul canal de televiziune „France 24“ a realizat un reportaj într-un sat din Republica Centrafricana aflata în plin razboi fratricid. Pentru a opri haosul si tragedia umana de aici, spunea un localnic, este nevoie de întarirea fortelor internationale de pace. Ars de soare si înfometat, africanul traia disperarea ca ar putea sa nu-si mai poata salva copiii. Pâna acum reusise adapostindu-i într-o biserica. De la o vreme, în ciuda prezentei soldatilor francezi, nici lacasurile Domnului nu mai sunt ferite de urgia intolerantei si urii aparute din senin între locuitorii unui sat care traisera, pâna la razboi, în buna pace. Ceva mai aproape de Soci, în Siria, la Homs, dupa ce trei ani armata dictatorului Bachar al-Assad i-a bombardat zilnic, locuitorii au avut un ragaz de trei zile pentru a scoate din zona infernului batrânii, copiii si femeile de sub darâmaturi si sa primeasca ajutoare alimentare. Ostatici în propriile case, ajunsesera sa-si sacrifice animalele ca sa le ramâna lor iarba pentru hrana.
Înjuraturi în spatele usilor
capitonate.
Cunostinta noastra de acum doua luni, doamna Victoria Nuland, asistenta secretarului de stat american, lasase o impresie excelenta în timpul vizitei în România. Guvernul stia de ce vine, era pregatit sa-i reconfirme acordul si sa-i dea noi asigurari pentru solicitarile adresate anticipat Bucurestiului. Doamna Nuland a avut onestitatea sa se tina la distanta de disputele politice dâmbovitene si i-a informat pe români ca a venit la Bucuresti pentru a sarbatori, împreuna cu românii, cei zece ani de la intrarea României în NATO. Probabil ca în discutiile cu ministrul de externe român vor fi fost abordate si alte subiecte, ceva legat, sa zicem, de gazduirea trupelor americane ce vor fi retrase din Afganistan anul acesta sau a celor doua nave militare U.S. intrate în Marea Neagra pentru a asigura protectia delegatiei Statelor Unite la Olimpiada de la Soci. De ce nu?
Succesul de la Bucuresti nu s-a repetat în urmatoarea vizita a doamnei Nuland la Kiev. Poate pentru ca scopurile au fost cu totul diferite. Rasculatii din Euromaidan, numele nou al Pietei Independentei din capitala Ucrainei, se asteptau ca Washingtonul sa puna mai hotarât umarul la rasturnarea lui Ianukovici. Nu au avut si aceasta ultima satisfactie, Statele Unite preferând o solutie în cooperare cu Uniunea Europeana. Doamna Nuland s-a aratat surprinsa ca nu poate avansa în convingerea Bruxelles-ului de a fi mai activ în solutionarea crizei ucrainene. Acum vine ghinionul. Suparata, într-o convorbire cu ambasadorul american, înaltul reprezentant al Departamentului de Stat a scapat de sub control trei vorbe la adresa Uniunii Europene: „fuck the EU“. Opinia doamnei, expusa între patru ochi, a avut ecou imediat dincolo de peretii Ambasadei americane, vulnerabili, ca pe vremea KGB-ului, în fata tehnicilor moderne. Naduful verbal al doamnei Nuland a picat la fix, în miezul asaltului împotriva Olimpiadei de la Soci. Un astfel de „eveniment“ nu putea sa nu fie exploatat de rusi, fie si macar pentru întretinerea haosului propagandistic. Stânjenita de licenta politica ofensatoare la adresa Uniunii Europene, doamna cancelar Merckel a pretins imediat scuze: „Cancelarul considera aceste vorbe absolut inacceptabile. Cancelarul vrea din nou sa se stie ca Madame Catherine Ashton (sefa diplomatiei UE) a facut o treaba excelenta“, a indicat purtatorul de cuvânt al Cancelariei de la Berlin. Scuzele au venit imediat, se cuvenea, nu însa fara glazura compensatorie a unei ironii pe care nu o mai reproduc. Altceva este mai important pentru ziaristi. „Stiam“, scrie Sylvie Kauffmann în „Le Monde“ din 9 februarie, „ca presedintii Johnson si Nixon vorbeau în intimitate, în Biroul oval, ca niste carutasi (în original: «comme des charretiers»); nu stiam ca anumiti responsabili ai diplomatiei americane continua azi aceasta traditie. Datorita rusilor, de joi 6 februarie, stim ca Victoria Nuland, responsabila cu Europa în Departamentul de stat, este o demna mostenitoare a vocabularului piparat de la Casa Alba, mai ales atunci când ea evoca prietenii din Uniunea Europeana“. Renunt sa redau si echivalentul în franceza al înjuraturii americane pe care a scapat-o doamna Nuland. Dupa aceasta întâmplare, ziarista Kauffmann retine si ea tot cinci lectii: 1. Moscova nu ezita sa reînnoade sforile KGB-ului ; 2. nu mai exista diplomatie secreta ; 3. vorbele Victoriei Nuland releva divergentele profunde între America si Europa în privinta Ucrainei; 4. (continua) stângaciile, adica aroganta, americanilor ; 5. (este întretinuta) exasperarea germanilor. Ar avea loc si un punct 6, pe care îmi îngadui sa-l adaug în afara textului din „Le Monde“: suntem captivii unei strategii a haosului.
În plina criza, ucrainenii au, iata, unele explicatii despre ceea ce se întâmpla cu ei. Atâta doar ca le asteptau prezentate cu mai multa claritate decât le-o poate oferi o sudalma neaosa în engleza-americana, chiar daca aceasta limba este utilizata frecvent în Euromaidan. Criza din Ucraina are pericolele ei pentru Europa. Experienta istorica si contributia pe care a avut-o la dezmembrarea Uniunii Sovietice îl fac pe ultimul presedinte sovietic, Mihail Gorbaciov, sa lanseze un apel din care se deduce o reala îngrijorare: „Vladimir Vladimirovici (Putin), domnule Obama, va cer sa faceti un pas decisiv pentru a ajuta Ucraina sa-si reia drumul dezvoltarii pasnice“.
Autor: GEORGE APOSTOIUApărut în nr. 4572014-02-20
Articol tendentios,care nu ar fi trebuit sa fie publicat de o revista de .Sunt prea proaspete impresiile pe care le avem despre JO de iarna de la Soci pentru a va intelege.Declaratiile presedintelui CO International facute la inchiderea festivitatilor va demonteaza afirmatiile.
Comentariile sunt închise.